Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 680/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-06-2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 680/A
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte: F. M. C. FLORENȚA
Judecător: F. P.
Grefier: I. M. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. I. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rolul instanței se află judecarea apelului formulat de inculpatul C. I. N. împotriva sentinței penale nr. 786 din 09.04.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 10.06.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, când a hotărât următoarele:
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 786 din 09.04.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 CP, cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, a fost condamnat inculpatul C. I. N., cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. B) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 81 alin. 1 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 2 ani și 8 luni în condițiile art. 82 CP din 1968.
În temeiul art. 404 alin. 3 CPP, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP din 1968, în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 274 alin. 1 CPP, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:
Prin rechizitoriul nr. 2929/P/2013 din 07.11.2014 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 27.01.2015 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. I. N., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
În fapt s-a reținut că în data de 08.02.2013, în jurul orei 03:30, inculpatul C. I. N. a condus autoturismul marca Merceedes Vito cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Martirilor din Timișoara, fără a poseda permis de conducere.
Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante – f. 7; adresa nr._/19.02.2013 emisă de SPCRPCIV T. - f. 10; declarațiile inculpatului C. I. N. - f. 16, 18, 19; declarațiile martorului asistent M. R. M. – f. 11, 12; procese-verbale de identificare - f. 8, 20; proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare - f. 6.
La termenul de judecată din 26.03.2015 inculpatul a învederat instanței de fond faptul că solicită aplicarea disp. art. 396 alin. 10 CPP, având în vedere că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea expusă prin actul de inculpare și înțelege să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală (f. 25 – dosar instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut situația de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv:
La data de 08.02.2013, în jurul orei 03:30, lucrătorii de poliție din cadrul PMT - Secția 2 Poliție, în timp ce efectuau serviciul de patrulare pe Calea Martirilor, au oprit pentru control autoturismul marca Mercedes Vito cu numărul de înmatriculare_, căruia nu îi funcționau corect luminile de poziție în partea din dreapta spate, solicitându-i apoi conducătorului auto, în persoana inculpatului C. I. N., să prezinte actele sale și documentele mașinii. În urma verificărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că acesta nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicul.
Ulterior, s-a confirmat prin adresa Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor T. nr._/19.02.2013 faptul că inculpatul C. I. N. nu posedă permis de conducere.
Starea de fapt descrisă mai sus rezultă din mențiunile consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 08.02.2013, pe care inculpatul C. I. N. l-a semnat, fără a avea de făcut vreo obiecțiune, care se coroborează cu declarațiile acestuia prin care recunoaște săvârșirea faptei, precum și cu declarațiile martorului asistent M. R. M..
Astfel, inculpatul C. I. N. a recunoscut că a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere, acesta declarând că în noaptea de 07/08.02.2013, aflându-se la magazinul ., unde lucra ca vânzător în tură de noapte, în jurul orelor 02:00-02:30, întrucât nu mai erau clienți, a mers în curtea magazinului și, conform sarcinilor de serviciu, a descărcat marfa din autoturismul marca Mercedes Vito cu numărul de înmatriculare_, apoi s-a hotărât să se plimbe cu mașina firmei și, astfel, s-a urcat la volanul autoturismului marca Mercedes Vito cu numărul de înmatriculare_ pe care l-a condus pe . virat dreapta pe Calea Martirilor cu intenția de a se deplasa spre . în spatele său se afla un echipaj de poliție, a oprit autoturismul într-o parcare (în dreptul imobilului cu nr. 100), apoi a sărit gardul unei case (de la nr. 104) și s-a ascuns sub o mașină ce se afla în curte, fiind depistat imediat de organele de poliție, ocazie cu care a declarat că nu posedă permis de conducere.
Legea penală aplicabilă: În cauză, între data săvârșirii infracțiunii și data judecării cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 alin. 1 CP, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În cauza de față, din compararea limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu limitele de pedeapsă prevăzute de art. 335 alin. 1 CP reiese că acestea sunt identice: închisoarea de la unu la 5 ani. Legea penală mai favorabilă apare a fi legea penală veche în condițiile în care, raportat la starea de fapt și la persoana infractorului permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, conform dispozițiilor art. 81 și urm. CP din 1969, modalitate de executare mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementate de art. 83 – 90 CP, respectiv art. 91 – 98 CP, deoarece nu presupune respectarea unor măsuri de supraveghere sau obligații și permite la împlinirea termenului de încercare reabilitarea de drept. În aceste condiții, instanța de fond l-a judecat și condamnat pe inculpat conform dispozițiilor art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, lege penală mai favorabilă în prezenta cauză.
Fapta inculpatului C. I. N. care, în data de 08.02.2013, în jurul orei 03:30, a condus autoturismul marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Martirilor din Timișoara, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
Elementul material este reprezentat de conducerea pe drumurile publice, pe raza . Timișoara a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere pe drumurile publice fără permis.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) CP din 1968, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, conducând autoturismul marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare_, deși a știut că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, astfel acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.
Întrucât s-a reținut vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că aceasta nu are antecedente penale.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a stabilit pedeapsa, raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și la periculozitatea infractorului, conform criteriilor prevăzute de art. 52 și 72 CP din 1968.
Pericolul social concret al faptei rezultă din însăși săvârșirea infracțiunii, respectiv conducerea de către inculpat a unui autovehicul pe drumurile publice, Calea Martirilor din municipiul Timișoara, fără a deține permis de conducere.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta a fost cercetat în stare de libertate, pe parcursul derulării procesului a avut o poziție procesuală corectă de recunoaștere a faptelor săvârșite, fiind la primul conflict cu legea penală.
Având în vedere că inculpatul a solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată în caz de recunoaștere a vinovăției, limitele speciale ale pedepsei închisorii avute în vedere de instanță pentru infracțiunea săvârșită sunt închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
Pe baza acestor considerente, în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 CP, cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul C. I. N. la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii, hotărârea din 30 martie 2004) și decizia nr. LXXIV/2007 de admitere a recursului în interesul legii, instanța de fond nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I CP din 1968, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În acest sens, instanța de fond a apreciat că, față de natura și circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dreptul de a alege al inculpatului nu ar trebui sa fie afectat, astfel încât aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, in schimb va face aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) CP din 1968, pe durata executării pedepsei, având în vedere faptul că o persoană condamnată pentru o infracțiune privind circulația pe drumurile publice nu poate fi considerată ca având demnitatea necesară pentru a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Apreciindu-se că scopul acestei pedepse poate fi atins chiar și fără executare efectivă, iar în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legale privitoare la cuantumul pedepsei ce a fost aplicată și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța de fond a dispus, în temeiul art. 81 CP, cu aplicarea art. 5 CP, suspendarea condiționată a executării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, stabilind un termen de încercare cu o durată de 2 ani și 8 luni și, în baza art. 404 CPP, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 CP din 1968 ce stabilesc că, în situația în care, în cursul termenului de încercare, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei și dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1968, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 274 alin.1 CPP, a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale nr. 786 din 09.04.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, a formulat apel inculpatul C. I. N., înregistrat pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 29.04.2015 sub nr._ .
În cuprinsul motivelor de apel formulate, inculpatul C. I. N. a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe în sensul pronunțării unei soluții de amânare a aplicării pedepsei, în condițiile prev. de art. 83-90 C.p., având în vedere că nu a mai suferit condamnări, fiind un infractor primar, iar în cursul procesului penal a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală, recunoscând în întregime fapta săvârșită; a avut un comportament corect în raport cu colegii de serviciu și cu clienții societății și nu a săvârșit nicio abatere disciplinară sau de altă natură. As arătat, de asemenea, inculpatul că recunoaște și regretă că a pus în pericol siguranța traficului rutier și pietonal și solicită instanței e apel să aibă în vedere că a urmat cursurile școlii de șoferi amatori, precum și faptul că a condus autovehiculul pe o distanță scurtă (pe . a virat dreapta pe Calea Martirilor) și la o oră la care traficul rutier nu era intens, respectiv în jurul orelor 03:30. A apreciat inculpatul că instituția amânării aplicării pedepsei, reglementată de disp. art. 83-90 C.p., îi este mai favorabilă, deoarece nu se dispune practic o soluție de condamnare, iar disp. art. 87 C.p. oferă posibilitatea de a solicita modificarea sau încetarea obligațiilor impuse de instanță, în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile legale. De asemenea, arată că instituția amânării aplicării pedepsei îi este mai favorabilă și sub aspectul termenului de supraveghere prevăzut de lege.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de critica invocată de apelantul inculpat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 Cod procedură penala, C. constată că apelul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea că în data de 08.02.2013, în jurul orei 03:30, inculpatul C. I. N. a condus autoturismul marca Merceedes Vito cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Martirilor din Timișoara, fără a poseda permis de conducere..
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în fața instanței, în rejudecare, unde a solicitat ca judecata să aibă loc în baza art. 375 C. pr. pen.
Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, C. de A. constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art. 375 Cod procedură penală, încadrarea în drept a faptelor săvârșite, fiind de asemenea corectă, iar pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal.
În acest sens se va avea în vedere că față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., (închisoarea de la 8 luni - 3 ani și 4 luni), pedeapsa aplicată de prima instanță este situată la chiar minimul special prevăzut de lege, neexistând cauze legale pentru o reducere suplimentară a pedepsei, cu atât mai mult cu cât inculpatul C. I. N., după ce a luat decizia de a conduce fără permis de conducere fără niciun motiv minim justificativ, a încercat și să se sustragă la observarea echipajului de poliție, oprind autoturismul într-o parcare, sărind gardul unei case și ascunzându-se sub o mașină ce se afla în curte.
Față de aceste împrejurări apte să agraveze răspunderea sa, o reducere suplimentară a pedepselor nu se justifică, cu atât mai mult nejustificându-se aplicarea unei pedepse de altă natură, respectiv amenda penală permisă de noul Cod penal, întrucât aceasta nu ar corespunde niciunui criteriu de individualizare a pedepsei care, pentru a-și îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului.
Având în vedere că aplicarea art. 5 C.pen. se face în concret, în funcție de tipul de pedeapsă către care se orientează instanța, împrejurarea că art. 336 alin. 1 și 2 C.pen. prevede pedeapsa închisorii‚ alternativ cu amenda, nu va fi avută în vedere doar în abstract în stabilirea legii penale mai favorabile, atâta timp cât în operațiunea de individualizare a executării pedepsei s-a apreciat că este necesară aplicarea pedepsei închisorii.
Solicitarea formulată de către apelant privind dispunerea renunțării la aplicarea pedepsei penale conform art. 80 C.pen. este nefondată. După cum se poate observa din conținutul acestei norme, condițiile de la art. 80 alin. 1 lit. a și b C.pen. reiau într-o formă mai detaliată tocmai criteriile prev. de art. 18/1 C.pen. din 1969, în stabilirea gradului de pericol social, întrucât vizează tocmai gravitatea redusă a infracțiunii săvârșite față de natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare. Or, aceste criterii nu permit aprecierea că infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere reprezintă o gravitate redusă în condițiile în care acesta, deși avea cunoștință de reglementările în materie, a ales totuși să conducă autoturismul în cauză fără nicio motivație specială, aspecte care nu imprimă faptelor un grad redus de pericol social concret. Simpla împrejurare că inculpatul a recunoscut fapta și datele privind persoana și conduita sa nu pot justifica incidența renunțării la aplicarea pedepsei în condițiile în care criteriile trebuie a fi cumulativ întrunite, nefiind posibilă aplicarea acestei instituții doar în considerarea art. 80 alin. 1 lit. b C.pen., fără a exista și condițiile de la art. 80 alin. 1 lit. a C.pen.
În continuare se observă că în aplicarea art. 5 C.pen. se impune a fi avute în vedere toate instituțiile incidente în stabilirea tratamentului sancționator final, inclusiv modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, cu respectarea Deciziei Curții Constituționale 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014, prin care s-a constatat că „dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Analizând legea penală mai favorabilă în privința instituției individualizării judiciare a executării pedepsei se constată că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pr. pen. 1968, modalitate de individualizare fără corespondent în noul Cod penal, este mai favorabilă dacă se compară această instituție cu instituția amânării aplicării pedepsei, prev. de art. 83 C.pen. Aceasta deoarece, art. 81 C. pr. pen.1968 nu instituie măsuri de supraveghere și obligații, în schimb prevede reabilitarea de drept la împlinirea termenului de încercare stabilit, spre deosebire de art. 83 C.pen. care instituie o . măsuri de supraveghere și de obligații, pe durata termenului de supraveghere.
De asemenea, în normele tranzitorii din art. 15 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, se prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, iar în art. 16 alin. 2 stabilește că pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Din aceste dispoziții se desprinde concluzia că legiuitorul a prezumat ca fiind mai favorabile dispozițiile vechiului cod privind suspendarea condiționată, iar în operațiunea de comparație a impus raportarea la sfera obligațiilor și efectele suspendării.
În consecință, apreciind mai favorabilă instituția prev. de art. 81 C. pr. pen. 1968, luând în considerare aplicarea Deciziei Curții Constituționale 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii penale mai favorabile.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. N. împotriva sentinței penale nr. 786/09.04.2015, pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. N. împotriva sentinței penale nr. 786/09.04.2015, pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
Președinte, Pentru judecător
F. M. C. FLORENȚA F. P.
aflat în concediu de odihnă
semnează președintele completului,
F. M. C. FLORENȚA
Grefier,
I. M. S.
Red. F.F./15.07.2015
Tehnored. I.M.S.- 5 ex./25.06.2015
Primă instanță: J. Timișoara – jud. N. C.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 693/2015.... → |
|---|
