Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 689/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 689/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-06-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 689/A
Ședința publică din data de 24.06.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței penale nr. 830 din 21.04.2015, pronunțată de J. A. în dosar nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul R. C. personal și asistat de avocat ales P. E. B., care depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar delegația avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat.
În temeiul art. 91 al. 4 C.pr.pen. se constată că delegația avocatului din oficiu a încetat având în vedere prezentarea avocatului ales al inculpatului.
Instanța pune în vedere inculpatului că dispozițiile art. 420 alin 4 C. pr. pen. instituie ascultarea sa în fața instanței de apel, dar beneficiază în continuare de dreptul de a nu da nicio declarație și îi aduce la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 420 alin 4 rap. la art. 378, art. 108 și art. 83 C. pr. pen. Inculpatul este de acord să dea o declarație în fața instanței de apel, aceasta fiind atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul ales al inculpatului solicită respingerea apelului declarat de partea civilă, considerând că sentința primei instanțe este temeinică și legală, având în vedere faptul că partea civilă nu a indicat concret bunurile asupra cărora să se instituie măsura sechestrului asigurător. Totodată, precizează că inculpatul nu deține bunuri proprii, că acesta a dat dovadă de bună credință și că a recunoscut și regretat fapta comisă.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, arătând că nu au fost indicate concret bunurile asupra cărora să se instituie măsura sechestrului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile avocatului său.
Avocatul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită ca la pronunțarea soluției, instanța de apel să aibă în vedere acordarea onorariului parțial justificat de pregătirea apărării în prezenta cauză.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
P. sentința penală nr. 830 din data de 21.04.2015, pronunțată în dosarul nr._, J. A., în baza art. 270 al.3 din Legea 86/2006, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 al.10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul R. C., la o pedeapsă de: 1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal 1969.
În baza art. 81, art. 71 al. 5 Cod penal 1969 și art. 82 Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului prin sentința dată și a fixat termen de încercare pentru inculpat de 3 ani și 6 luni.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin sentința dată, alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.
În baza art.112 lit.f Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului cantitatea de 10.014 fire țigarete, netimbrate cu banderole de marcaj fiscal emise de autoritățile române, reținută cu dovada . nr._/02.09.2013 – fila 32 dosar urmărire penală.
De asemenea, a obligat inculpatul la 4.099 lei despăgubiri civile către partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., iar în baza art.274 al. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
P. a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul A., emis la data de 20.01.2015 în dosar nr.684/P/2014 și înregistrat la J. A. la data de 26.01.2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. și ped. de art.270 al.3 din Legea 86/2006.
P. rechizitoriu s-a reținut în fapt că în data de 14.08.2013 organele de poliție din cadrul I.P.J. A. – Serviciul de Investigare a Fraudelor au organizat o acțiune pe raza localității Pecica din județul A. în scopul prevenirii și combaterii fraudelor fiscale în domeniul produselor accizabile în vederea identificării autovehiculelor suspecte de a transporta produse accizabile, respectiv țigarete netimbrate sau timbrate necorespunzător.
În jurul orelor 21,15 în fața imobilului cu nr. 21, de pe . Pecica a fost depistat autoturismul marca Mercedes Benz, model A 140, de culoare gri, cu nr. de înmatriculare_, la volanul căruia se afla inculpatul R. C..
Cu ocazia percheziției efectuate în interiorul autoturismului, în spațiul dintre bancheta din spate și scaunul conducătorului auto, s-a identificat o cutie din carton, ambalată într-un sac din material plastic de culoare neagră.
La solicitarea organelor de poliție inculpatul R. C. a desigilat cutia prin ruperea foliei protectoare, a scos din aceasta două pachete de țigarete pe care le-a aruncat peste poarta imobilului cu nr. 21, de pe . Pecica, de unde proprietara imobilului, A. A., le-a predat către organele de poliție.
Procedându-se la inventarierea pachetelor de țigarete, organele de cercetare penală au constatat existența a 500 pachete țigarete marca „Jin Ling”, netimbrate, conținând 20 fire țigarete/pachet, în total 10.000 fire țigarete, având inscripția „for duty free sale only” (aflate în cutia din carton, ambalată într-un sac din material plastic de culoare neagră), iar 14 fire țigarete marca „Viceroy” (aflate de asemenea în interiorul autoturismului, în interiorul unei haine din piele de culoare neagră).
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că autovehiculul Mercedes Benz, model A 140, având nr. de înmatriculare_ nu îi aparținea inculpatului R. C., aflându-se în proprietatea numitei O. L. M., o cunoștință a inculpatului, care i-a încredințat autoturismul pentru transport pe o perioadă determinată.
Deoarece inculpatul R. C. nu a prezentat nici un document legal aferent provenienței țigărilor și nici nu deținea autorizație de antrepozit fiscal, organele de cercetare penală au procedat la ridicarea acestora, fiind depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IPJ A., în baza ARB ., nr._.
În cursul urmăririi penale, inculpatul R. C. a recunoscut deținerea țigărilor de contrabandă, cunoscând caracterul nelegal al mărfii transportate, însă a precizat că cele 14 fire țigarete marca „Viceroy” nu îi aparțin, fiind deținute de către numitul Merauți Christofer, soțul lui O. L. M.; aspect contrazis de către martorul Merauți Christopher, cu ocazia audierii acestuia în data de 14.01.2015.
Din coroborarea probelor administrate în cauză s-a concluzionat că inculpatul a cunoscut că întreaga cantitate de țigări deținută și disimulată în interiorul autovehiculului marca Mercedes, model A 140, cu nr. de înmatriculare_, provine din contrabandă, în condițiile în care pachetele de țigări nu aveau aplicate timbre fiscale, iar inculpatul nu deținea documente de transport și proveniență pentru cele_ fire țigarete.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4099 lei, reprezentând taxe datorate bugetului de stat aferente cantității de 10.014 țigarete, debit și accesorii calculate până la data de 23.09.2014.
În fața instanței de fond, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa în modalitatea descrisă în rechizitoriu, că nu solicită probe noi și a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, cerând aplicarea față de el a dispozițiilor prev. de art.396 al.10 Cod procedură penală referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției.
Din probele administrate la urmărirea penală coroborate cu declarația inculpatului dată în fața sa, prin care acesta a recunoscut în totalitate comiterea faptei, prima instanță a reținut în totalitate starea de fapt din rechizitoriu mai sus descrisă.
Vinovăția inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa, s-a conturat din coroborarea declarațiilor de recunoaștere ale acestuia cu declarația martorului audiat la urmărirea penală – Merauți Christopher (f.35-37), care a arătat că nu îi aparține nimic din cantitatea de țigarete cu care a fost depistat inculpatul la data de 14.08.2013, arătând că în cursul anului 2013 i-a înstrăinat inculpatului, cu titlu gratuit, autoturismul marca Mercedes Benz, model A 140, cu număr de înmatriculare_, care aparținea soției sale Merauți (fostă O.) L. M. și din date cunoaște inculpatul a vândut ulterior autoturismul altei persoane. Aceste probe, s-a constatat că se coroborează cu procesul-verbal de sesizare din oficiu (f.22-23), procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.24-26), dovada de ridicare a tutunului timbrat necorespunzător (f.32), certificat de cazier judiciar (f.38).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului R. C. de a deține fără autorizație de antrepozit fiscal cantitatea totală de 10.014 fire țigări, netimbrate cu banderole de marcaj fiscal emise de autoritățile române, cunoscând că acestea provin din contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.270 al.3 din Legea 86/2006.
La stabilirea și individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei, precum și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale - aspect observat din certificatul de cazier judiciar -, dar care a recunoscut comiterea faptei, solicitând aplicarea dispozițiilor art.396 al.10 Cod procedură penală.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei, instanța de fond, considerând că scopul educativ și preventiv al pedepsei ce i-a fost aplicată poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81, art. 71 al. 5 Cod penal 1969 și art. 82 Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului prin sentința dată și a fixat termen de încercare pentru inculpat de 3 ani și 6 luni.
De asemenea, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin sentința dată, alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.
În baza art.112 lit.f Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului cantitatea de 10.014 fire țigarete, netimbrate cu banderole de marcaj fiscal emise de autoritățile române, reținută cu dovada . nr._/02.09.2013 – fila 32 dosar urmărire penală.
Cu privire la pretențiile solicitate de către partea civilă, instanța de fond a constatat că potrivit adresei de la filele 12-13 dosar, partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 4.099 lei, reprezentând taxe datorate bugetului de stat aferente cantității de 10.014 țigarete, debit și accesorii calculate până la data de 23.09.2014.
Astfel, s-a reținut că, țigările „Jin Ling” (în traducere Palatul de A.) este o marcă de țigări fabricată ilegal de Baltic Tobaco Company din Kaliningrad, Rusia și sunt destinate pieței ilegale din Europa. S-a remarcat faptul că, inițial, aceste țigări au fost fabricate sub numele de Najing de către Nanjing Tobaco Factory, în C., iar ulterior falimentului acestei companii, compania rusească a preluat această marcă de țigări și a reintrodus-o pe piață în anul 1997, acestea având o origine extracomunitară.
Având în vedere considerentele de mai sus, împrejurarea că prin neplata taxelor datorate bugetului de stat aferente cantității de 10.014 țigarete, debit și accesorii, s-a cauzat prejudiciul mai sus menționat de către partea civilă, considerând că prejudiciul produs părții civile este în legătură de cauzalitate cu fapta săvârșită de inculpat, văzând și acordul inculpatului exprimat în declarația luată în ședința publică de astăzi, instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 4.099 lei despăgubiri civile către partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., solicitând desființarea în parte a sentinței în sensul instituirii sechestrului asigurător și popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului R. C., până la concurența sumei de 4.099 lei la care să fie adaugate obligațiile accesorii de plată aferente acestei sume (dobânda, penalități, majorări datorate în condițiile O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală) calculate până la până la momentul plății efective a prejudiciului, invocând prevederile art. 249 C.pr.pen. coroborat cu art. 11 din Legea nr. 241/2005.
În motivare, s-a arătat că din economia art. 249 și art. 253 Cod procedură penală precum și prevederile art. 2, art. 951, art. 953, art. 969, art. 970 Cod procedură civilă, pentru instituirea măsurilor asigurătorii ce au ca obiect bunuri mobile și imobile precum și sume datorate inculpatului de către terț nu este necesar a se nominaliza de către creditor bunurile care urmează a fi sechestrate, fiind o măsură asiguratorie.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de criticile invocate de apelantă, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.417 Cod procedură penala, C. constată că apelul declarat de partea civilă este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, încadrarea juridică, individualizarea pedepsei și a executării acesteia au fost corect stabilite de prima instanță, iar apelul părții civile vizează doar măsurile asigurătorii, motiv pentru care C. va analiza aceste aspecte.
Critica părții civile Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., vizează lipsa instituirii măsurilor asiguratorii conform art. 249 C.pr.pen.
Prima instanță, constatând întrunite cerințele răspunderii civile delictuale, în mod corect a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 4.099 lei despăgubiri civile către partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Potrivit art. 397 alin 2 C. pr. pen. în cazul când admite acțiunea civilă, instanța examinează, potrivit art. 249 – 254 C. pr. pen., necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior. P. urmare, având în vedere că prin soluția pe latura civilă s-a stabilit în sarcina inculpatul obligația de plată către partea civilă a sumei de 4.099 lei, devin incidente dispozițiile art. 249 C.pr.pen privind măsurile asigurătorii.
Scopul măsurilor asigurătorii prevăzut de art. 249 alin 1 C. pr. pen. este de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.
Potrivit art. 249 alin 1, 2, 5 și 6 C.pr.pen., măsurile asigurătorii pot fi luate atât de către procuror, în cursul urmăririi penale, cât și de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului. Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, se pot lua și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare pot folosi și părții civile.
Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.
P. cererea de constituire parte civilă, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a solicitat inclusiv instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului, cerere cu privire la care prima instanță nu s-a pronunțat. După cum se poate observa din prevederile art. 249 și 397 C. pr. pen., chiar și în lipsa unei cereri formulate de către partea civilă, instanța avea posibilitatea de a dispune luarea măsurilor asigurătorii din oficiu sau la cererea procurorului.
Instituirea măsurilor asigurătorii în condițiile art. 397 alin 2 și art. 249 alin 5 și 6 C. pr. pen., nu poate fi condiționată de nominalizarea anumitor bunuri ale inculpatului de către partea civilă și nici împiedicată de lipsa identificării anumitor bunuri în patrimoniul inculpatului, la momentul instituirii măsurii.
Aceasta deoarece, pe de o parte dispozițiile art. 249 C. pr. pen. nu prevăd obligația pentru organul judiciar care dispune măsura, de a identifica în prealabil bunurile supuse sechestrului, în acest fel asigurându-se celeritatea și efectivitatea procedurii de instituire a acestor măsurii. Pe de altă parte, identificarea bunurilor care vor fi indisponibilizate ține de etapa punerii în aplicare a măsurii sechestrului dispusă potrivit art. 249 C. pr. pen., concluzie susținută de art. 252 alin 1 C. pr. pen., care prevede că organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge, dacă este cazul, la evaluatori sau experți. În același sens, dispozițiile art. 953 și 970 C.pr. civ., aplicabile și în privința măsurilor asigurătorii dispuse în procesul penal, în temeiul art. 2 alin. 2 C.pr.civ față de lipsa unor dispoziții contrare, prevăd expres că în cererea sa creditorul - partea civilă – nu este dator să individualizeze bunurile asupra cărora solicită să se înființeze sechestrul.
Lipsa unor bunuri în patrimoniul inculpatului în momentul dispunerii măsurii sechestrului în procesul penal, nu reprezintă un impediment, întrucât art. 249 și art. 397 C. pr. pen. nu prevăd o asemenea condiție pentru instituirea măsurii asigurătorii. Având în vedere că disp. art. 249 alin 2 ca și art.253 și art. 254 alin 1 C. pr. pen. conduc la concluzia că sechestrul reprezintă noțiunea generală și autonomă în materie penală care, înglobează diferitele măsuri asigurătorii în funcție de obiectul lor, respectiv sechestrul prev. de art. 252 C. pr. pen., inscripția ipotecară prev.de art. 253 alin. 4 C. pr. pen. și poprirea prev.de art. 254 C. pr. pen., măsurile asigurătorii prev. de art. 249 C. pr. pen. pot fi înființate și asupra bunurilor corporale sau incorporale, prezente sau viitoare, cum este situația popririi. Pe de altă parte, lipsa unor bunuri în patrimoniul inculpatului nu poate fi prezumată, mai ales în cazul infracțiunilor prin care s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial. Existența sau lipsa unor bunuri în patrimoniul inculpatului debitor poate fi stabilită cu certitudine doar în etapa punerii în executare a măsurii asigurătorii dispuse, doar atunci fiind verificate și identificate bunurile inculpatului, existând totodată posibilitatea ca anumite bunuri să fie chiar readuse în patrimoniul debitorului, dacă sunt întrunite dispozițiile legale în materie.
P. considerentele expuse, în baza art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței penale nr. 830 din 21.04.2015, pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
În consecință, va desființa sentința penală atacată sub aspectul măsurilor asigurătorii și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 249 C. pr. pen. va institui sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R. C., până la concurența sumei datorate părții civile.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
De asemenea, va dispune virarea sumei de 130 lei, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. împotriva sentinței penale nr. 830 din 21.04.2015, pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
Desființează sentința penală atacată sub aspectul măsurilor asigurătorii și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 249 C. pr. pen. instituie sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R. C., până la concurența sumei datorate părții civile.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Dispune virarea sumei de 130 lei, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F.F.M./08.07.2015
Tehnored.O.I. 5 ex- 29.06.2015
Prima instanță– J. A. - jud. M. C.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 673/2015. Curtea de... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 680/2015.... → |
|---|
