Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 673/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 673/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-06-2015

DOSAR NR._ operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 673/A

Ședința publică din data de 24 iunie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA

JUDECĂTOR: F. P.

GREFIER: I. M. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Timișoara.

Pe rolul instanței se află judecarea apelurilor formulate de inculpații C. L., L. Ș. și D. F. C. împotriva sentinței penale nr. 61 din 06.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 10.06.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 06.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art. 244 alin.1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul C. L. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. 1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. 1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. 1 C.p. raportat la art. 39 alin. 1 lit. b C.p., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul C. L. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.p., a fost aplicată inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și cea mai grea dintre pedepsele complementare, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 65 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 72 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 17.09.2007.

În baza art. 244 alin. 1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p. și cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul I. Z. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. 1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p. și cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. 1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p. și cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. 1 C.p. raportat la art. 39 alin. 1 lit. b C.p., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul I. Z. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 91 C.p., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 3 ani termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 C.p.

În baza art. 93 alin. 1 C.p., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 C.p., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Coșteiu, jud. T. sau Spitalului Municipal Lugoj, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 404 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 C.p.

În baza art. 72 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 17.09.2007 și a arestului preventiv din perioada 18.09.2007 – 08.11.2007.

În baza art. 244 alin. 1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul D. F. C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. 1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. 1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. 1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. 1 C.p. raportat la art. 39 alin. 1 lit. b C.p., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul D. F. C. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 91 C.p., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 3 ani termen de supraveghere stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 C.p.

În baza art. 93 alin. 1 C.p., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 C.p., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Lugoj sau Spitalului Municipal Lugoj, jud. T. pe o perioadă de 70 de zile.

În baza art. 404 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 C.p.

În baza art. 72 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 17.09.2007 și a arestului preventiv din perioada 18.09.2007 – 08.11.2007.

În baza art. 244 alin. 1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p. și cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul L. Ș. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. 1, 2 C.p. raportat la art. 5 C.p. și cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. 1 C.p. raportat la art. 39 alin. 1 lit. b C.p., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul L. Ș. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și o lună închisoare.

În baza art. 104 alin. 2 C.p. raportat la art. 43 alin. 1 C.p., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 636 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 189/22.01.2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și s-a adăugat acest rest de pedeapsă la pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul L. Ș. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni și o zi închisoare.

În baza art. 65 alin. 1 C.p., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 72 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din perioada 29.04.2011 – 28.05.2011.

- 7200 lei daune materiale, la care s-a adăugat dobânda legală, către B., sumă la plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpații D. M. C. și O. D., reprezentând creditul acordat inculpatului D. F. C.;

- 7500 lei daune materiale, la care s-a adăugat dobânda legală, către Volksbank, sumă la plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpații D. M. C. și O. D., reprezentând creditul acordat inculpatului D. F. C.;

- 5400 lei daune materiale, la care s-a adăugat dobânda legală, către CEC, sumă la plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpatul D. M. C., reprezentând creditul acordat inculpatului D. F. C.;

și, în consecință, a fost obligat inculpatul D. F. C., în solidar cu fiecare dintre inculpații indicați mai sus și raportat la fiecare contract de credit în parte, la plata despăgubirilor civile stabilite prin s.p. nr. 179/2011 a Tribunalului T..

În baza art. 397 C.p.p. raportat la art. 25 C.p.p. și cu aplicarea art. 998, 999 și 1003 din Vechiul Cod civil, a fost obligat inculpatul D. F. C. la plata sumei de 3879 lei daune materiale, la care s-a adăugat și dobânda legală calculată de la data acordării creditului și până la data plății efective, către partea civilă R. B..

- 7200 lei daune materiale, la care s-a adăugat dobânda legală, către B., sumă la plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpații I. O. Garibaldi, D. M. C. și P. D., reprezentând creditul acordat inculpatului C. L.;

- 6700 lei daune materiale, la care s-a adăugat dobânda legală, către CEC, sumă la plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpații I. O. Garibaldi, D. M. C. și P. D., reprezentând creditul acordat inculpatului C. L.;

-_ lei daune materiale, la care s-a adăugat dobânda legală, către B. T., sumă la plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpații I. O. Garibaldi, D. M. C. și P. D., reprezentând creditul acordat inculpatului C. L.;

și, în consecință, a fost obligat pe inculpatul C. L., în solidar cu fiecare dintre inculpații indicați mai sus și raportat la fiecare contract de credit în parte, la plata despăgubirilor civile stabilite prin s.p. nr. 179/2011 a Tribunalului T..

În baza art. 397 C.p.p. raportat la art. 25 C.p.p. și cu aplicarea art. 998, 999 și 1003 din Vechiul Cod civil, s-a constatat că prin s.p. nr. 179/15.04.2011 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p. nr. 3902/28.11.2012 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, au fost acordate despăgubiri civile după cum urmează: 3000 euro în lei la data executării daune materiale, la care s-a adăugat dobânda legală, către Volksbank, sumă la plata căreia a fost obligat inculpatul M. B. M., reprezentând creditul acordat inculpatului I. Zoltanși, în consecință, a fost obligat inculpatul I. Z., în solidar cu inculpatul M. B. M., la plata despăgubirilor civile stabilite prin s.p.nr.179/2011 a Tribunalului T., raportat la contractul de credit indicat mai sus.

În baza art. 397 C.p.p. raportat la art. 25 C.p.p. și cu aplicarea art. 998, 999 și 1003 din Vechiul Cod civil, a fost obligat inculpatul I. Z. la plata sumei de 9000 lei daune materiale, la care s-a adăugat și dobânda legală calculată de la data acordării creditului și până la data plății efective, către partea civilă . SRL, precum și la plata sumei de 7500 lei daune materiale, la care s-a adăugat și dobânda legală calculată de la data acordării creditului și până la data plății efective, către partea civilă Groupama Asigurări SA.

În baza art. 397 C.p.p. raportat la art. 25 C.p.p. și cu aplicarea art. 998, 999 și 1003 din Vechiul Cod civil, s-a constatat că prin s.p. nr. 179/15.04.2011 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p. nr. 3902/28.11.2012 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, au fost acordate despăgubiri civile după cum urmează: 7000 lei daune materiale, la care s-a adăugat dobânda legală, către B., sumă la plata căreia a fost obligat inculpatul O. D., reprezentând creditul acordat inculpatului L. Ș. și, în consecință, a fost obligat inculpatul L. Ș., în solidar cu inculpatul O. D., la plata despăgubirilor civile stabilite prin s.p. nr. 179/2011 a Tribunalului T. raportat la contractul de credit indicat mai sus.

În baza art. 397 C.p.p. raportat la art. 25 C.p.p. și cu aplicarea art. 998, 999 și 1003 din Vechiul Cod civil, a fost obligat inculpatul L. Ș. la plata sumei de_ lei lei daune materiale, la care s-a adăugat și dobânda legală calculată de la data acordării creditului și până la data plății efective, către partea civilă B. T..

În baza art. 397 C.p.p. raportat la art. 25 C.p.p. și cu aplicarea art. 998, 999 și 1003 din Vechiul Cod civil, au fost respinse celelalte pretenții civile ale părților civile.

În baza art. 25 alin. 3 C.p.p., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

- Contract de credit bancar nr. 1353/06.09.2006 încheiat între B. – Sucursala Lugoj și inculpatul D. F. C. la data de 06.09.2006;

- Convenția de credit nr._ încheiată între Volksbank și inculpatul D. F. C. la data de 12.09.2006;

- Contractul de credit nr._ încheiat între CEC și inculpatul D. F. C. la data de 26.09.2006;

- Contractul de credit și de garantare nr. RC_ încheiat între R. B. și inculpatul D. F. C. la data de 02.10.2006;

- Contract de credit bancar nr.1554/17.10.2006 încheiat între B. – Sucursala Lugoj și inculpatul C. L. la data de 17.10.2006;

- Contractul de credit nr._ încheiat între CEC și inculpatul C. L. la data de 25.10.2006;

- Contractul de credit nr. 2218 încheiat între B. T. și inculpatul C. L. la data de 09.11.2006;

- Contract de credit bancar nr. 1419/19.09.2006 încheiat între B. – Sucursala Lugoj și inculpatul I. Z. la data de 19.09.2006;

- Contract de credit bancar încheiat între Volksbank și inculpatul I. Z. la data de 22.09.2006 pentru suma de 3000 euro;

- Contract de credit bancar încheiat între CEC și inculpatul I. Z. la data de 10.10.2006;

- Contract de credit bancar nr. 1366/08.09.2006 încheiat între B. – Sucursala Lugoj și inculpatul L. Ș. la data de 08.09.2006;

- Contract de credit bancar nr. 1972 încheiat între B. T. – Sucursala Timișoara și inculpatul L. Ș. la data de 10.10.2006.

În baza art. 274 alin. și 2 C.p.p., au fost obligați inculpații la plata sumei de 1500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata sumei de 800 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:

Prin rechizitoriul nr. 46/D/P/2009 din data de 08.07.2014 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 16.07.2014 sub număr unic de dosar_, inculpații C. L., D. F. C., I. Z. și L. Ș. au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1,2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. și art. 38 alin. 1 C.p., în sarcina inculpatului L. Ș. fiind reținută și starea de recidivă prevăzută de art. 41 alin. 1 C.p.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului D. F.-C. că a folosit contracte de muncă și adeverințe de venit false pentru a contracta credite de la B., V., CEC și R. B., urmate de producerea de prejudicii prin neplata ratelor.

În sarcina inculpatului C. L. s-a reținut că a folosit contracte de muncă și adeverințe de venit false pentru a contracta credite de la B., CEC și B. T., urmate de producerea de prejudicii prin neplata ratelor.

S-a reținut în sarcina inculpatului Ioó Z. că a folosit contracte de muncă și adeverințe de venit false pentru a contracta credite de la B., V. și CEC, urmate de producerea de prejudicii prin neplata ratelor.

În final, s-a reținut în sarcina inculpatului L. Ș. că a folosit contracte de muncă și adeverințe de venit false pentru a contracta credite de la B. și B. T., urmate de producerea de prejudicii prin neplata ratelor.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: contractele de credit încheiate și semnate de către inculpați; adeverințele de venit și contractele de muncă false, în baza cărora au fost obținute creditele; adresele de la ITM, potrivit cărora, la momentul contractării creditelor, inculpații nu au fost angajați; adresele unităților bancare sau a societăților de recuperare, prin care se constituie părți civile; declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, raport de expertiza criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

1. În lunile septembrie și octombrie ale anului 2006, inculpatul D. F. C., prin folosirea de documente de venit false, a încheiat contracte de credit la următoarele unități bancare: B. (în data de 1353/06.09.2006, cu termen de 10 ani, pentru suma de 7.200 lei), V. (la data de 12.09.2006 – 7500 lei), CEC (la 25.09.2006, cu termen de 5 ani, pentru suma de 5400 lei), R. B. (încheiat la data de 02.10.2006, cu scadență la 02.10.2011, pentru suma de 3879 lei).

Pentru obținerea creditelor, inculpatul a folosit documente de venit și contracte de muncă de la firmele . și ., fără ca numitul D. F. C. să fi fost vreodată angajat la aceste societăți comerciale.

După obținerea creditelor și încasarea banilor, inculpatul nu și-a achitat ratele contractate.

2. În aceeași perioadă de timp, inculpatul C. L. a încheiat trei contracte de credit, după cum urmează: B. (1544/17.10.2006 pentru suma de 7200 lei), CEC (_/25.10.2006 pentru suma de 6700 lei), B. T. (2218/09.11.2006 pentru suma de_ lei).

Pentru toate contractele de credit, inculpatul a folosit contracte de muncă și adeverințe de venit, din care rezulta, în mod nereal, că este angajat la ..

După obținerea creditelor și încasarea banilor, inculpatul nu și-a achitat ratele contractate.

3. În cursul lunilor septembrie și octombrie 2006, inculpatul Ioó Z. a încheiat contracte de credit, astfel: B. (1419/19.09.2006 pentru suma de 9000 lei), VOLKSBANK (la data de 22.09.2006, pentru suma de 3000 euro), CEC (la data de 10.10.2006, pentru suma de 7500 lei).

Pentru obținerea creditelor inculpatul a folosit contracte de muncă și adeverințe de venit de la ., SC MTG TRADING SRL și ., societăți comerciale la care inculpatul nu a fost niciodată angajat.

După obținerea creditelor și încasarea banilor, inculpatul nu și-a achitat ratele contractate.

4. În aceeași perioadă, inculpatul L. Ș. a încheiat contracte de credit la B. (nr. 1366/08.09.2006 pentru suma de 7000 lei) și la B. T. (nr. 1972/10.10.2006 pentru suma de 13.910 lei).

Pentru încheierea contractelor, inculpatul a folosit documente de venit false, întocmite pe societățile . ., societăți comerciale la care nu a fost angajat niciodată.

După obținerea creditelor și încasarea banilor, inculpatul nu și-a achitat ratele contractate.

În primul rând instanța de fond a constatat că prezentul dosar a luat naștere ca urmare a unei disjungeri dispusă de procuror în dosarul nr. 22/D/P/2007 al D. – Serviciul Teritorial Timișoara, dosar care a fost soluționat prin s.p. nr. 179/PI/15.04.2011 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p. nr. 3902/28.11.2012 a Înaltei Curți de Justiție și Casație.

Faptele imputate inculpaților au fost comise în perioada septembrie – octombrie 2006, dată la care erau în vigoare prevederile art. 215 din Codul penal din 1969.

Potrivit dispozițiilor art. 250 din Legea nr. 187/2012, la data intrării în vigoare a noului Cod penal (01.02.2014) se abrogă Legea nr. 15/1968 (vechiul Cod penal).

Ca atare, se poate constata că în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 C.p., prevederile legale care au stat la baza începerii urmăririi penale au fost abrogate.

Pe de altă parte însă, instanța de fond a observat faptul că infracțiunea de înșelăciune a fost preluată de noul Cod penal la art. 244, motiv pentru care în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 C.p.

Comparând cele două norme de incriminare, instanța de fond a constatat că legea penală nouă este mai favorabilă inculpaților, în contextul în care art. 244 alin. 1, 2 C.p. stabilește că infracțiunea de înșelăciune se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, spre deosebire de art. 215 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1969 care prevedea, pentru aceeași infracțiune, pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.

Ca atare, ținând seama de art. 5 C.p., instanța de fond a menținut încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu în ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune.

Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 C.p., infracțiunea de înșelăciune presupune, sub aspectul elementului material, o acțiune de inducere în eroare, acțiune ce poate fi săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Este de menționat faptul că a prezenta ca adevărată o faptă mincinoasă înseamnă a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau împrejurare care nu există, care a fost inventată, activitate ce are drept rezultat crearea celui indus în eroare a unei false reprezentări a realității, acesta ajungând să creadă că fapta mincinoasă este adevărată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C. L., organele de urmărire penală au reținut că acesta a încheiat 3 contracte de credit frauduloase.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a obținut credite de la B. Lugoj, B. T. și CEC Lugoj pe baza unor documente falsificate, întocmite de alte persoane.

Inculpatul a arătat că l-a cunoscut pe numitul P. D., întrucât locuiau în același cartier. La sfârșitul verii anului 2006, numitul P. D. l-a întrebat dacă nu vrea să se angajeze ca muncitor necalificat la o firmă ce aparține unui prieten, urmând să obțină un salariu de 700 lei. Inculpatul a acceptat oferta și, la solicitarea persoanei indicate mai sus, i-a predat acestuia cartea de identitate în original, în vederea întocmirii formelor de angajare.

După două-trei zile, numitul P. D. a venit la el acasă, i-a restituit cartea de identitate, precizându-i că i-a întocmit contractul de muncă, dar că momentan nu e nevoie de forță de muncă, revenind apoi după câteva ore și întrebându-l dacă nu dorește să ia un împrumut de la bancă, precizându-i și că cei de la firmă i-au făcut contractul cu o dată anterioară și că deja figurează cu o vechime în muncă de 5-6 luni.

În acest context, inculpatul C. a arătat că a fost de acord, motiv pentru care a doua zi dimineața numitul P. D. a revenit la el acasă, împreună cu doi băieți, pe care i-a prezentat cu numele de P. și G..

Împreună cu cei trei s-au deplasat cu o Dacie papuc condusă de P. la o adresă din zona gării din Lugoj, iar aici inculpatul C. l-a cunoscut pe numitul D. C.. Acesta, în prezența lui, a completat niște formulare, a aplicat ștampila unei firme (posibil Cristelina), iar P. a semnat peste ștampilă. Inculpatul și-a amintit că era vorba de un contract individual de muncă și de un tipizat bancar, posibil o adeverință de venit. În acel moment, Numitul C. D. i-a spus că este patronul firmei unde este angajat.

După întocmirea acestor acte numiții P. D., C. D., P. și G. au început fiecare să-i spună la ce bancă să meargă, la bancă cui să se adreseze, să memoreze datele din contractul de muncă și l-au instruit cum să răspundă la întrebările ce îi vor fi adresate. Totodată, cei 4 i-au înmânat actele și l-au însoțit până la B. Lugoj. Înainte de a intra în bancă, P. i-a explicat din nou că după . stânga va vedea două femei și l-a îndrumat să se ducă direct la funcționara din față.

Inculpatul C. a menționat că a intrat în bancă și a găsit persoana indicată, căreia i-a prezentat documentele. Funcționara i-a luat actele și i-a pus o . întrebări, la care a răspuns conform instructajului făcut anterior, după care i-a cerut să revină în jurul orei prânzului. În tot acest timp inculpatul era așteptat afară de ceilalți.

Potrivit declarațiilor inculpatului C., în jurul prânzului el s-a întors la bancă, a intrat și a ridicat suma de aproximativ 8000 lei, după care a ieșit din bancă, unde era așteptat de C., D., G. și P., urcând toți în Dacia papuc.

Inculpatul a mai arătat că în interiorul mașinii i-a înmânat banii și documentele de la bancă lui P.. Cei 4 au numărat banii și lui i-au dat suma de 3.000 lei.

După aproximativ o săptămână, inculpatul C. a arătat că P. l-a sunat și i-a cerut să se întâlnească la căminele de garnizoană din zona gării din Lugoj, spunându-i totodată să vină și cu prietenul său cel mai bun A. P.. Când a ajuns acolo, a primit un set de acte și a fost îndrumat la B. T. din Lugoj împreună cu A. P., care urma să-i fie girant.

Inculpatul a arătat că inițial a refuzat, însă ca urmare a amenințărilor proferate de P., în cele din urmă a acceptat.

Conform indicațiilor lui P., a căutat-o pe o funcționară pe nume L., căreia i-a dat actele, fără ca aceasta să-i mai pună întrebări.

A doua zi, fiind intimidat de ceilalți, s-a deplasat la bancă și a ridicat banii. P. i-a luat banii și i-a împărțit cu G., D. și A. P., inculpatul precizând că el a primit de la P. suma de 3000 lei.

După câteva zile, tot în urma unor amenințări din partea lui P., inculpatul C. a solicitat un credit de la CEC Lugoj. În fața băncii s-a întâlnit cu numitul P. D., care a intrat cu el în bancă, conducându-l la biroul de credite. P. D. i-a spus că sunt doi ofițeri de credite, însă el trebuie să meargă la femeie, lucru pe care martorul arată că l-a făcut.

A doua zi a fost sunat la ora 7 dimineața de către P., iar după o oră a venit la el acasă P. D., care l-a însoțit la CEC. P. D. a intrat cu el în bancă, și de acolo inculpatul C. a ridicat suma de aproximativ 5000 lei. Banii i-a dat lui P., care i-a restituit suma de 1.500 lei.

Aceste declarații au fost date de inculpat la data de 24.05.2007, ulterior, la datele de 07.10.2013 și 12.06.2014 el arătând că își menține aceste declarații.

Deși în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptelor, inculpatul C. L. nu s-a mai prezentat în fața instanței de judecată decât la primul termen stabilit pentru data de 19.09.2014. Ulterior el nu s-a mai prezentat, motiv pentru care nu a putut fi audiat în fața instanței.

Instanța a reținut că pentru activitatea lor infracțională, numiții P. D., D. C. și I. O. Garibaldi au fost condamnați definitiv prin s.p.nr.179/PI/2011 a Tribunalului T..

Declarațiile inculpatului C. pot fi coroborate și cu înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală. Astfel, la data de 17.10.2006 numitul C. L. a formulat o cerere adresată B. pentru acordarea unui împrumut, împrumut care a fost aprobat, martorului fiindu-i acordată suma de 7200 lei.

În cuprinsul cererii, inculpatul a declarat că este angajat la . Lugoj, în funcția muncitor necalificat, cu o vechime la locul de muncă între unul și doi ani și un salariu net lunar 536 de lei.

Pentru justificarea acestor date, inculpatul a depus o adeverință de salariu și un contract individual de muncă cu viza de înregistrare la ITM T..

La data de 24.10.2006 inculpatul C. L. a formulat o cerere adresată CEC pentru acordarea unui împrumut, împrumut care a fost aprobat, fiindu-i acordată suma de 6700 lei.

În cuprinsul cererii inculpatul a declarat că este angajat la . Lugoj, în funcția de încărcător, cu un salariu net lunar de 536 de lei.

Pentru justificarea acestor date, el a depus o adeverință de salariu și un contract individual de muncă cu viza de înregistrare la ITM T..

La data de 07.11.2006 inculpatul C. L. a formulat o cerere adresată Băncii T. pentru acordarea unui împrumut, împrumut care a fost aprobat, fiindu-i acordată suma de 10.165 lei.

În cuprinsul cererii acesta a declarat că este angajat la . Lugoj, în funcția de muncitor, cu un salariu net lunar de 536 de lei.

Pentru justificarea acestor date, el a depus o adeverință de salariu și un contract individual de muncă cu viza de înregistrare la ITM T..

După cum s-a arătat deja, inculpatul C. L. a menționat că nu a lucrat niciodată la ., aspect confirmat și prin adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă T. din care rezultă că numitul C. L. nu a fost niciodată angajatul ..

Organele de urmărire penală au reținut faptul că, la rândul său, inculpatul I. Z. a încheiat trei contracte de credit frauduloase.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul I. Z. a arătat ca în luna august 2006, prin intermediul unei cunoștințe din satul Țipari, a ajuns la o adresă din Lugoj, unde i-a cunoscut pe numiții P. și C.. Această cunoștință pe nume I. E. i-a spus că la această adresă i se pot procura acte necesare pentru obținerea unor credite de la bănci.

P. i-a cerut o copie a cărții de identitate și i-a spus că îi va întocmi un contract de muncă la firma sa Cristelina, spunându-i și că în contract va menționa că va avea calitatea de tâmplar, iar salariul va fi în jur de 600 lei.

Inculpatul a revenit a doua zi la Lugoj la aceeași adresă, unde a văzut-o și pe concubina lui P., al cărei nume nu îl mai reține. Pe fereastră a văzut-o pe concubina lui P. cum redacta actele, pe care apoi le-a luat P. și i le-a predat.

P. i-a comunicat că trebuie să meargă la B. Lugoj și l-a însoțit la această bancă, așteptându-l afară.

După ce a intrat în bancă, a predat contractul de muncă pe care îl primise de la P., iar a doua zi a venit la bancă împreună cu P.. El a intrat în bancă, a ridicat banii și împreună cu P. s-a întors acasă la acesta.

Inculpatul I. a arătat că din suma ridicată de 8500 lei a primit de la P. 3500 lei, restul banilor fiind opriți de acesta.

După două-trei zile a fost sunat de P., care i-a propus să scoată alți bani din bancă. P. i-a dat un nou contract de muncă făcut cu firma CRISTELINA și i-a spus să se ducă la Volksbank Lugoj, lucru pe care l-a făcut. De la această unitate bancară a primit 3000 de euro, din care P. i-a dat doar 300 de euro.

Aceste declarații au fost date de inculpat la data de 28.05.2007, ulterior, la datele de 07.10.2013 și 24.03.2014 el arătând că își menține aceste declarații.

Fiind audiat în fața instanței de judecată, inculpatul I. Z. a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat ca judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

Instanța de fond a reținut că pentru activitatea sa infracțională, numitul D. C. - C. a fost condamnat definitiv prin s.p. nr. 179/PI/2011 a Tribunalului T., în vreme ce față de numiții A. P. – P. și R. A. B. – concubina lui P. urmărirea penală s-a desfășurat separat.

Declarațiile inculpatului I. pot fi coroborate și cu înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală. Astfel, la data de 18.09.2006 numitul I. Z. a formulat o cerere adresată B. pentru acordarea unui împrumut, împrumut care a fost aprobat, inculpatului fiindu-i acordată suma de 9.000 lei.

În cuprinsul cererii, inculpatul a declarat că este angajat la . în funcția tâmplar, având o vechime la locul de muncă între unu și doi ani și un salariu net lunar 514 lei.

Pentru justificarea acestor date el a depus o adeverință de salariu și un contract individual de muncă ce poartă viza ITM T., ambele purtând semnătura numitei R. A. în calitate de reprezentant legal al unității angajatoare.

La data de 21.09.2006 numitul I. Z. a formulat o cerere adresată Volksbank pentru acordarea unui împrumut, împrumut care i-a fost aprobat, inculpatului fiindu-i acordată suma de 3.000 Euro.

În cuprinsul cererii, martorul a declarat că este angajat la . din data de 26.07.2005, in funcția de dulgher, având un salariu net lunar de 780 lei.

Pentru justificarea acestor date el a depus o adeverință de venit ce poartă semnătura numitului M. M. în calitate de reprezentant legal al firmei angajatoare, precum și ștampila societății.

La data de 09.10.2006 numitul I. Z. a formulat o cerere adresată CEC pentru acordarea unui împrumut, împrumut care a fost aprobat, inculpatului fiindu-i acordată suma de 7.500 lei.

În cuprinsul cererii el a declarat că este angajat la ., iîn funcția de șofer, cu un salariu net lunar de 598 lei.

Pentru justificarea acestor date inculpatul a depus o adeverință de salariu.

Or, după cum s-a arătat deja, inculpatul I. Z., potrivit propriei declarații, nu a fost niciodată angajat la . sau ..

Din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă T. rezultă că numitul I. Z. nu a fost niciodată angajatul . sau ., însă a fost timp de două săptămâni angajatul ..

Caracterul nereal al documentelor prezentate de către inculpatul I. în vederea obținerii creditelor poate fi constatat și din analiza comparativă a conținutului cererilor de creditare, cereri formulate de persoana indicată în intervalul 18.09._06 și din care rezultă că numitul I. Z. era în același timp angajatul a trei societăți comerciale, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată și cu o vechime în cadrul fiecărei societăți cuprinsă între unu și doi ani, ipoteză care în mod evident contrazice realitatea și evidențiază falsul din documentele prezentate în susținerea cererilor adresate instituțiilor financiare.

Organele de urmărire penală au reținut faptul că și inculpatul L. S. a încheiat două contracte de credit frauduloase.

În cursul urmăririi penale inculpatul a fost audiat abia la data de 23.04.2012, ocazie cu care a arătat că la sfârșitul lunii august 2006 numitul I. O. Garibaldi i-a povestit că îi poate aranja un credit la bancă, urmând ca el să se ocupe de toate înscrisurile necesare. Numitul O. D. i-a întocmit formele de angajare pe firma sa – Bruval, iar cu actele întocmite s-a deplasat la B. și B. T., de unde a obținut creditele indicate de organele de urmărire penală.

Aceste declarații au fost date de inculpat la data de 23.04.2012, ulterior, la datele de 07.10.2013 și 17.06.2014 el arătând că își menține aceste declarații.

Fiind audiat în fața instanței de judecată, inculpatul L. Ș. a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat ca judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

Declarațiile inculpatului L. pot fi coroborate și cu înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală. Astfel, la data de 08.09.2006 numitul L. Ș. a formulat o cerere adresată B. pentru acordarea unui împrumut, împrumut care a fost aprobat, persoanei in cauza fiindu-i acordată suma de 7000 lei.

În cuprinsul cererii, acesta a declarat ca este angajat la . in funcția de fierar, avand o vechime la locul de muncă mai mică de un an si un venit net lunar de 562 lei.

Pentru justificarea acestor date, el a depus o adeverință de salariu și un contract individual de muncă cu viza ITM T., ambele documente purtând numele si semnătura inculpatului O. (în calitate de reprezentant legal al unității angajatoare) și ștampila unității.

La data de 05.10.2006 numitul L. Ș. a formulat o cerere adresată Băncii T. pentru acordarea unui împrumut, împrumut care a fost aprobat, persoanei în cauză fiindu-i acordată suma de 13.910 lei.

În cuprinsul cererii, acesta a declarat că este angajat la . în funcția de șofer, având o vechime la locul de muncă între 6-12 luni și un venit net lunar de 737 lei.

Pentru justificarea acestor date, el a depus o adeverință de salariu și un contract individual de muncă cu viza ITM T., ambele documente purtând numele și semnătura numitului P. V. (în calitate de reprezentant legal al unității angajatoare) și ștampila unității.

Din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă T. rezultă că numitul L. S. nu a fost niciodată angajat al vreunei societăți comerciale.

Caracterul nereal al documentelor prezentate de către numitul L. S. în vederea obținerii creditelor poate fi constatat și din analiza comparativă a conținutului cererilor de creditare, cereri formulate de persoana indicată în intervalul 04.09._06 și din care rezultă că numitul L. S. era în același timp angajat al doua societăți comerciale, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată și cu o vechime în cadrul fiecărei societăți de cel puțin un an, ipoteză care în mod evident contrazice realitatea și evidențiază falsul din documentele prezentate în susținerea cererilor adresate instituțiilor financiare.

În sfârșit, organele de urmărire penală au reținut că inculpatul D. F. C. a încheiat nu mai puțin de patru contracte de credit frauduloase în perioada septembrie-octombrie 2006.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul D. a menționat că l-a cunoscut pe numitul D. C. în cursul anilor 2004-2005 cu ocazia stingerii unui incendiu care a avut loc la locuința lui D. din Lugoj. În luna august 2006, l-a invitat pe acesta în apartament său, deoarece intenționa să discute cu acesta despre vânzarea unui scuter. După ce a intrat în apartament, numitul D. C. l-a amenințat cu un cuțit și i-a cerut cartea de identitate și contractul de achiziționare a apartamentului, înscrisuri pe care i le-a predat sub amenințare.

După 2-3 zile inculpatul s-a deplasat împreună cu D. la sediul Volksbank din Lugoj, iar în fața băncii D. C. i-a dat un dosar în care se aflau mai multe documente și i-a spus că funcționara de la bancă o să-i dea să semneze câteva acte. Inculpatul a arătat că a luat dosarul, a intrat în bancă și, la cererea unei funcționare, a semnat mai multe documente în legătură cu un contract de împrumut pentru suma de 7500-8000 lei. El a semnat contractul fără să îl citească, după care s-a întâlnit cu D., care îl aștepta în fața băncii.

A doua zi, potrivit declarațiilor inculpatului D., s-a deplasat împreună cu D. la bancă și a retras suma de 7500-8000 de lei, banii și documentele predându-le numitului D. C..

Inculpatul a continuat arătând că după câteva zile D. l-a sunat și s-au întâlnit în centrul orașului Lugoj, iar D. i-a dat un dosar și i-a cerut să se deplaseze la B. Lugoj la o anumită funcționară. Inculpatul a luat dosarul în care se aflau mai multe documente și s-a dus la bancă, a predat dosarul unei funcționare și a semnat un contract de credit. În aceeași zi a obținut banii, pe care i-a predat numitului D..

După încheierea celor două contracte, inculpatul a arătat că a primit la domiciliu mai multe somații de plată de la cele două unități bancare, precum și de la firma Zass, adăugând și că după încheierea contractelor nu a primit sume de bani sau produse electronice.

Ulterior, inculpatul și-a completat declarațiile, explicând și relațiile contractuale avute cu CEC. El a precizat că după ce a acceptat să-l gireze pe numitul B. F. pentru obținerea unui credit la B. T., a fost sunat de D. C., întâlnindu-se cu acesta într-un bar din Lugoj. Cu această ocazie, D. C. i-a dat un dosar cuprinzând toate documentele necesare obținerii unui credit, îndrumându-l să se deplaseze la CEC Lugoj, indicându-i totodată și o anumită funcționară cu care să discute, funcționară pe care i-a descris-o, fără a-i spune numele.

Inculpatul s-a dus la CEC, a predat dosarul cu acte și i s-a spus că poate primi în jur de 6000 de lei, aspect pe care i l-a comunicat lui D. prin telefon.

În sfârșit inculpatul a precizat că a doua zi a ridicat de la CEC suma de 4000 de lei pe care i-a predat-o numitului D. C..

Inculpatul D. F. C. nu a amintit nimic despre încheierea unui contract cu R. B. în cursul urmăririi penale.

Aceste declarații au fost date de inculpat la data de 16.05.2007, ulterior, la datele de 20.09.2013 și 24.03.2014 el arătând că își menține aceste declarații.

Fiind audiat în fața instanței de judecată, inculpatul D. F. C. a contestat săvârșirea faptelor, menționând că își retrage declarațiile date în faza de urmărire penală. Inculpatul a arătat că el nu a contractat niciun credit la nicio bancă și nu a semnat niciun contract de credit, în realitate numitul D. C. sustrăgându-i actul de identitate prin amenințare și contractând acele credite pe numele său.

Instanța de fond a înlăturat declarațiile inculpatului D. din cursul cercetării judecătorești, întrucât nu pot fi coroborate cu nicio altă probă.

În primul rând inculpatul nu a oferit o explicație plauzibilă în legătură cu motivele pentru care în cursul urmăririi penale a recunoscut comiterea faptelor. El a menționat că era terorizat de numitul D. C., însă nu trebuie omis faptul că în momentul în care inculpatul a fost audiat de procuror, numitul D. C. era arestat preventiv. Apoi, inculpatul D. nu a dat o singură declarație în cursul urmăririi penale, ci mai multe declarații, ultima dintre ele datând 24.03.2014, ocazie cu care a menționat în prezența unui avocat că își menține declarațiile date până la acel moment.

Apoi, la solicitarea instanței, inculpatul a arătat că a formulat o plângere penală împotriva numitului D. C. ca urmare a sustragerii actului de identitate. Deși inculpatul a prezentat un martor – Mahmutovik I.-Aden care a menționat că din relatările inculpatului știe că acestuia i s-a sustras prin amenințare actul de identitate, el nu a fost în măsură să prezinte o copie a plângerii penale pe care afirmă că a adresat-o organelor de cercetare penală. La dosar se regăsește o adresă prin care inculpatul a solicitat organelor de urmărire penală să prezinte copia plângerii indicate mai sus, plângere despre care inculpatul afirmă că s-ar regăsi într-un dosar al D., însă organele de urmărire penală au prezentat această plângere (fila 153 dosar), putându-se constata că se referă la o cu totul altă persoană.

De asemenea, în condițiile în care inculpatul D. a contestat semnăturile existente pe contractele de credit, instanța a dispus efectuarea unei expertize criminalistice a scrisului. După cum rezultă din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 19/20.02.2015 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, semnăturile de pe contractele de credit imputate inculpatului D. au fost executate de inculpat, cu o singură excepție, și anume contractul de credit încheiat cu B., în privința căruia nu se poate stabili dacă semnătura a fost sau nu executată de inculpat. În privința acestui contract însă chiar inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că l-a semnat, simpla schimbare de poziție a inculpatului, fără nicio altă probă, nefiind suficientă pentru a conduce la înlăturarea acestei recunoașteri.

În sfârșit, declarațiile inculpatului D. din faza cercetării judecătorești trebuie privite cu suspiciune, întrucât inculpatul nu a oferit niciun fel de explicații în legătură cu motivele pentru care timp de aproximativ 8 ani a rămas în pasivitate, neluând niciun fel de măsuri pentru a regla situația creditelor imputate, în contextul în care afirmă că acestea nu îi aparțin. Inculpatul a rămas în pasivitate, deși a fost somat în nenumărate rânduri să-și achite ratele, fiind declanșată chiar executarea silită împotriva sa, astfel că, în opinia instanței de fond, un asemenea comportament poate fi justificat numai în situația în care persoana în cauză este conștientă de împrejurarea că a încheiat acele contracte de creditare.

Declarațiile inculpatului D. F. C. din faza de urmărire penală pot fi coroborate cu înscrisurile depuse la dosar. Astfel, la data de 06.09.2006 inculpatul D. F. C. a formulat o cerere adresată Băncii Comerciale Române pentru acordarea unui împrumut în sumă de 7200 lei, credit care i-a fost acordat și încasat la aceeași dată.

În cuprinsul cererii, inculpatul a declarat că este angajat la . în funcția de muncitor, cu o vechime la locul de muncă între 1 și 2 ani.

Pentru justificarea acestor date, inculpatul D. a depus o adeverință de salariu, care atesta un salariu net de 562 lei lunar și un contract individual de muncă cu viza de înregistrare de la ITM T., documente ce poartă semnătura numitului O. D. în calitate de reprezentant legal (director general) al societății angajatoare.

La data de 12.09.2006 inculpatul D. F. Căli a adresat o cerere de creditare .. În vederea obținerii creditului, în cuprinsul cererii, inculpatul a declarat că este angajat la . cu sediul în localitatea Banloc, județul T. în funcția dulgher-tâmplar, având un contract de muncă pe perioadă nedeterminată. De asemenea, inculpatul a mai declarat că data de începere a activității la actualul loc de muncă este 12.07.2005, având un an de muncă la angajatorul actual și un venit net lunar 638 de lei.

B. a aprobat această cerere și a acordat inculpatului un credit în cuantum de 7500 lei, sumă care a fost ridicată de la casieria unității la aceeași dată.

La data de 25.09.2006 numitul D. F. C. a formulat o cerere adresată CEC pentru acordarea unui împrumut în sumă de 5400 lei, credit care i-a fost acordat și încasat în aceeași dată.

În cuprinsul cererii, inculpatul a declarat că este angajat la . în funcția de vânzător, având un venit net lunar 526 de lei.

Pentru justificarea acestor date el a depus o adeverință de salariu și contract individual de muncă cu viza de înregistrare la ITM T..

La data de 18.09.2006 inculpatul D. F. C. a formulat o cerere adresată R. B. pentru acordarea unui împrumut. În cuprinsul cererii acesta a indicat că este angajat la . în funcția de vânzător-gestionar, cu venit net lunar 526 de lei, având o vechime la actualul loc de muncă de 30 de luni.

Pentru justificarea acestor date inculpatul a depus o adeverință de salariu datată 11.09.2006, iar la data de 02.10.2006 banca i-a acordat un împrumut de 3879,47 lei.

Or, după cum s-a arătat deja, inculpatul D. F. C., potrivit propriei declarații, nu a fost niciodată angajat al ., . sau ..

Din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă T. rezultă că numitul D. F. C. nu a fost angajatul ., al cărei administrator este inculpatul O. D..

De asemenea, din aceeași adresă rezultă că numitul D. F. C. nu a fost angajatul ., societate care nu apare în evidențele ITM T. și nici angajatul ..

Caracterul nereal al documentelor prezentate de către inculpatul D. în vederea obținerii creditelor poate fi constatat și din analiza comparativă a conținutului cererilor de creditare, cereri formulate de persoana indicată în intervalul 06.09._06 și din care rezultă că numitul D. F. C. era în același timp angajatul a trei societăți comerciale, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată și cu o vechime în cadrul fiecărei societăți între un an și 30 de luni, ipoteză care în mod evident contrazice realitatea și evidențiază falsul din documentele prezentate în susținerea cererilor adresate instituțiilor financiare.

În consecință, luând în considerare materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților C. L., L. Ș., I. Z. și D. F. C. de a încheia contracte de credit, prin folosirea unor documente nereale, cu mai multe instituții bancare, încheierea contractelor fiind urmată de obținerea unor foloase materiale atât pentru ei, cât și pentru alte persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 244 alin. 1 C.p.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 2 C.p., înșelăciunea este mai gravă dacă a fost săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Or, în prezenta cauză, este evident că inculpații au comis faptele prin folosirea de calități mincinoase și mijloace frauduloase. În scopul obținerii creditelor, ei s-au folosit de adeverințe de venit și contracte de muncă frauduloase, nereale și și-au atribuit o calitate pe care nu o aveau, respectiv aceea de angajat. În acest context instanța reține că la inducerea în eroare a părților civile au fost folosite mijloace frauduloase, respectiv înscrisuri falsificate care au contribuit la formarea convingerii părților civile că inculpații chiar sunt angajați și dispun de mijloacele financiare pentru achitarea ratelor contractuale, motiv pentru care va reține în sarcina inculpaților și prevederile art. 244 alin. 2 C.p.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție directă, intenția fiind calificată de scopul urmărit, respectiv obținerea unor sume de bani.

Pentru aceste considerente, instant de fond a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, la individualizarea pedepselor ținând seama de criteriile legale de individualizare prevăzute de art. 74 C.p.

În primul rând instanța de fond a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților. Astfel, infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 C.p. se sancționează cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

La termenul de judecată din data de 08.10.2014 inculpații I. Z. și L. Ș. au învederat instanței că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și au solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost încuviințată de instanță în condițiile prevăzute de art. 374-375 C.p.p.

În consecință, în condițiile prevăzute de art. 396 alin. 10 C.p.p. cei doi inculpați beneficiază, în prezenta cauză, de o reducere a limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor cu o treime, sancțiunile urmând să fie stabilite între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare.

Faptele inculpaților prezintă un ridicat grad de pericol social, prin acțiunile lor aceștia aducând o atingere importantă relațiilor sociale cu caracter patrimonial care presupun buna credință a celor care sunt implicați în încheierea unor convenții.

La stabilirea pedepselor, instanța de fond a luat în considerare și persoana inculpaților. Inculpații C., I. și L. au recunoscut implicarea lor în săvârșirea unor infracțiuni legate de obținerea unor credite, aspect care a fost interpretat de către instanță ca fiind o formă de manifestare a regretului, raportat la evenimentele ce formează obiectul prezentului dosar. Chiar și inculpatul D., în faza de urmărire penală a evidențiat modalitatea în care a fost implicat în obținerea creditelor frauduloase, aspect care trebuie luat în considerare la momentul stabilirii sancțiunilor.

În vederea individualizării pedepselor, instanța de fond a ținut seama și de gradul de implicare a fiecărui inculpat în desfășurarea activității infracționale, de numărul infracțiunilor și de valoarea creditelor obținute.

Pe de altă parte, instanța de fond a ținut seama și de împrejurarea că de la data desfășurării activității infracționale s-a scurs o lungă perioadă de timp, aspect care nu poate fi imputat inculpaților, acest aspect reflectându-se și în cuantumul pedepselor aplicate.

De asemenea, la stabilirea pedepselor instanța de fond a luat în considerare și persoana inculpaților și antecedentele penale ale acestora. Inculpatul L. este cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă. După cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia, el a fost liberat condiționat la data de din executarea pedepsei de 5 ani și 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin s.p.nr.189/2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. Ca atare, observând prevederile art.41 alin.1 C.p., instanța va reține în sarcina inculpatului L. și starea de recidivă.

Inculpații C., I. și D. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

În consecință, având în vedere numărul creditelor contractate de fiecare inculpat și valoarea acestora, în vederea atingerii scopului pedepsei, instanța de fond a apreciat că este necesară aplicarea unor sancțiuni privative de libertate, după cum urmează: în privința inculpatului C. L. – două pedepse a câte 1 an închisoare și o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, în privința inculpatului I. Z. – două pedepse a câte 9 luni închisoare și o pedeapsă de 10 luni închisoare, în privința inculpatului D. F. C. – patru pedepse a câte 1 an închisoare, iar în privința inculpatul L. Ș. – o pedeapsă de 9 luni închisoare și o pedeapsă de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. 2 C.p., instanța de fond a aplicat inculpaților, aferent pedepselor principale aplicate pentru fiecare infracțiune de înșelăciune, și pedepsele complementare ale interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. În ceea ce privește interzicerea exercitării acestor drepturi, în opinia instanței de fond, aceasta este oportună în condițiile în care întreaga activitate infracțională a inculpaților s-a desfășurat în legătură cu inducerea în eroare a unor cocontractanți, un asemenea comportament fiind incompatibil cu exercitarea unei funcții în cadrul unei autorități publice sau persoane juridice de drept public. Pedepsele complementare au fost aplicate pentru o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

Cei patru inculpați au comis infracțiunile în concurs real conform art. 38 alin. 1 C.p. Este adevărat faptul că faptele au fost comise sub imperiul legii penale reglementate de Codul penal din 1969, însă observând dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, și ținând seama că în ansamblul ei legea nouă este mai favorabilă inculpaților, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 C.p. și a aplicat noua legislație.

Ca atare, în temeiul art. 38 alin. 1 C.p. raportat la art. 39 alin. 1 lit. b C.p., instanța de fond a contopit pedepsele aplicate celor patru inculpați, în pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 2 luni închisoare – inculpatul C., 10 luni închisoare – inculpatul I., 1 an închisoare – inculpatul D. și 10 luni închisoare – inculpatul L., iar la aceste pedepse va adăuga următoarele sporuri: 8 luni închisoare – inculpatul C., 6 luni închisoare – inculpatul I., 1 an închisoare – inculpatul D. și 3 luni închisoare inculpatul L., urmând ca în final inculpații să execute pedepsele rezultante de 1 an și 10 luni închisoare – inculpatul C., 1 an și 4 luni închisoare – inculpatul I., 2 ani închisoare – inculpatul D. și 1 an și o lună închisoare – inculpatul L..

În ceea ce-l privește pe inculpatul L., având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 2 C.p. și art. 43 alin. 1 C.p., instanța de fond a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 636 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 189/2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și a dispus executarea acestui rest de pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa finală de 2 ani, 10 luni și o zi închisoare.

În privința inculpaților instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C.p. referitoare la pedeapsa accesorie, aprecierile prezentate anterior (pedeapsa complementară) fiind valabile și în ceea ce privește această pedeapsă.

De asemenea, în temeiul art. 45 alin. 3 lit. a C.p., instanța de fond le-a aplicat celor patru inculpați și cea mai grea dintre pedepsele complementare.

Referitor la individualizarea modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților I. Z. și D. F. C., instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestora, precum și durata lungă de timp scursă de la data desfășurării activității infracționale. De asemenea, a ținut seama de valoarea relativ redusă a creditelor obținute, precum și de împrejurarea că banii obținuți în mod fraudulos nu au fost păstrați decât în mică măsură de inculpați, sumele fiind preluate de alte persoane care au fost deja condamnate definitiv.

Pentru aceste considerente, având în vedere că și celelalte condiții prevăzute de art. 91 C.p. sunt îndeplinite, cei doi inculpații manifestându-și acordul de a presta o muncă în folosul comunității, instanța de fond a apreciat că prezenta hotărâre de condamnare reprezintă un avertisment pentru cei doi inculpați și că, chiar și fără privarea de libertate, inculpații nu vor mai săvârși fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților I. Z. și D. F. C. pe o perioadă de 3 ani termene de supraveghere stabilite în condițiile prevăzute de art. 92 C.p. Pe durata termenului de supraveghere cei doi inculpați au fost obligați să respecte măsurile de supraveghere reglementate de art. 93 alin. 1 C.p., precum și să presteze o muncă în folosul comunității conform art. 93 alin. 3 C.p.

Instanța de fond a atras atenția celor doi inculpați asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 C.p.

Instanța de fond a constatat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este posibilă în cazul inculpatului L. datorită stării de recidivă, iar în privința inculpatului C. datorită împrejurării că acesta nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima acordul pentru prestarea unei munci în folosul comunității.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța de fond a constatat că în privința creditelor obținute de inculpați, prin s.p. nr. 179/15.04.2011 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p. nr. 3902/28.11.2012 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, au fost deja acordate despăgubiri civile părților civile, sub acest aspect existând autoritate de lucru judecat. Ca atare, ei patru inculpați, prin raportare la prevederile art. 998, 999 și 1003 din codul civil în vigoare la data desfășurării activității infracționale, au fost obligați la plata despăgubirilor civile stabilite prin s.p. nr. 179/2011 a Tribunalului T. în solidar cu persoanele obligate la plata despăgubirilor civile prin amintita sentință.

În ceea ce privește creditele obținute de inculpatul D. F. C. de la R. B. și L. Ș. de la B. T., instanța de fond a constatat că prin s.p. nr. 179/2011 a Tribunalului T. nu au fost acordate despăgubiri civile.

Potrivit dispozițiilor art. 998 din codul civil în vigoare la data săvârșirii faptelor, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara.

Ținând seama de materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că faptele ilicite ale celor doi inculpați de a obține credite, prin folosirea unor documente false, credite pe care nu au avut nicio intenție să le restituie, au fost de natură a cauza părților civile prejudicii, prejudicii ce trebuie reparate, motiv pentru care, în temeiul art. 397 C.p.p. raportat la art. 25 C.p.p., instanța de fond a obligat inculpatul D. la plata sumei de 3879 lei daune materiale către R. B., iar pe inculpatul L. la plata sumei de 13.910 lei daune materiale către partea civilă B. T., la despăgubirile acordate adăugându-se și dobânda legală de la data acordării creditului și până la data achitării acestuia.

Contractele de credit fiind încheiate prin fraudarea legii, în temeiul art. 25 alin. 3 C.p.p,. instanța de fond a procedat la anularea acestora.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C.p.p., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 61 din 06.03.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, au formulat apel inculpații C. L., L. Ș. și D. F. C., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 01.04.2015 sub nr._ .

În cuprinsul motivelor de apel formulate, inculpatul D. F. C. a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și achitarea sa cu privire la infracțiunea de înșelăciune față de B., având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că a săvârșit această faptă, precum și scutirea sa de la plata despăgubirilor civile către partea civilă B. Asigurări SA.

În cuprinsul motivelor de apel formulate, inculpatul L. Ș. a solicitat, în principal, exonerarea sa de orice fel de răspundere penală, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatului, conform Noului Cod de procedură penală ca lege penală mai favorabilă, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 și urm. C.p. 1969, acestea fiind mai favorabile din punct de vedere al obligațiilor și interdicțiilor impuse, față de dispozițiile privitoare la aceeași instituție a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, reglementate de art. 91 și urm. N.C.p.

Inculpatul C. L. nu a motivat în scris apelul formulat.

Analizând apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.pr.pen., instanța de apel reține următoarele

Prima instanță, analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în faza de judecată, a reținut corect starea de fapt.

În sarcina inculpatului D. F. C., s-a reținut că a încheiat contracte de credit pe baza unor documente de venit false cu următoarele instituții B. la data de 06.09.2006, pentru suma de 7.200 lei, Volksbank la data de 12.09.2006, pentru suma de 7.500 lei, CEC la data de 25.09.2006 pentru suma de 5.400 leiși R. B. la data de 02.10.2006 pentru suma de 3.879 lei.

În sarcina acestuia au fost reținute un nr. de 4 infracțiuni de înșelăciune.

În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, recunoscând că semnătura aplicată pe aceste contracte îi aparține.

În faza de judecată, inculpatul nu a mai recunoscut săvârșirea faptelor, instanța dispunând efectuarea unei expertize grafoscopice. Prin concluziile sale, expertiza a stabilit că semnăturile aplicate pe contractele de credit aparține inculpatului D. C. F., cu excepția celei din contractul încheiat cu B., despre care nu s-a putut stabili cu certitudine că aparține inculpatului.

Instanța de fond a reținut în mod corect că fapta de înșelăciune în dauna B. se impune a fi reținută în sarcina inculpatului deoarece inculpatul a recunoscut această faptă în faza de urmărire penală, inculpatul trebuia să fie prezent personal pentru a semna contractul de vânzare cumpărarea, întrucât funcționarul bancar verifică identitatea titularului cererii, nu putea semna altă persoană cu buletinul inculpatului, așa cum susține acesta, deoarece aceasta ar însemna complicitatea funcționarilor bancari, cu privire la care nu există nici un indiciu. Inculpatul a maia susținut că buletinul i-a fost luat de D. C. prin amenințare, această susținere nu a putut fi dovedită, inculpatul nu a formulat nici o plângere penală pentru o astfel de sustragere.

În fața instanței de apel, inculpatul solicită doar achitarea pentru infracțiunea săvârșită în dauna B., or așa cum a arătat prima instanță, existența faptei nu rezultă doar din împrejurarea că cererea este formulată de inculpat și semnată de acesta probabil cu o semnătură relativ schimbată față de a sa, dar și din declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală și celelalte documente depuse în dosarul cu cererea de credit, documente care au fost depuse și în dosarele depuse la celelalte instituții de credit

Reținând ca fiind dovedită infracțiunea de înșelăciune în dauna părții civie B. Comercială Română, prima instanță în mod corect a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea sa și pentru această infracțiune.

Referitor la inculpatul L. Ș.,s-a reținut că a încheiat contracte de credit pe baza unor documente de venit false cu următoarele instituții B. la data de 08.09.2006, pentru suma de 7.000 lei, B. T. la data de 10.10.2006, pentru suma de 13.910 lei.

În sarcina acestuia au fost reținute un nr. de 2 infracțiuni de înșelăciune.

În faza de judecată în primă instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiuni, respectiv starea de fapt descrisă în rechizitoriu, și a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza dispozițiilor art. 375 și urm C.pr.pen., pentru a beneficia de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.

Inculpatul și-a menținut poziția de recunoaștere și în apel, însă solicită să se constate intervenită prescripția în ceea ce privește infracțiunile reținute în sarcina sa, potrivit dispozițiilor noului cod penal.

Instanța de apel reține că potrivit art. 154 C.pen „Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:…d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani”, iar potrivit art. 155 alin. 1 C.pen.: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.” Față de inculpat a început urmărirea penală prin rezoluția din 14.05.2007 în dosarul 22/D/P/2007, însă ulterior, prin rechizitoriul din acel dosar s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, formându-se dosarul 46/D/P/2009.

În consecință cursul termenului de prescripție a fost întrerupt, iar pentru a opera prescripția art. trebui să fie incident art. 155 alin.4 C.pen., potrivit căruia: „(4) Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.” Astfel termenele special de prescripție este de 10 ani, și ar urma să se împlinească la data de 08.09.2016, respectiv 10.10.2016.

Astfel având în vedere data soluționării prezentului apel, instanța reține că termenul special de prescripție nu s-a împlinit.

În ceea ce privește cererea inculpatului de a-i fi aplicate dispozițiile art. 81-81 C.pen. din 1969, instanța de apel reține că prima instanță a identificat corect legea penală mai favorabilă și a stabilit că actualul cod penal, cuprinde pedepse mult mai blânde, astfel încât și plin aplicarea noilor reguli ale concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultantă se situează sub minimul prevăzut de codul penal din 1969 pentru infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului (art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. din 1969).

Pentru respectarea Deciziei curții Constituționale nr. 265?2014, instanța de apel ar trebui să aplice Codul penal din 1969 anterior în întregul său pentru a ase putea aplica dispozițiile art. 81-82 C.pen., astfel cum a solicitat inculpatul, ceea ce raportat la limitele de pedeapsă infracțiunii de înșelăciune, ar conduce la agravarea situației inculpatului în propriul apel, contrar prevederilor art. 418 C.pen.

În sarcina inculpatului C. L. s-a reținut că a încheiat contracte de credit pe baza unor documente de venit false cu următoarele instituții B. la data de 17.10.2006, pentru suma de 7.200 lei, CEC, la data de 25.10.2006, pentru suma de 6.700 lei și B. T. la data de 09.11.2006, pentru suma de 10.165 lei.

În sarcina acestuia au fost reținute un nr. de 3 infracțiuni de înșelăciune.

În faza de urmărire penală, inculpatul a fost audiat cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni, pe care le-a recunoscut, însă în faza de judecată, inculpatul nu s-a prezentat întrucât muncea în străinătate. Acesta s-a prezentat în fața instanței de apel, arătând că își menține declarațiile și că ar fi de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității. Inculpatul a solicitat în apel, în principal schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul ca instanța să dispună suspendarea executării pedepsei.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților apelanți pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune reținute în sarcina acestora, instanța de apel reține pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și al duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În raport de aceste considerente, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială și umană ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, instanța a avut în vedere în cazul inculpatului L., aplicarea unor pedepse în cadrul unor limite reduse cu o treime, însă în ceea ce privește modalitatea de executare, s-a reținut că fiind incidente art. 41 alin. 1 C.pen. referitoare la recidivă, modalitatea de executare nu poate fi decât cu executare în regim de detenție.

În privința inculpatului D. F., deși acesta nu a recunoscut faptele, pedepsele au fost aplicate spre minimul special, nu se impune reducerea acestora, iar ca modalitate de executare, inculpatul a beneficiat de clemența primei instanțe, aceasta aplicând dispozițiile legale suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante

Inculpatul C. L. s-a prezentat în fața instanței de apel și, prin declarația dată a arătat că este de acord să presteze muncă în folosul comunității.

Procedând la o nouă apreciere asupra individualizării judiciare a executării pedepsei în privința acestui, având în vedere necesitatea ca aceasta să fie conformă legii penale identificate ca lege penală mai favorabilă în ansamblul său, instanța de apel consideră că, raportat la conduita și persoana inculpatului, la vârsta sa, precum și la împrejurarea că acesta a manifestat sinceritate și regret pentru faptele săvârșite, atitudinea sa procesuală demonstrând dorința sa de reintegrare, se poate aprecia că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

În persoana inculpatului există astfel suficiente date că are potențialul de a se reintegra în societate și a deveni un membru util atât familiei cât și comunității din care face parte, înțelegând deplin gravitatea infracțiunilor săvârșite, că și procesul penal desfășurat împotriva sa, reprezintă un avertisment suficient de grav pentru inculpat pentru a se ține departe de orice comportament infracțional.

Analizând, din oficiu, hotărârea penală apelată, instanța de apel observă că în cazul inculpaților D. Flroin și I. Z., prima instanță a stabilit ca pedeapsa complementară să fie executată după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 69 alin. 1 lit.b C.pen.: „Executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe…b) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”.

Aceste dispoziții legale urmează a fi aplicate în cazul inculpatului D. F. C. și prin aplicarea art. 419 C.pen și în cazul inculpatului I. Z.

Având în vedere reindividualizarea modalității de executare a pedepsei inculpatului C. L., instanța de apel va face aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b C.pen., și față de acest inculpat

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații L. Ș. împotriva sentinței penale nr. 61/06.03.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .

În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p., va admite apelurile declarate de inculpații D. F. C. și C. L. împotriva aceleiași sentințe.

Va desființa sentința penală atacată sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei și a disp. art. 68 lit. b C.pen. și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 91 C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare aplicate inculpatului C. L. și va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.p. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va executa următoarele obligații:

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art.93 alin.3 C.p. obligă inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Lugoj sau Spitalului Municipal Lugoj, jud. T. pe o perioadă de 70 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 lit. b C.pen. și art. 419 C. pr. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 1 an dispusă față de inculpații C. L., I. Z. și D. F. C. se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Va menține în rest sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul apelant L. Ș. să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare și în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Va dispune virarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații L. Ș. împotriva sentinței penale nr. 61/06.03.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .

În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de inculpații D. F. C. și C. L. împotriva aceleiași sentințe.

Desființează sentința penală atacată sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei și a disp. art. 68 lit. b C.pen. și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare aplicate inculpatului C. L. și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.p. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va executa următoarele obligații:

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art.68 lit. b C.pen. și art. 419 C. pr. pen., pedepsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a și b C.p. pe o perioadă de 1 an dispusă față de inculpații C. L., I. Z. și D. F. C. se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Menține în rest sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant L. Ș. să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare și în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune virarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariu partial avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F. M. C. FLORENȚA F. P.

GREFIER,

I. M. S.

Red. F.P./09.07.2015

Tehnored. I.M.S.- 12 ex./30.06.2015

Primă instanță: Tribunalul T. – jud. R. H.

← Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.....		Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... →

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 673/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 673/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA