Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 938/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 938/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-11-2014

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.938/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 noiembrie 2014

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul Maimuț G. împotriva Sentinței penale nr.192/2014, pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._ /2014.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.11.2014, potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, 11.11.2014, când,

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 192/30.05.2014 pronunțată de J. Caransebeș în dosar nr._,

În baza art. 386 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de sustragere de sub sechestru prevăzută de art. 244 alin. 2 din C.pen. din 1968, în infracțiunile de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 261 alin.1 din Noul Cod Penal și, respectiv, furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 39 alin.1 lit. b) din Noul Cod Penal. Respinge restul cererilor de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 228 alin. 1 C. pen., a condamnat pe inculpatul Maimuț G. (fiul lui I. și al Elisavetei, născut la data de 22.04.1949, în ., domiciliat în București, ..27, ., ., posesor al CI . nr._, CNP-_) la pedeapsa de:

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 261 alin. 1 C.pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru.

În baza art. 85 din Codul penal din 1968, raportat la art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr.286/2009, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 612/20.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ *.

În baza art. 40 raportat la art. 39 alin. 1 lit. b) din Noul C.pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, cea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 9 luni, deci în final va executa pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare.

A respins excepția lipsei calității procesuale active a B. G.S.G. S.A., invocată de către inculpat, prin apărător.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. Group S. G. S.A. și a obligat inculpatul Maimuț G. la plata către partea civilă a sumei de 139.790 Euro sau a echivalentului în lei la data plății, reprezentând daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S. din data de 05 iunie 2012, înregistrat la această instanță sub nr._ din data de 20.06.2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului Maimuț G., pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.244 al.2 Cod penal.

În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

S.C. Geomig Trade SRL, administrată de inculpatul Maimuț G., a fost mutată la data de 11.04.2008 din București la Topleț, existând în acest sens contract de închiriere înregistrat la Adminnistrația Financiară Băile Herculane. La sediul societății nu au fost desfășurate activități, o parte a activității fiind desfășurată la Topleț, unde au fost folosite bunuri ce au aparținut . Drobeta Turnu Severin, în baza contractului de leasing financiar cu nr.40/23.11.2007. O parte a activității . s-a desfășurat și la sediul . avut de asemenea un spațiu închiriat.

O mașină de șlefuit TIMESAVERS, în valoare de 56.500 euro, o mașină de tivit DIEHL, în valoare de 33.333 euro și o presă TAYLOR, în valoare de 50.290 euro, au fost sechestrate în baza procesului-verbal de sechestru încheiat de B. G. S. G. S.A. – la data de 18.03.2008, fiind sigilate în incinta fabricii de cherestea din Topleț, în custodia numitului I. N..

Numitul I. N. a fost cel care a efectuat lucrările de punere în funcțiune a utilajelor din cadrul fabricii de cherestea din Topleț, sub promisiunea angajării lui la . în calitate de director. Promisiunea i-a fost făcută de către inculpatul Maimuț G., dar aceasta nu s-a materializat ulterior. Numitul I. N. a plecat de la firmă, iar utilajele au rămas sigilate în cadrul fabricii de cherestea de la Topleț.

Fabrica de cherestea Topleț, cu o parte din utilaje, a fost achiziționată de către ..

Inculpatul Maimuț G., în calitate de director al S.C. Geomig Trade S.R.L. (al căreia administrator era Maimuț G.), primise în leasing fabrica de cherestea de la S.C. Dunărea S.A., împreună cu unele dintre utilaje. Inculpatul a negociat cu S.C. Product Doo Serbia vânzarea către aceasta a unui număr de 9 utilaje de prelucrare a materialului lemnos, deși nu era proprietar al tuturor acestor utilaje – o parte fiind luate în leasing de la S.C. Dunărea S.A. Astfel inculpatul a vândut inclusiv cele 3 utilaje care fuseseră sechestrate de către bancă pentru suma de 130.000 euro.

Se reține de către Ministerul Public că, în perioada august-septembrie 2009 a avut loc încărcarea și transportarea utilajelor în Serbia, fiind emise un număr de 3 facturi fiscale – două semnate de către Maimuț G. – administrator, iar cea de a treia de către M. V. – șef serviciu comercial – dar deciziile în cadrul societății erau luate numai de către inculpat, conform declarațiilor înv. M. V. și înv. Maimuț G..

Banii pentru aceste tranzacții au fost virați de către firma din Serbia în trei tranșe, în datele de 14.08.2008, 22.08.2008 și 25.08.2008.

Ministerul Public mai reține faptul că inculpatul Maimuț G. avea cunoștință de regimul juridic al celor trei utilaje în litigiu, respective de faptul că acestea nu aparțineau ..

Se mai arată că inculpatul a semnat la data de 17.03.2008 în calitate de împuternicit al adjudecatarului Dunărea S.A. – un proces-verbal încheiat în prezența executorului B. M. D., prin care inculpatul a primit mai mult utilaje printre care și cele în litigiu (pozițiile 6, 7,8 în tabel) în custodie. Pe aceste bunuri nu mai existau sigiliile vechi, aplicate de B. S.A., motiv pentru care, a doua zi, s-au aplicat din nou aceste sigilii.

În procesul-verbal încheiat la data de 17.03.2008, s-a menționat în mod expres că bunurile respective sunt proprietatea B..

A mai fost încheiat un proces-verbal de constatare a stării în care se găseau bunurile respective și s-a precizat că bunurile erau complete.

În cursul urmăririi penale au fost identificate declarațiile vamale de la trecerea frontierei –în xerocopie, precum și cele 3 facturi fiscale în original și s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafice, care prin raportul de constatare tehnico-științifică a stabilit că, pe două din facturi, la rubrica “semnătura și ștampila furnizorului” era semnătura numitei Maimuț G. E., pe o factură era semnătura numitului M. V., iar pe două facturi semnăturile executate în partea dreaptă sus au fost executate de numita Maimuț G. E..

S-a dispus efectuarea unei alte constatări tehnico-științifice grafice, iar prin raportul de constatare tehnico-științifică s-a stabilit că semnătura depusă la rubrica custode I. N. pe procesul verbal de sechestru din 18.03.2008 a fost executată de numitul I. N., semnătura executată la rubrica “martori”, I. N. pe p.v. de constatare din 17.03.2008 a fost executată de I. N., semnătura executată la rubrica “Am primit pe înscrisul process verbal de custodie din 17.03.2008” a fost executată de Maimuț G..

Din declarația martorului I. I. N. a rezultat că inculpatul Maimuț G. a fost prezent la data de 17.03.2008 cu ocazia întocmirii procesului-verbal de lăsare în custodie a bunurilor ce au aparținut . . G. fiind împuternicit pentru adjudecător .>

Fiind audiat, inculpatul Maimuț G. a precizat că a purtat discuții cu reprezentanții B. G. S. G. SA – S. Drobeta Turnu Severin pentru achiziționarea pe firma . a utilajelor în litigiu, discuții care nu au fost finalizate, însă a negociat personal vânzarea utilajelor în litigiu către firma din Serbia în condițiile în care știa că utilajele nu aparțineau ., sub motivarea că ulterior va reuși finalizarea negocierilor pentru achiziționarea lor de la B. G. S. G. SA – S. Drobeta Turnu Severin, respective de la .>

Mai reține Ministerul Public faptul că prejudiciul creat B. GSG este în cuantum de 139.790 Euro, reprezentând valoarea bunurilor pentru care a fost aplicat sechestrul, arătându-se că partea vătămată se constituie parte civilă cu această sumă.

Starea de fapt descrisă a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarații învinuit Maimuț G. E., declarații învinuit M. V., declarații martori N. I., Cancar M., I. I. N., B. I., D. M., E. Ș., declarații inculpate Maimuț G., proces-verbal sechestru din 18.03.2008, proces-verbal de constatare din 17.03.2008, raport constatare tehnico-științifică, planșe foto.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate probe cu înscrisuri (depunându-se la dosar actele de executare silită efectuate în dosarele execuționale în care a fost aplicat sechestrul asupra bunurilor), au fost audiați martorii N. I., I. N., declarația martorului M. D..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 28.01.2003, între S.C. Woodex S.A. (în calitate de utilizator) și B. SOGELEASE (în calitate de locator), s-au încheiat contractele de leasing financiar depuse la f. 23, 24 ale dosarului de urmărire penală, având ca obiect achiziționarea în sistem de leasing a mașinii de șlefuit „Timesavers”, a mașinii de tivit „Diehl” și a presei „Taylor”.

Pentru garantarea acestor contracte de leasing au fost încheiate, între partea civilă B. GSG S.A. și utilizatorul S.C. Woodex S.A., contractele de angajament de la f. 142, 148 ale dosarului de urmărire penală, în vederea emiterii de către partea civilă B. GSG S.A. a unor scrisori de garanție bancară în favoarea B. SOGELEASE S.R.L. (f. 144, 150).

De asemenea, între B. S.A. și B.R.D. Sogelease S.R.L., au fost încheiate contracte de garanție reală mobiliară (f. 145, 151), constituindu-se astfel câte o garanție reală mobiliară în favoarea părții civile B. GSG S.A. asupra bunurilor obiect al contractelor de leasing.

În cuprinsul contractelor se menționează faptul că, proprietar al bunurilor, este S.C. B. SOGELEASE S.R.L., dar și că această din urmă societate a predat părții civile B. GSG S.A. titlurile de proprietate odată cu constituirea garanției, prevăzându-se că partea civilă B. GSG S.A. poate vinde bunurile prin vânzare directă sau să le valorifice în orice alt mod, fiind îndreptățită, în cazul în care va trece la executarea silită a garanțiilor, să se îndestuleze din prețul obținut prin vânzarea bunurilor, până la achitarea integrală a creanței.

La data de 14.01.2005, partea civilă B. S.A. a solicitat încuviințarea executării silite a contractelor de garanție reală mobiliară pe bunuri nr. 9 și nr. 7/06.10.2004, încheiate între B. S.A. și B. Sogelease S.R.L. (f. 112,117).

Ulterior, la data de 27.01.2005, instanța a admis cererea formulată de B. S.A. și a obligat debitoarea S.C. Woodex S.A. să permită executorului judecătoresc să pătrundă în incinta debitoarei, pentru a aplica sechestrul asigurător asupra bunurilor menționate în contractul de angajament din data de 10.07.2003 (f.111 a dosarului de urmărire penală).

La data de 07.06.2005, S.C. Woodex S.A. a intrat în faliment (f. 241), neachitând ratele de leasing restante către B. SOGELEASE S.R.L., astfel încât aceste rate au fost achitate de către partea civilă B. GSG S.A., în calitatea sa de emitent al scrisorilor de garanție bancară, ca urmare a executării de către B. Sogelease a acestor scrisori (vezi cererea de complinire creanță de la f. 115 din dosarul de urmărire penală, formulată în dosarul de faliment ce privea societatea Woodex S.A.).

Activul „Fabrica de cherestea” Topleț (aflat în patrimoniul falitei S.C. Woodex S.A.), în incinta căruia se aflau bunurile sechestrate în favoarea B. GSG S.A., a fost ulterior adjudecat în ., de către S.C. Dunărea IFN S.A. (conform procesului-verbal de adjudecare de la f. 256), societate care l-a împuternicit pe inculpatul Maimuț G. să o reprezinte cu ocazia licitației astfel organizate (potrivit împuternicirii de la f. 198 dosar, din data de 14.12.2007).

Apoi, între S.C. Geomig Trade S.R.L., al cărei director general era inculpatul Maimuț G. – f. 230 - (în calitate de utilizator), și S.C. Dunărea IFN S.A. (adjudecatarul fabricii de cherestea din Topleț, în calitate de locator), a fost încheiat contractul de leasing nr. 40/23.11.2007 (f. 231 dosar de u.p.), având ca obiect fabrica de cherestea „la cheie”, astfel cum este descrisă în anexa nr.1 la contract.

Potrivit acestei anexe (f. 242), „creditoarea B. are la acest punct de lucru o mașină de tivit Sl-60- Diehl, o mașină de șlefuit Timesavers și o mașină de asamblat (presă) Taylor, active ce vor fi valorificate concomitent cu cele ale debitoarei, la același termen de licitație de către executorul bancar”. Anexa cuprinde și un tabel în care sunt enumerate toate bunurile mobile ce fuseseră proprietatea S.C. Woodex S.A. și care au intrat în patrimoniul S.C. Dunărea IFN S.A., fiind transmise în folosință utilizatorului S.C. Geomig Trade S.R.L. (f. 248-253), printre aceste bunuri nefiind enumerate și cele ale creditoarei B. S.A., la care s-a făcut referire în anexa la contractul de leasing.

Ca atare, instanța a reținut că aceste bunuri (mașina de tivit Sl-60- Diehl, mașina de șlefuit Timesavers și mașina de asamblat (presă) Taylor) nu au fost transmise prin licitație societății Dunărea IFN S.A. (și deci nici în leasing societății conduse de inculpat), rămânând indisponibilizate în favoarea creditoarei B. S.A.

Această concluzie este confirmată și prin declarația martorului I. N. din timpul urmăririi penale ( f. 64- 67), potrivit căreia S.C. Dunărea IFN S.A. a preluat doar o parte din activele Woodex, restul rămânând la B..

De asemenea, procesul-verbal de predare primire a fabricii de cherestea a fost încheiat la data de 19.03.2008 (f. 254), între S.C. Dunărea IFN S.A. și societatea al cărei director general era inculpatul – menționându-se că livrarea a fost una parțială, conform anexei.

De altfel, la data de 17.03.2008, în prezența inculpatului Maimuț G. (în calitate de reprezentant al S.C. Dunărea IFN S.A.), executorul bancar M. D. a încheiat procesul-verbal de custodie de la f. 21 și 108 ale dosarului de u.p., prin care bunurile ce au aparținut falitei S.C. Woodex S.A. – și care sunt proprietatea B. GSG – au fost lăsate în custodie adjudecatarului S.C. Dunărea IFN S.A., printre aceste bunuri aflându-se și cele trei utilaje mai sus arătate, respectiv mașina de șlefuit, cea de tivit și cea de asamblat.

La aceeași dată se încheie și procesului-verbal de constatare de la f. 22 și 109 ale dosarului de u.p., în cuprinsul căruia se menționează că bunurile predate în custodie (inclusiv cele 3 utilaje) – sunt proprietatea B. Sogelease S.R.L., fiind predate în custodie către S.C. Dunărea IFN S.A., prin împuternicit Maimuț G., prin acest proces-verbal constatându-se și starea bunurilor.

Tot cu această ocazie s-a constatat că sigiliile vechi nu mai există pe bunuri și că nu s-a mai aplicat sigiliul B..

Însă, a doua zi, la data de 18.03.2008, se încheie de către executorul bancar M. D. procesul-verbal de sechestru de la f. 110 a dosarului de urmărire penală, prin care, în baza titlurilor executorii constituite de contractele de garanție reală mobiliară pe bunuri nr. 7, 8, 9/2004, la stăruința creditorului B. S.A., asupra bunurilor enumerate în acest proces-verbal (inclusiv asupra mașinii de șlefuit „Timesavers”, a mașinii de tivit „Diehl” și a presei „Taylor”),s-a aplicat sigiliul B. nr. 3, bunurile rămânând, de la acel moment, în custodia numitului I. N. – până la vânzarea lor sau la ridicarea lor.

Prin procesul-verbal de sechestru arătat, s-a stabilit și un onorariu pentru custodele I. N., ce urma a fi plătit de creditorul B. GSG S.A. și urma a fi trecut pe cheltuiala debitorului.

Acest proces-verbal a fost semnat de către custodele I. N., de către executorul bancar și de către reprezentantul creditorului B. GSG S.A., în cuprinsul său menționându-se că bunurile rămân indisponibilizate pe întreaga durată de timp cât durează executarea silită, valorificarea lor făcându-se potrivit legii.

Potrivit declarației martorului I. N. din timpul urmăririi penale (f. 63), bunurile i-au fost lăsate în custodie, deși era prezent și inculpatul – întrucât acesta din urmă a spus că bunurile nu pot fi lăsate în custodia sa (a inculpatului), iar martorul l-a crezut, astfel încât a fost de acord să fie numit custode.

Cu toate acestea, astfel cum rezultă din corespondența purtată între inculpatul Maimuț G. (inițial în calitate de reprezentant al S.C. Dunărea IFN S.A.) și reprezentanții societății comerciale Product Ltd. din Serbia (f. 166, inculpatul negociază cu aceștia vânzarea-cumpărarea utilajelor sechestrate în favoarea B. GSG S.A., fiind astfel emise facturile proforma de la f. 95, 96 dosar, facturi ce au fost semnate de către inculpat, fiind emise pe numele societății al cărei director era acesta, Geomig Trade S.R.L. De altfel, din însăși corespondența purtată (vezi înscrisul de la f. 173), rezultă că inculpatul a dat reprezentanților societății din Serbia indicația de a achita prețul utilajelor ce au făcut obiectul negocierilor, în contul S.C. Geomig Trade S.R.L., astfel încât, în contul societății al cărei director general era inculpatul, a intrat suma de 130.000 Euro (vezi extrasele de cont de la dosar).

În privința modului în care a avut loc predarea efectivă către cumpărătoare a utilajelor, instanța a reținut, din coroborarea declarațiilor martorilor M. V., Cancar M. (f. 58-62), B. I. (f. 69-71) și D. M. (f. 72-73), audiați în timpul urmăririi penale că, în intervalul de timp 27.08._08 (f. 61), utilajele cu privire la care inculpatul a purtat negocieri cu societatea sârbă, au fost încărcate în tiruri și livrate în Serbia. Astfel, martorul Cancan M. (f. 58-62) susține că a primit dispoziție de la inculpatul Maimuț G. să dea instrucțiuni numitului E. Ș., privind demontarea utilajelor, iar martorul B. I. (f. 69-71) arată că a primit dispoziție de la Cancan M. să încarce utilajele în tiruri. De asemenea, martorul M. V. a arătat în declarațiile de la f. 52 și 50 verso că martorul Cancan M. se ocupa de activitatea de producție și de personalul care deservea fabrica, iar la f. 54 arată că acesta s-a ocupat inclusiv de echipa de întreținere care a dezasamblat utilajele în vederea livrării acestora în Serbia. Același martor, M. V., a declarat (f. 47-51) că bunurile au fost desigilate sub îndrumarea lui Cancan M. și din dispoziția lui Maimuț G., întrucât nimic nu se întâmpla fără permisiunea acestuia. De asemenea, și martorul E. Ș. a confirmat că inculpatul, prin subalternul său, Cancar M., a fost cel care a dat dispoziție verbală pentru ca utilajele să fie încărcate în tiruri (f.75-76).

Din declarația martorului Cancar M. (f. 58-62), instanța mai reține că acesta a fost de față la momentul la care, în prezența inculpatului (f. 59), au fost identificate utilajele ce urmau a fi vândute, martorul arătând că reprezentanților firmei din Serbia li s-a spus de către inculpat că fabrica îi aparține acestuia, ocazia cu care a fost întocmită și lista cu bunurile ce urmau să facă obiectul contractului de vânzare-cumpărare (aflată la f. 165 din dosarul de urmărire penală).

Rezultă deci că, deși inculpatul nu a fost prezent la data dezasamblării utilajelor și încărcării acestora în tiruri în vederea transportării lor în Serbia (aspect ce rezultă din declarația acestuia de la f. 32 și care nu este contrazis prin declarațiilor martorilor), identificarea utilajelor ce urmau a fi înstrăinate a avut loc în prezența inculpatului (identificare ce a avut loc anterior pregătirii lor pentru livrare), iar încărcarea în sine, cu tot ce presupunea această operațiune, a avut loc din dispoziția verbală a inculpatului, transmisă angajaților prin intermediul martorului Cancan M..

Apoi, la data de 27.08.2008, S.C. Geomig Trade S.R.L. emite facturile de la f. 130-131 dosar, având ca obiect vânzarea către societatea sârbă, printre altele, a presei și mașinii de tivit, aceste facturi fiind semnate de către administratorul societății, Maimuț G..

De asemenea, la data de 04.09.2008, a fost emisă factura de la f. 132 dosar, având ca obiect o presă de prelucrare lemn și o mașină de rindeluit, factura fiind semnată de către martorul M. V..

Semnarea facturilor de către numita Maimuț G. și de către martorul M. V. a avut loc în contextul în care, astfel cum a declarat inculpatul, acesta din urmă nu se afla în incinta societății la momentul respectiv, facturile fiind semnate, potrivit declarației martorului M. V., cu mult timp după întocmirea lor și după livrarea produselor către partea sârbă, respectiv în luna decembrie 2008 (fiind emise în septembrie 2008). Mai mult, martorul M. V. a arătat că semnarea de către acesta a uneia dintre facturi a avut loc la solicitarea contabilului N. I. care îi spusese că această factură nu a fost semnată de către inculpat, care „uitase”.

Din declarația martorului N. I. de la f. 55 a dosarului de urmărire penală, instanța reține că acesta avea cunoștință despre faptul că utilajele nu erau în patrimoniul S.C. Geomig S.A., ci doar în folosința acesteia și că acest martor (care era și contabilul societății) nu a cunoscut nimic despre vânzarea utilajelor de către inculpat până în momentul în care i-au fost aduse facturile, cu întârziere față de data emiterii.

La acel moment, arată martorul N. I., acesta le-a atras atenția atât inculpatului cât și administratorului, Maimuț G., de faptul că nu este posibilă vânzarea unor bunuri ce nu se află în patrimoniul societății, inculpatul spunându-i însă că vor exista facturi de intrare pentru aceste utilaje.

Astfel cum rezultă din cuprinsul proceselor-verbale de la f. 19, 20 ale dosarului de urmărire penală, la data de 13.11.2009, executorul bancar B. A. s-a deplasat în localitatea Topleț, în incinta S.C. Dunărea S.A., pentru a identifica bunurile ce făceau obiectul dosarelor de executare nr. 150 și 152/2004. Cu această ocazie, executorul a constatat lipsa mașinii de asamblat (presei) Taylor (bun ce făcea obiectul dosarului de executare nr. 152/2004), a mașinii de tivit Diehl și a mașinii de șlefuit Timesavers (bunuri ce făceau obiectul dosarului de executare nr. 150/2004), asupra cărora fuseseră aplicate sigilii de către executorul M. D..

Potrivit plângerii penale aflate la f. 17 a dosarului de urmărire penală, la data de 8.12.2010, B. GSG S.A. s-a adresat organelor de urmărire penală pentru identificarea autorilor infracțiunii de furt și sustragere de sub sechestru, fapte având drept obiect o presă Taylor, o mașină de șlefuit Timesavers și o mașină de tivit marca Diehl, depozitate și sigilate în incinta S.C. Dunărea S.A. din Topleț, jud. C.-S., bunuri asupra cărora fusese instituit sechestru asigurător în cadrul dosarelor execuționale 150/2004 și 152/2004 ale executorului bancar B. A..

În cuprinsul plângerii se menționează că bunurile sunt proprietatea B. GSG ca urmare a achitării scrisorilor de garanție bancară emise de B. GSG S.A., pentru garantarea achitării acestora către B. SOGELEASE S.R.L., în baza contractelor de leasing încheiate cu utilizatorul falit S.C. Woodex S.A.

Întrucât valoarea totală a acestor bunuri era de 139.790, 00 Euro, B. GSG S.A. s-a constituit parte civilă în cauză (prin însăși plângerea penală formulată), cu această sumă.

În drept, fapta inculpatului Maimuț G. care, deși cunoștea, pe de o parte, că presa „Taylor”, mașina de șlefuit „Timesavers” și mașina de tivit marca „Diehl” nu se aflau nici în patrimoniul său și nici în cel al societății al cărei director general era, iar pe de altă parte, că acestea nu se aflau nici în posesia sa (întrucât se aflau sigilate într-o hală aflată pe terenul aparținând fabricii de Cherestea din Topleț, custodele bunurilor fiind numitul I. N., iar nu inculpatul și nici societatea al cărei director general era), de a negocia vânzarea acestor bunuri și de a da dispoziții în sensul încărcării în tiruri și livrării în Serbia a bunurilor ce nu se aflau în posesia și nici în proprietatea sa, scoțând astfel bunurile din posesia proprietarului lor legitim și însușindu-și-le, pentru ca ulterior să le vândă iar societatea condusă de către acesta să își însușească prețul acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută și pedepsită de prevederile art. 228 din C.pen.

Astfel, elementul material al laturii obiective a infracțiunii s-a realizat prin scoaterea bunurilor din posesia custodelui și din proprietatea S.C. B. SOGELEASE S.R.L. fără consimțământul acestora și în însușirea ulterioară, pe nedrept, a acestora (însușire care a avut loc în momentul în care utilajele au fost dezasamblate din dispoziția inculpatului și încărcate în tiruri spre a fi livrate în Serbia, faptul că bunurile au fost ulterior vândute și că prețul nu a fost încasat de către inculpat, ca persoană fizică, ci a intrat în patrimoniul societății comerciale .. neprezentând relevanță sub aspectul consumării imposedării bunurilor).

Urmarea imediată a constat în producerea unui prejudiciu constând în contravaloarea bunurilor însușite pe nedrept.

Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului și producerea prejudiciului rezultă din aceea că, în lipsa activității infracționale a inculpatului, utilajele nu ar fi fost scoase din incinta fabricii de Cherestea Topleț și nici vândute unor terțe persoane.

Sub aspect subiectiv, fapta este săvârșită cu intenție directă calificată prin scop, inculpatul urmărind să își însușească pe nedrept bunurile, pentru a fi astfel posibilă încasarea prețului în contul societății pe care o conducea.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, inculpatul a negat întrunirea cerințelor speciale constând în lipsa consimțământului posesorului/proprietarului bunului și în aflarea bunurilor, la momentul relevant, în posesia unei alte persoane.

Astfel, sub primul aspect, inculpatul a susținut că purtase negocieri în vederea cumpărării acestor bunuri încă din anul 2008, negocieri care s-au concretizat inclusiv prin stabilirea unui preț dar care nu au fost finalizate prin încheierea unei tranzacții din vina B. București, care nu ar mai fi emis factură în acest sens.

Or, din declarația inculpatului de la f. 29 dosar, instanța a reținut că negocierile fuseseră purtate de către inculpat cu directoarea B. București de abia ulterior vânzării bunurilor. În același sens, inculpatul arată, la f. 37, că ulterior livrării bunurilor către firma din Serbia, acesta a purtat negocieri cu B. București în vederea achiziționării acestora de către inculpat. Or, la acel moment, fapta de furt se consumase deja, ca atare negocierile ulterioare săvârșirii faptei nu pot avea vreo influență asupra intenției inculpatului de la data săvârșirii faptei – de a sustrage bunurile despre care știa că nu îi aparțin. Mai mult, acest contract încheiat verbal după vânzarea de către inculpat a utilajelor nu a fost executat de către niciuna dintre părți (fiind deci îndoielnică însăși exprimarea unui consimțământ ferm în acest sens), astfel încât nu i se poate da eficiență în sensul exonerării inculpatului de la răspunderea penală.

Mai mult, inculpatul a susținut, în apărarea sa (f. 29 a dosarului de urmărire penală), că nevinovăția sa rezultă din aceea că, dacă ar fi știut că a vândut bunurile în Serbia, nu ar mai fi făcut oferta de cumpărare a acestora de la B. București. Or, în condițiile în care inculpatul a vândut bunurile iar ulterior a spus martorului N. I. că, în privința acestora, vor exista facturi de intrare în patrimoniul societății, este evident că intenția inculpatului a fost aceea ca, după consumarea furtului, să acopere săvârșirea faptei prin achiziționarea ulterioară a bunului sustras de la proprietarul acestuia, fără ca acesta din urmă să fie avut cunoștință despre . unei alte societăți comerciale, prin intermediul inculpatului, și nici despre fapta de a scoate bunul din posesia custodelui.

În ceea ce privește cel de al doilea aspect sugerat de către inculpat și confirmat prin declarația executorului judecătoresc care a procedat la aplicarea sechestrului (audiat ca martor de către instanța de judecată), constând în aceea că intenția a fost aceea ca bunurile să rămână în posesia societății .., astfel încât inculpatul nu poate fi autorul unei infracțiuni de furt a unor bunuri aflate în posesia societății pe care o conducea, instanța a reținut că o asemenea concluzie este contrazisă de înseși mențiunile din procesul-verbal de sechestru. Astfel, dacă intenția ar fi fost aceasta, nu ar fi fost numită, drept custode, o persoană fizică (procesul-verbal de sechestru fiind clar în acest sens și nelăsând loc la interpretări), iar, pe de altă parte, astfel cum rezultă din declarația custodelui audiat ca martor – în cursul urmăririi penale – motivul real pentru care bunurile au fost lăsate în custodia sa fost acela că acestea nu au fost preluate de către S.C. Dunărea IFN S.A. și deci nu au făcut nici obiectul contractului de leasing dintre această din urmă societate și societatea Geomig S.R.L.

Sub acest aspect, astfel cum s-a arătat și mai sus, cu ocazia prezentării stării de fapt, din coroborarea anexei de la f. 242, cu declarația martorului I. N. de la f. 64-67 a dosarului de urmărire penală și cu procesul-verbal de predare-primire a fabricii de cherestea încheiat între S.C. Dunărea IFN S.A. și .., utilajele înstrăinate de inculpat (mașina de tivit Sl-60- Diehl, mașina de șlefuit Timesavers și mașina de asamblat (presă) Taylor) nu au fost transmise prin licitație societății Dunărea IFN S.A. și nu au făcut obiectul contractului de leasing încheiat cu societatea condusă de inculpat, rămânând indisponibilizate în favoarea creditoarei B. S.A.

Or, atâta vreme cât un bun este indisponibilizat în favoarea unei alte persoane, nu se poate susține că, inculpatul sau persoana juridică al cărei director general era, puteau deține, concomitent cu această persoană, atributul posesiei acelorași utilaje, chiar dacă bunurile se aflau amplasate, fizic, în incinta fabricii de cherestea pe care inculpatul o preluase în leasing (desigur, obiectul leasing-ului nefăcându-l și aceste utilaje).

Mai mult, este evident că inculpatul avea cunoștință că aceste utilaje nu se aflau în posesia societății sale, atâta vreme cât, potrivit propriei declarații de la f. 38 a dosarului de urmărire penală, știa că numitul I. N. primea o anumită sumă de bani „de la B., pentru a avea grijă de utilaje”, întrucât, odată lăsate bunurile în custodia unei persoane fizice, prin proces-verbal, ele nu se puteau afla, concomitent, în posesia .., în caz contrar custode fiind aceasta din urmă.

În plus, din declarația dată de același martor, I. N., în timpul urmăririi penale, cât și la f. 19 a dosarului de judecată, instanța reține că inculpatul avea cunoștință despre faptul că aceste utilaje erau sechestrate în favoarea B. S.A., iar paznicii aveau obligația să predea sigiliile intacte de la unul la celălalt. Această concluzie nu este contrazisă de declarația martorului F. I. (f. 77-78 ale dosarului de urmărire penală), potrivit căruia acesta, în calitate de paznic, verifica doar dacă încăperile sunt încuiate, nu și sigiliile, întrucât, atâta vreme cât bunurile se aflau într-o încăpere încuiată, inculpatul nu poate susține că acestea se aflau în posesia societății pe care o conducea.

Sub aspectul invocat de inculpat, constând în asimilarea sechestrului cu un contract de depozit, ceea ce ar conduce la concluzia că bunurile sechestrate se aflau în „depozit” la societatea condusă de către inculpat și deci în detenția acesteia sau a inculpatului, instanța reține că, deși este real că sechestrul constituie o formă a contractului de depozit, calitatea de depozitar nu o poate deține societatea Geomig S.R.L. și cu atât mai puțin inculpatul, atâta vreme cât custode a fost numită o altă persoană fizică. Calitatea de depozitar o deține custodele, în această situație. Astfel, ori de câte ori bunul sechestrat nu se află în custodia inculpatului, acesta săvârșește și infracțiunea de furt, în concurs ideal cu cea de sustragere de sub sechestru (în privința căreia instanța se va pronunța mai jos).

Ca atare, instanța a constatat că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută și pedepsită de art. 228 din Codul penal. Instanța a avut în vedere prevederile noului cod penal iar nu cele ale Codului penal din 1968 având în vedere că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt simplu sunt mult inferioare în noul cod penal în comparație cu sub imperiul căruia au fost săvârșite faptele, astfel încât, în aplicarea art. 4 din noul Cod Penal, se impune reținerea încadrării juridice prin prisma prevederilor legii mai favorabile.

În privința infracțiunii de sustragere de sub sechestru, instanța a reținut că sunt îndeplinite și elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel cum este prevăzută și pedepsită de art. 261 din Noul Cod Penal.

Astfel, legea sancționează sustragerea de sub un sechestru legal aplicat, a unor bunuri.

Rezultă că situația premisă a infracțiunii o constituie existența unui sechestru legal aplicat.

Sub acest aspect, inculpatul a invocat nelegalitatea sechestrului, dedusă din existența unor pauze mai lungi de 6 luni între diferitele acte de executare silită, ceea ce ar fi trebuit să conducă la perimarea executării silite, astfel încât procesul-verbal de sechestru ar deveni un act de executare silită întocmit în cadrul unei executări silite perimate.

Instanța a reținut însă că, în calitatea sa de act de executare silită, procesul-verbal de sechestru întocmit cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege – respectiv de art. 416 din codul de procedură civilă în vigoare la data aplicării sechestrului, mai puțin mențiunea privind valoarea bunurilor sechestrate, după aprecierea executorului judecătoresc. Lipsa acestei mențiuni nu atrage însă nulitatea procesului-verbal de sechestru, întrucât o asemenea nulitate, nefiind expresă, ar fi putut fi incidentă numai în măsura în care s-ar fi invocat și dovedit o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, or o asemenea vătămare nu a fost dovedită în cauză.

Apoi, s-a observat că nici împotriva acestui proces-verbal de sechestru și nici împotriva altor acte de executare silită nu s-a formulat, în termenul legal, contestație la executare, de unde se deduce că niciunul dintre actele de executare întocmite nu a condus la producerea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea respectivului act. Or, în aceste condiții, nu se poate reține, la 6 după întocmirea unui act de executare silită, că acesta este nelegal întocmit.

Faptul împlinirii termenului de perimare a executării silite nu poate avea consecințe asupra procesului-verbal de sechestru legal întocmit, întrucât examinarea legalității aplicării sechestrului, ca situație premisă a infracțiunii de sustragere de sub sechestru, nu poate presupune investirea instanței penale cu examinarea legalității tuturor actelor întocmite în cadrul unui dosar execuțional, ci presupune strict verificarea actului în sine prin care s-a aplicat sechestrul, sub aspectul îndeplinirii condițiilor intrinseci ale acestuia (cuprinsul procesului-verbal de sechestru – a cărui analiză s-a făcut mai sus), respectiv extrinseci (aplicarea sechestrului de către un executor competent, aplicarea sa asupra unor bunuri ce pot face obiectul sechestrului etc.) – condiții care sunt îndeplinite în cauză.

S-a mai invocat de către inculpat, prin concluziile scrise, faptul că există o neconcordanță între intenția reală a părților cu ocazia aplicării sechestrului –aceea ca bunurile să rămână în incinta societății – și intenția declarată – reflectată în numirea drept custode a numitului I. N., fapt ce, de asemenea, ar fi de natură a atrage nelegalitatea sechestrului.

Această teză nu poate fi acceptată întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, din coroborarea declarației martorului I. N. din timpul urmăririi penale cu anexa de la f. 242 și cu procesul-verbal de predare-primire a fabricii de cherestea încheiat între S.C. Dunărea IFN S.A. și .., utilajele înstrăinate de inculpat (mașina de tivit Sl-60- Diehl, mașina de șlefuit Timesavers și mașina de asamblat Taylor) nu au fost transmise prin licitație societății Dunărea IFN S.A. și nu au făcut obiectul contractului de leasing încheiat cu societatea condusă de inculpat, rămânând indisponibilizate în favoarea creditoarei B. S.A., acesta fiind motivul pentru care bunurile nu au fost lăsate în custodia societății conduse de inculpat, care deținea în leasing fabrica de cherestea din Topleț.

Faptul că în faza cercetării judecătorești cea de a doua declarație a martorului I. N. (f. 6 vol. II) a fost în sensul sugerat de către inculpat nu vine să contrazică această concluzie, întrucât martorul nu a dat vreo explicație pentru această schimbare a declarației, esențială sub aspectul vinovăției inculpatului, iar, pe de altă parte, declarația din cursul urmăririi penale a fost dată într-un moment mai apropiat de data întocmirii procesului-verbal de sechestru, fiind deci mai veridică.

În speță, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de sustragere de sub sechestru s-a realizat prin acțiunea de scoatere a utilajelor de sub puterea sechestrului, scoatere care a avut loc prin aceea că inculpatul a dat dispoziție ca utilajele să fie dezasamblate și încărcate în tiruri spre a fi livrate în Serbia, astfel cum s-a arătat cu ocazia prezentării situației de fapt.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale care asigură autoritatea măsurii sechestrului aplicat în mod legal, respectiv pentru respectul datorat autorității de stat. Având în vedere că infracțiunea are și un obiect juridic secundar, și anume relațiile sociale care asigură dreptul de proprietate, se poate reține și existența unei urmări imediate constând în producerea unui prejudiciu proprietarului bunului aflat sub sechestru, în situația în care acest bun nu este proprietatea inculpatului, sau, respectiv, creditorului la cererea căruia s-a demarat executarea silită în cadrul căreia a fost înființat sechestrul, cum este cazul în speță.

Sub aspect subiectiv, fapta de sustragere de sub sechestru este săvârșită cu intenție, atâta vreme cât, din însăși declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale, rezultă că acesta avea cunoștință că numitul I. N. primea o sumă de bani de la B. pentru „a avea grijă de bunuri”, având deci cunoștință despre numirea drept custode a acestuia și deci despre aplicarea sechestrului.

Instanța a reținut infracțiunea de sustragere de sub sechestru în încadrarea juridică prevăzută de noul cod penal, întrucât odată reținut acesta ca lege mai favorabilă pentru infracțiunea mai gravă, aceea de furt, se impune reținerea aceluiași act normativ și sub aspectul infracțiunii de sustragere de sub sechestru, pentru ca astfel să fie posibilă aplicarea unitară a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni.

Astfel, pentru considerentele expuse și întrucât cele două fapte sunt săvârșite în concurs ideal, instanța a făcut aplicarea art. 386 din Codul de procedură penală, și a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de sustragere de sub sechestru prevăzută de art. 244 alin. 2 din C.pen. din 1968, în infracțiunile de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 261 alin.1 din Noul Cod Penal și, respectiv, furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 39 alin.1 lit. b) din Noul Cod Penal. A respins restul cererilor de schimbare a încadrării juridice, atâta vreme cât în cauză se impune aplicarea legii penale mai favorabile iar acestea au vizat încadrarea juridică pe vechiul cod penal.

În baza art. 228 alin. 1 C. pen., a condamnat pe inculpatul Maimuț G. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

Pentru stabilirea acestei pedepse, instanța a avut în vedere, la individualizarea sancțiunii, limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea prevăzută de art. 228 C.pen., gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, determinat în speță de modul a faptei (inculpatul a profitat de faptul că utilajele fuseseră sechestrate în incinta fabricii de cherestea pe care o deținea în leasing, fără ca debitorul să fi fost deposedat de acestea), de urmarea produsă (crearea unui prejudiciu semnificativ părții civile), de datele privind persoana inculpatului și de atitudinea sa în timpul desfășurării cercetării judecătorești (nu a recunoscut săvârșirea faptei, nu s-a prezentat în vederea audierii, a săvârșit și alte fapte penale, fiind condamnat prin sentința penală nr. 612/20.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ *).

În baza art. 261 alin. 1 C.pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru.

La individualizarea sancțiunii aplicate pentru infracțiunea de sustragere de sub sechestru, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea prevăzută de art. 228 C.pen., gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, determinat în speță de modul a faptei (inculpatul a profitat de faptul că utilajele fuseseră sechestrate în incinta fabricii de cherestea pe care o deținea în leasing, fără ca debitorul să fi fost deposedat de acestea), de urmarea produsă (crearea unui prejudiciu semnificativ părții civile), de datele privind persoana inculpatului și de atitudinea sa în timpul desfășurării cercetării judecătorești (nu a recunoscut săvârșirea faptei, nu s-a prezentat în vederea audierii, a săvârșit și alte fapte penale, fiind condamnat prin sentința penală nr. 612/20.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ *).

În baza art. 85 din Codul penal din 1968, raportat la art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr.286/2009, instanța a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 612/20.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ *.

În baza art. 40 raportat la art. 39 alin. 1 lit. b) din Noul C.pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, cea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 luni, deci în final va executa pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare.

În ceea ce privește prescripției răspunderii penale pentru fapta de sustragere de sub sechestru, invocată de către Ministerul Public cu ocazia concluziilor pe fond, instanța a reținut că este real faptul că, în ipoteza în care s-ar fi reținut încadrarea juridică în temeiul Codului penal din 1968, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru această faptă (calculat tot potrivit prevederilor vechiului cod penal) ar fi fost împlinit în prezent.

Însă, instanța a apreciat în cauză drept fiind mai favorabile inculpatului prevederile noului cod penal, întrucât, raportat la gravitatea faptei de furt, instanța s-ar fi orientat la o pedeapsă ceva mai mare decât minimul special, iar minimul special al infracțiunii de furt simplu în noul cod penal este de 6 luni, pe când în cazul codului penal din 1968 acesta ar fi fost de 1 an, astfel încât, dacă s-ar fi aplicat prevederile vechiului cod penal, instanța i-ar fi aplicat inculpatului o pedeapsă de cel puțin 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea faptei de furt.

Ca atare, legea penală mai favorabilă pentru infracțiunea mai gravă, cea de furt, fiind cea nouă, rezultă că se impune reținerea acestei reglementări și în privința infracțiunii de sustragere de sub sechestru, întrucât, în caz contrar, nu se pot aplica în cauză prevederile privind concursul de infracțiuni.

Or, prin calcularea termenului de prescripție pentru această infracțiunii raportat la prevederile noului cod penal (fapta fiind săvârșită la data de 27 august 2008 și, respectiv, la data de 4 septembrie 2008 – datele la care au fost emise facturile de vânzare a bunurilor și acestea au fost dezasamblate și livrate apoi în Serbia), instanța a reținut că acesta s-ar fi împlinit la data de 27 august 2011/4 septembrie 2011 (termenul fiind de 3 ani), însă, ca efect al întreruperii cursului prescripției ca urmare a începerii urmăririi penale împotriva inculpatului, a început să curgă un nou termen de prescripție, care urmează să se împlinească la data de 27 august 2014/4 septembrie 2014. Astfel, la această dată vor deveni aplicabile prevederile art. 155 alin. 4 din Noul Cod Penal, care reglementează situația în care termenul de prescripție a fost depășit încă o dată, astfel încât termenul se va socoti împlinit în pofida întreruperilor care au avut loc.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că inculpatul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a părții civile S.C. B. S.A., excepție care este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, cum s-a arătat și cu ocazia prezentării situației de fapt, scrisorile de garanție bancară au fost executate de către B. Sogelease S.A., astfel încât B. GSG a achitat ratele de leasing în locul falitei S.C. Woodex S.A. și a dobândit astfel un drept de regres împotriva acesteia pentru contravaloarea acestor rate.

De asemenea, calitatea de parte civilă în cauză a B. Sogelease este justificată și prin aceea că, în favoarea B. GSG S.A. au fost constituite garanțiile reale mobiliare având ca obiect bunurile vândute de către inculpat, în temeiul acestor contracte de garanție, astfel cum s-a arătat mai sus, partea civilă având posibilitatea de a vinde bunurile ce făceau obiectul garanției și de a-și recupera astfel creanța deținută împotriva debitorului S.C. Woodex S.A., or prin vânzarea de către inculpat a bunurilor ce făceau obiectul garanției partea civilă a fost privată de posibilitatea de a-și exercita acest drept, precum și de a-și exercita dreptul de a valorifica aceste bunuri în orice alt mod, prejudiciul astfel cauzat constând tocmai în valoarea bunurilor obiect al garanțiilor reale mobiliare.

Ca atare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a B. G.S.G. S.A., invocată de către inculpat, prin apărător.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ. (în vigoare la data producerii prejudiciului), instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. Group S. G. S.A. și a obligat inculpatul Maimuț G. la plata către partea civilă a sumei de 139.790 Euro sau a echivalentului în lei la data plății, reprezentând daune materiale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (săvârșirea unei fapte ilicite – constând în sustragerea de sub sechestru și furtul utilajelor; vinovăția inculpatului – care, în acest caz – rezultă implicit din vinovăția sa sub aspect penal, producerea unei pagube în patrimoniul părții civile, reprezentată de contravaloarea utilajelor, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu – care rezultă din aceea că, în lipsa scoaterii bunurilor de sub puterea sechestrului și însușirii lor, urmată de vânzarea acestora către o societate terță, partea civilă și-ar fi putut recupera debitul prin îndreptarea executării silite asupra acestor bunuri – care constituiau și garanții reale mobiliare).

În ceea ce privește cuantumul pagubei produse prin infracțiune, instanța a constatat că cererea de constituire de parte civilă a fost formulată cu luarea în considerare a valorii bunurilor menționate în cuprinsul contractelor de leasing (vezi f. 23-24 dosar), valoare care, având în vedere că nu s-a contestat susținerea părții civile potrivit căreia acestea nu ar fi fost folosite decât foarte puțin, este foarte apropiată de prețul cu care inculpatul a înstrăinat bunurile către societatea din Serbia (130.000 Euro), astfel încât poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât faptul că inculpatul a obținut acest preț nu înseamnă că utilajele nu putea fi vândute și la un preț sensibil mai mare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței Judecătoriei Caransebeș a declarat apel inculpatul Maimuț G. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivare se arată că sechestrul aplicat asupra utilajelor nu a fost legal încă de la început întrucât, anterior datei încheierii procesului verbal de sechestru, se împlinise termenul de perimare, cu consecința desființării actelor de executare, inclusiv a sechestrului aplicat.

De asemenea sechestrul aplicat nu putea fi valabil întrucât nu a fost trecută corect calitatea părților. Bunurile au fost lăsate în custodia Geomig Trade SRL iar numitul I. N. a fost un presupus al acestei entități juridice, ceea ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.

Tot în legătură cu legalitatea sechestrului se susține că procesul verbal nu stabilește valoarea bunurilor așa cum ar fi fost normal și legal.

În ce privește infracțiunea de furt se arată că nu a existat intenția de a sustrage bunurile de la partea vătămată întrucât, încă de la început, s-au făcut demersuri pentru achiziționarea lor, purtându-se negocieri în acest sens, fiind stabilit prețul de 96.000 lei cu care părțile s-au înțeles. Prin urmare se apreciază că a fost încheiat valabil un contract de vânzare cumpărare cu privire la aceste utilaje iar faptul că B. nu a emis factura fiscală pentru a putea încasa banii este culpa ei exclusivă.

Se mai susține că bunurile vândute se aflau în detenția sa în baza unui contract de depozit încheiat cu B., astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt ci mai degrabă a unei infracțiuni de abuz de încredere.

Pe latura penală sentința mai este criticată și sub aspectul modului de individualizare a pedepsei întrucât instanța nu a avut în vedere circumstanțele personale a inculpatului și faptul că scopul pedepsei putea fi atins fără a se executa efectiv pedeapsa.

Sentința este criticată și în ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul contestând cuantumul prejudiciului reținut de instanța de fond, care nu a avut în vedere valoarea reală a bunurilor vândute ci valoarea menționată în contractele de leasing, fără a se observa că acestea la momentul vânzării erau deteriorate.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că apelul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:

În ce privește infracțiunea de sustragere de sub sechestru, prev. de art.261 Cp se constată că după momentul pronunțării sentinței apelate, la data de 04.09.2014 a intervenit prescripția răspunderii penale, în conformitate cu prevederile art.154 al.1 lit. e Cp.

Din actele de la dosar se reține că ultimul act material de vânzare a utilajelor s-a consumat la data de 04.09.2008, dată la care au fost dezasamblate și livrate utilajele în Serbia și de la care curge și termenul de prescripție a răspunderii penale. Raportat la această dată și având în vedere și întreruperile care au operat între timp, se constată că termenul de 3 ani prevăzut de art. 154 al.1 lit. e s-a împlinit în prezent astfel că urmează a se constata că răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea de sustragere de sub sechestru a fost prescrisă și se va dispune încetarea procesului penal.

În ce privește celelalte motive de apel se constată că nu sunt fondate.

Inculpatul, prin motivele de apel, a invocat nelegalitatea sechestrului aplicat asupra bunurilor vândute de inculpat, situația premisă a infracțiunii de sustragere de sub sechestru însă și în opinia Curții procesul verbal de sechestru întocmit în cauză îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.416 Codul de procedură civilă. Lipsa mențiunii privind valoarea bunurilor sechestrate ar putea să atragă nulitate procesului verbal doar în situația în care s-ar fi dovedit că din acest motiv s-ar fi cauzat o vătămare ce nu ar fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului.

Împrejurarea că s-a împlinit termenul de perimare, de asemenea, nu poate avea nici o relevanță sub aspectul săvârșirii infracțiunii, întrucât constatarea acestei situații nu se putea face decât pe calea unei contestații la executare, de către partea interesată. Până la momentul vânzării utilajelor de către inculpat nu a existat nici o dispoziție de anulare sau de perimare a executării silite astfel că inculpatul nu era îndreptățit să facă aprecieri personale cu privire la legalitatea sechestrului aplicat și să dispună asupra unor bunuri care nu îi aparțineau.

Nu pot fi reținute nici susținerile inculpatului în sensul că bunurile vândute se aflau în detenția sa în baza unui contract de depozit încheiat cu B. sau că a fost încheiat valabil un contract de vânzare cumpărare cu privire la aceste utilaje.

Din probele administrate în cauză se reține că bunurile respective nu se aflau în detenția inculpatului sau a . în momentul înstrăinării.

Potrivit Procesului verbal de custodie încheiat la data de 17.03.2008, mai multe bunuri printre care și utilajele din litigiu, au fost predate în custodie de către . împuternicitul adjudecatarului . Maimuț G., în prezența executorului bancar M. D..

A doua zi, la data de 18.03.2008, executorul bancar, M. D., încheie un proces verbal de sechestru cu privire la aceste bunuri în care se consemnează că s-a aplicat sigiliul B. Sa și că aceste bunuri sunt lăsate în custodia martorului I. N..

Inculpatul cunoștea că a fost întocmit procesul verbal de sechestru și că s-au aplicat sigilii asupra bunurilor, întrucât a fost de față la întocmirea acestor formalități, potrivit declarației martorului I. N., astfel că susținerea inculpatului că bunurile respective erau în detenția sa sau a firmei pe care o administra, nu are nici un fundament.

De asemenea nu s-a dovedit nici împrejurarea că asupra utilajelor înstrăinate de inculpat a existat un contract de vânzare cumpărare valabil încheiat între firma administrată de inculpat, . și B.. O asemenea dovadă nu a fost făcută în cauză iar faptul că s-au purtat negocieri cu proprietarul acestor bunuri, care nu au fost finalizate prin încheierea unui contract de vânzare de cumpărare, nu prezintă nici un fel de relevanță.

Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și instanța de fond, potrivit declarației inculpatului din dosarul de urmărire penală, aceste negocieri au fost purtate de avocatul său cu B. București, ulterior vânzării bunurilor.

Sub aspectul vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt este de reținut și declarația martorului Neghina I., care ținea evidența contabilă a firmei inculpatului și care a declarat că în momentul în care inculpatul i-a prezentat niște facturi cu privire la vânzarea utilajelor i-a pus în vedere acestuia că aceste utilaje nu se află în patrimoniul societății și că nu poate înstrăina bunuri care nu îi aparțin.

Apelul inculpatului este fondat în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.

Întrucât se va constata că pentru infracțiunea de sustragere de sub sechestru a intervenit prescripția răspunderii penale și încetarea procesului penal, se va proceda la o nouă individualizare judiciară a pedepsei rezultante ținând seama și de regulile privind aplicarea pedepsei în situația concursului de infracțiuni prev. de art. 39 Cp, urmând a se aplica o pedeapsă mai mică.

Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei se constată că față de pericolul social al infracțiunii, valoarea prejudiciului cauzat, atitudinea și conduita procesuală a inculpatului care nu a recunoscut faptele și nu s-a prezentat la proces în vederea audierii, are antecedente penale, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în detenție.

În ce privește latura civilă a cauzei C. observă că apelul inculpatului este fondat doar în ce privește cuantumul prejudiciului stabilit de instanța de fond care a luat în considerare valoarea utilajelor menționate în contractele de leasing fără a observa că aceste valori erau cele corespunzătoare prețurilor de achiziție din anul 2003.

Este evident că valoarea bunurilor prin trecerea timpului s-a diminuat astfel că se va aprecia că valoarea reală a prejudiciului este cel corespunzător prețului de vânzare a bunurilor, de 130.000 de euro.

Față de considerentele menționate mai sus, în baza art. 421 pct.2 lit. a Cpp, se va admite apelul declarat de inculpatul Maimuț G., se va desființa sentința apelată și rejudecând cauza, se va decontopi pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatului Maimuț G. prin sentința apelată în pedepsele componente de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art.228 al.1 Cod penal, 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de sustragerea de sub sechestru prev. de art.261 Cod penal și pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.612/2013 pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._ .

În baza art.16 al.1 lit.f Cpp se va dispune încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului Maimuț G., pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru, prev. de art. 261 alin. 1 C.pen.

În baza art. 40 raportat la art. 39 alin. 1 lit. b) din Noul C.pen. se va dispune contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului de instanța de fond, în prezenta cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art.228 al.1 Cp cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 612/20.12.2013, pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._, în cea mai grea la care se va adăuga un spor de 3 luni închisoare urmând a se executa de către inculpat pedeapsa totală de:

-1 (un ) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., va fi admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. Group S. G. S.A. și va fi obligat inculpatul Maimuț G. să plătească părții civile B. Group S. G. SA suma de 130.000 Euro sau a echivalentului în lei la data plății, reprezentând daune materiale.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

Văzând și prev. art.275 al.3 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct.2 lit. a Cpp admite apelul declarat de inculpatul Maimuț G. împotriva Sentinței penale nr.192/2014, pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._ /2014.

Desființează sentința apelată și rejudecând cauza:

Decontopește pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatului Maimuț G. prin sentința apelată în pedepsele componente de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art.228 al.1 Cod penal, 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de sustragerea de sub sechestru prev. de art.261 Cod penal și pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.612/2013 pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._ .

În baza art.16 al.1 lit.f Cpp încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Maimuț G., pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru, prev. de art. 261 alin. 1 C.pen.

În baza art. 40 raportat la art. 39 alin. 1 lit. b) din Noul C.pen. contopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului de instanța de fond, în prezenta cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art.228 al.1 Cp și pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 612/20.12.2013, pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._, în cea mai grea la care se va adăuga un spor de 3 luni închisoare urmând a se executa de către inculpat pedeapsa totală de:

-1 (un ) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă B. Group S. G. S.A. și obligă inculpatul Maimuț G. să plătească părții civile B. Group S. G. SA suma de 130.000 Euro sau a echivalentului în lei la data plății, reprezentând daune materiale.

Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2014.

Președinte,Judecător,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./20.11.2014

Tehnored. C.P./4 ex/11.12.2014

Primă instanță: Jud.Caransebeș

Jud. Zâncă T. A.

← Luarea de mită. Art.289 NCP. Hotărâre din 06-11-2014, Curtea...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 934/2014.... →

Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 938/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 938/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA