Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 921/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 921/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-11-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 921/A

Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. I. M.

Judecător G. B.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. Timișoara, inculpatul N. M. și persoana vătămată C. V. M. împotriva sentinței penale nr. 3301 din 16.09.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul N. M. personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales B. Darius, inculpații N. M. D., N. I. personal, în stare de libertate, asistați de avocat ales B. Darius, inculpatul C. C. D. personal, în stare de libertate, asistat de avocat din oficiu Budacov L., persoanele vătămate C. G. C. personal, asistat de avocat ales Laudacescu G. și S. I. B. personal, persoana vătămată apelantă C. V. M. personal, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-au audiat inculpații declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale atașate separat la dosar.

S-au luat declarații persoanelor vătămate C. V. M., S. I. B. și C. G. C., acestea fiind consemnate în procese – verbale atașate separat la dosar.

Apărătorul ales al inculpaților N., solicită, cu privire la inculpatul apelant N. M., încuviințarea reaudierii martorului T. A., pentru a arăta gradul de pericol social al faptei săvârșite de către acest inculpat.

Instanța pune în discuție cererea în probațiune formulată.

Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat C. C. D., lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Apărătorul ales al persoanei vătămate C. G. C. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii în probațiune.

Persoana vătămată apelantă C. V. M. și persoana vătămată S. I. B., au arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii în probațiune.

Procurorul pune concluzii de respingere a cererii în probațiune formulată de către apărătorul ales al inculpatului apelant N. M., acesta nefiind pertinentă soluționării cauzei.

Instanța, în deliberare, în baza art.100 alin.4 lit.a C.p.p., respinge cererea în probațiune formulată de către apărătorul ales al inculpatului apelant N. M., privind reaudierea martorului T. A., întrucât proba nu este relevantă soluționării cauzei, având în vedere faptul că inculpatul apelant N. M. a uzat de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției și, astfel și-a însușit în totalitate probatoriul administrat în cauză, iar cu privire la pericolul social urmează ca instanța să aprecieze, raportat la întreg material probator administrat și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.

Procurorul pune concluzii de admitere a apelului pentru motivele arătate în scris prin memoriul depus la dosar, care este netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților și a modalității de executare în cazul inculpaților N. M. D., N. I. și C. C. D., acestea nefiind apte să asigure funcția de reeducare și de exemplaritate a pedepsei. Apreciază că prin cuantumul pedepselor aplicate celor patru inculpași și prin dispunerea suspendării sub supraveghere în cazul inculpaților N. M. D., N. I. și C. C. D., prima instanță nu a realizat, însă, o justă individualizare a pedepselor și a modalității de executare, neadaptându-le în mod corespunzător la gradul de pericol social concret al faptelor.

Mai arată că, hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul aplicării pedepselor complementare și accesorii, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de către inculpați.

Partea civilă apelantă C. V. M. solicită admiterea apelului, condamnarea inculpaților, pedeapsa aplicată de către prima instanță este prea mică. Solicită admiterea apelului pe latură civilă, a fost lovit cu lanțul de la bicicletă, a suferit multiple leziuni fizice și psihice conform certificatului medico - legal constatator și alte înscrisuri medicale doveditoare depuse la dosar. Apreciază că valoarea prejudiciului material produs prin săvârșirea infracțiunii de ultraj este în cuantum de 500 lei, iar valoarea prejudiciului moral este în cuantum de_, urmare a sechelelor psihice, ca urmare a incidentului produs în data de 17.05.2014.

Apărătorul ales al inculpatului apelant N. M. solicită, admiterea apelului, iar în principal, modificarea în tot a sentinței atacate, cu privire la acest inculpat, în sensul condamnării la o pedeapsă orientată sub minimul special, iar în temeiul art.91 C.p, să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; în subsidiar solicită, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art.91 C.p. Pedeapsa aplicată cât și forma de executare este prea mare raportat la circumstanțele de fapt și personale ale inculpatului, precum și cu starea reală de fapt ce a dus la săvârșirea infracțiunii, a cărei gravitate nu o contestă, însă a fost săvârșită de către inculpatul N. M. în condiții emoționale deosebite condiții ce fără dubiu arată că inculpatul nu este o persoană violentă și agresivă, dar impactul emoțional l-a determinat să recurgă la această infracțiune, astfel că a acționat ca un tată care își vede copii agresați.

Solicită a se ține seama de circumstanțele personale ale acestuia, care nu tind în a justifica o formă de executare a pedepsei în regim de detenție, astfel inculpatul este infractor primar, are familie, are încă un copil minor în întreținere, nu este cunoscut ca o persoană violentă.

Cu privire la apelul procurorului, solicită respingerea acestuia, inculpații au fost patru, iar părțile civile cinci, a fost un schimb de replici și apoi a izbucnit scandalul, părțile civile comportându-se abuziv; cu privire la apelul părții civile C. arată că apelul pe latură civilă, aparține instanței civile spre soluționare, iar cu privire la latura penală, arată că acesta este formulat tardiv.

Partea civilă apelantă C. V. M. solicită, admiterea apelului declarat de procuror și respingerea apelului inculpatului.

Apărătorul ales al persoanei vătămate C. G. C. solicită, admiterea apelului declarat de procuror, pedepsele aplicate inculpaților sunt mult disproporționale în raport cu gravitatea faptelor săvârșite de către aceștia; respingerea apelului formulat de inculpatul N. M. și admiterea apelului persoanei vătămate C. V. M..

Persoana vătămată S. I. B., solicită admiterea apelului procurorului și a persoanei vătămate C. V. M. și, respingerea apelului inculpatului apelant N. M..

Apărătorul ales al inculpaților intimați N. M. D. și N. I. solicită, respingerea apelului declarat de procuror, prima instanță apreciind în mod corect, raportat la starea de fapt și la pedeapsa aplicată inculpaților, care nu au antecedente penale, fapta într-adevăr are o gravitate deosebită. Depune în susținerea cuvântului, cu privire la cei doi inculpați, înscrisuri din care rezultă că acești au loc de muncă și sunt integrați în societate.

Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat C. C. D. solicită, respingerea apelului declarat de procuror, menținerea hotărârii primei instanțe, care este temeinică și legală, procedând corect la soluționarea cauzei, inculpatul având cea mai mică contribuția în incidentul produs.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpatul N. M., fapta a fost săvârșită în două etape, în prima fază fiind doar 2 agenți de poliție, iar inculpații fiind patru. Admiterea apelului persoanei vătămate, pe latură penală.

Apărătorul ales al inculpaților N., în replică, arată că la etapa din fața apartamentului inculpatului C., inculpatul N. M. nici nu a ieșit afară, iar cei doi agenți de poliție îi loveau pe ceilalți inculpați.

Inculpatul N. M., având cuvântul arată că nu a lovit cele două persoane vătămate, conflictul a avut loc jos; este de acord cu concluziile apărătorului său ales.

Inculpatul N. M. D., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.

Inculpatul C. C. D., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său din oficiu.

Inculpatul N. I., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.

C.,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3301/16.09.2014, pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 386 alin.1 C.proc.pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. M. din infracțiunile de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (cinci infracțiuni) în infracțiunile de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (cinci infracțiuni).

În temeiul art. 396 alin.2, cu aplic. art. 396 alin.10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul N. M., la pedeapsa de 1(un) an și 5(cinci) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. G. C.; 1(un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. V. M.; 10(zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată S. P.; 10(zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată B. S. A.; 10(zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată S. I. B..

În temeiul art. 39 alin.1, lit. b C.pen., i s-a aplicat inculpatului N. M. pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an și 5(cinci) luni închisoare, care a fost sporită cu o treime din restul pedepselor sus-menționate supuse contopirii, respectiv cu 1(un) an și 2(două) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 2(doi) ani și 7(șapte) luni închisoare, în regim de detenție, potrivit art. 60 C.pen.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit.a C. proc. pen. rap.la art. 72 alin.1 C.pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicate prin prezenta perioada reținerii și arestării preventive din data de 18.05.2014 la zi.

În temeiul art. 399 alin.1 C.proc.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului N. M..

În temeiul art. 386 alin.1 C.proc.pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. M. D. din infracțiunile de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (trei infracțiuni) în infracțiunile de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (trei infracțiuni)

În temeiul art. 396 alin.2, cu aplic. art. 396 alin.10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul N. M. D., la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. G. C.; 9(nouă) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată P. C. I.; 9(nouă) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată S. I. B..

În temeiul art. 39 alin.1, lit. b C.pen., i s-a aplicat inculpatului N. M. D. pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an închisoare, care a fost sporită cu o treime din restul pedepselor sus-menționate supuse contopirii, respectiv cu 6(șase) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 1(un) an și 6(șase)luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4(patru) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. 1 C. pen. a fost obligat inculpatul N. M. D. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. a C. pen. i s-a impus condamnatului să urmeze un curs de calificare profesională, ce urmează a fi stabilit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

În baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul . sau ., instituție ce urmează a fi desemnată de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin.2 C.proc.pen. rap. la art. 91 alin. 4 C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 241 alin. 1 lit.b C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpatul N. M. D. prin încheierea nr. 14/18.05.2014 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2014.

În baza art. 399 alin. 3 lit.b C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 17/UP/18.05.2014.

În baza art. 404 alin. 4 lit.a C. proc. pen. rap.la art. 72 alin.1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din data de 18.05.2014 la zi.

În temeiul art. 386 alin.1 C.proc.pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului N. I. din infracțiunile de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (două infracțiuni) în infracțiunile de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (două infracțiuni).

În temeiul art. 396 alin.2, cu aplic. art. 396 alin.10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul N. I., la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. G. C.; 9(nouă) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. V. M..

În temeiul art. 39 alin.1, lit. b C.pen., i s-a aplicat inculpatului N. I. pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an închisoare, care a fost sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă sus-menționată supusă contopirii, respectiv cu 3(trei) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 1(un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a fost stabilit un termen de supraveghere de 3(trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. 1 C. pen. a fost obligat inculpatul N. I. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 241 alin. 1 lit.b C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpatul N. I. prin încheierea nr. 16/03.06.2014 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2014.

În baza art. 399 alin. 3 lit.b C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/UP/06.06.2014.

În baza art. 404 alin. 4 lit.a C. proc. pen. rap.la art. 72 alin.1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din data de 03.06.2014 la zi.

În temeiul art. 386 alin.1 C.proc.pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. C. D. din infracțiunile de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (două infracțiuni) în infracțiunile de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (două infracțiuni).

În temeiul art. 396 alin.2, cu aplic. art. 396 alin.10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul C. C. D., la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. G. C.; 10(zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, față de persoana vătămată C. V. M..

În temeiul art. 39 alin.1, lit. b C.pen., i s-a aplicat inculpatului C. C. D. pedeapsa cea mai grea, de 10(zece) luni închisoare, care a fost sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă sus-menționată supusă contopirii, respectiv cu 2(două) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 1(un) an închisoare.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a fost stabilit un termen de supraveghere de 3(trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. 1 C. pen. a fost obligat inculpatul C. C. D. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul . sau .,instituție ce urmează a fi desemnată de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 241 alin. 1 lit.b C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul C. C. D. prin încheierea din 09.07.2014 a Judecătoriei Timișoara, dată în dosarul de față, def.prin dec.nr. 499/CR/14.07.2014 a Tribunalului T. în dosarul nr._ /a2.

În baza art. 404 alin. 4 lit.a C. proc. pen. rap.la art. 72 alin.1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din data de 18.05.2014 până la data de 14.07.2014.

În temeiul art. 112 alin.1, lit.b C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul N. M., în folosul statului, a corpului delict (lanț metalic), înregistrat în Registrul de Corpuri delicte al Judecătoriei Timișoara la poziția nr. 637.

În temeiul art. 162 alin.3 C.proc.pen., mijloacele materiale de probă (două plicuri ce conțin șase tampoane sterile cu care au fost prelevate posibile urme biologice) înregistrate în Registrul de Corpuri delicte al Judecătoriei Timișoara la poziția nr. 637 vor urma dosarul cauzei.

În temeiul art. 7 rap.la art.5 alin.5 din legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de la fiecare dintre inculpați de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ.

În temeiul art. 274 alin.1, alin.2 C.proc.pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1100 lei în ceea ce-i privește pe fiecare dintre inculpații N. M., N. M. D. și C. C. D., respectiv în sumă de 500 lei în ceea ce-l privește pe inculpatul N. I..

În temeiul art. 272 alin.1 C.proc.pen., s-a dispus plata sumei de 1800 lei, ocazionată de acordarea asistenței juridice în cursul urmăririi penale față de inculpații N. M., N. M. D. și C. C. D., din fondurile MJ către Baroul T..

În temeiul art. 26 C.proc.pen. au fost disjunse acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile C. G. C., P. C. I., B. S. A. și S. I. B. și s-a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecată la 23.10.2014 pentru când se citează părțile.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 5801/P/2014 din 12.06.2014 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 13.06.2014 sub nr. _, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților N. M., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.p. cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (cinci infracțiuni), N. M. D., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.p. cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (trei infracțiuni),N. I., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (două infracțiuni) și C. C. D., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, în formă agravată, prev. de art.257 alin.1,4 din C.pen. cu aplic. art. 38 al.1,C.pen. (două infracțiuni) .

În fapt, s-a reținut că, în data de 17.05.2014, în jurul orei 20.45, inculpatul N. M. a exercitat acte de violență fizică asupra agenților de poliție C. G. C., C. V. M., S. P., B. S. A., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara - Secția 2 Poliție și asupra subofițerului de jandarmi S. I. B. din cadrul UM0805 Timișoara în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, fiind echipați cu uniforma de serviciu; în data de 17.05.2014, în jurul orei 20.45, inculpatul N. M. D. a exercitat acte de violență fizică asupra agenților de poliție C. G. C., P. C. I., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara - Secția 2 Poliție și asupra subofițerului de jandarmi S. I. B. din cadrul UM0805 Timișoara în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, fiind echipați cu uniforma de serviciu; în data de 17.05.2014, în jurul orei 20.45, inculpatul C. C. D. a exercitat acte de violență fizică (a aplicat lovituri cu pumnul) asupra agentului de poliție C. G. C., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara - Secția 2 Poliție, în timp ce acesta își exercita atribuțiile de serviciu, fiind echipat cu uniforma de serviciu, iar în data de 17.05.2014, în jurul orei 20.45, inculpatul N. I. a exercitat acte de violență fizică asupra agenților de poliție C. G. C. și C. V. M., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara - Secția 2 Poliție în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, fiind echipați cu uniforma de serviciu.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal încheiat de organele de poliție din cadrul PMT Secția 2 Poliție la data de 18.05.2014, proces-verbal de autosesizare,, declarațiile persoanelor vătămate C. G. C., C. V. M., P. C. I., S. P., B. S. A. și S. I. B. rapoarte de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei emise de IML Timișoara și scrisori medicale, fișă sesizare 112, fișă de organizare a serviciului de patrulare, declarațiile martorilor L. R. C., F. D., T. I. A. și Negel V. C., procese verbale de identificare, mijloc material de probă-lanț metalic, raport de constatare criminalistică-poligraf, declarațiile inculpaților N. M., N. M. D., N. I., C. C. D. date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței.

În vederea justei soluționări a cauzei, din oficiu prima instanță a dispus administrarea probei cu înscrisuri, fiind înaintate la dosarul cauzei adresele nr._/11.07.2014,_/10.07.2014,_/10.07.2014 a SPCEEPS T., adresa nr. 2624/11.07.2014 a SPCEEPS O., adresa nr._/15.07.2014 a IPJ T. SIC, fișele de cazier ale inculpaților, extras din decizia penală nr. 499/CR/14.07.2014 a Tribunalului T., adresa Tribunalului T. de restituire a dosarului prezentei cauze.

Prin încheierea camerei de consiliu din 09.07.2014 prima instanță a constatat, în procedura camerei preliminare, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5801/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara, precum și legalitatea actelor de urmărire penală și a urmăririi penale efectuate în cauză.

La termenul de judecată din 16.09.2014 persoana vătămată S. P., prin cererea depusă a arătat că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză, persoana vătămată C. G. C., a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 12.000 de euro, 2000 euro reprezentând daune materiale și 10 000 de euro reprezentând daune morale, persoana vătămată S. I. B. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5000 de lei, reprezentând daune morale, persoana vătămată B. S. A. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1800 de lei, reprezentând daune morale, și, persoana vătămată P. C. I. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2000 de lei, reprezentând daune morale.

În fața primei instanțe inculpații, au precizat pe rând, la termenul de judecată din 16.09.2014, că doresc ca judecarea cauzei să se facă în baza art. 396 alin. 10 CPP, cererile acestora fiind admise având în vedere declarațiile acestora date în fața instanței, N. M. (f. 192), N. M. D. (f.193), N. I.(f. 194) și C. C. D. (f. 195).

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 17.05.2014 P. de pe lângă J. Timișoara s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de ultraj în formă agravată, prev. de art. 257, alin.l, alin.4 C.pen., de către numiții N. M., N. M. D., N. I. și C. C. D., constând în aceea că la data sus-arătată, în jurul orei 20.45, cei patru inculpați au exercitat acte de violență asupra persoanelor vătămate C. G. C., C. V. M., P. C. I., S. P. și B. S. A., agenți de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara- Secția 2 Poliție, precum și subofițerului de jandarmi S. I. B.,din cadrul UM 0805 Timișoara, în timp ce aceștia se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu consecința cauzării de leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale.

In cursul cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că, la data de 18.05.2014 în jurul orelor 20, persoanele vătămate, agenții de poliție C. G. și C. V.- din cadrul Poliției Municipiului Timișoara- Secția 2 Poliție, fiind de serviciu, au fost direcționați de către dispecerul Secției 2 Poliție să se deplaseze pe ., ., în urma unui apel la Serviciul 112 având ca obiect o sesizare privind tulburarea liniștii publice.

Ajunși la fața locului cei doi agenți de poliție au constatat că la apartamentul cu nr. 17 era muzica dată tare, au bătut la ușă, și-au declinat calitatea de agenți de poliție și motivul prezenței lor, fiind întâmpinați de către inculpatul N. I. și soția acestuia. În timp ce purtau discuții pe hol în afara locuinței, din apartament a ieșit inculpatul N. M. D., însoțit de inculpatul C. C. D., urmați, la scurt timp și de inculpatul N. M.. În holul de acces din fața apartamentului s-a iscat astfel un prim conflict în care au fost implicați toți cei patru inculpați, aceștia adresându-le injurii și lovindu-i pe cei doi reprezentanți ai Poliției. Întrucât erau depășiți numeric, cei doi agenți de poliție C. G. și C. V. au coborât în fața blocului, timp în care au solicitat sprijinul altor echipaje de poliție. La scurt timp, respectiv 1-2 minute, și-a făcut apariția primul echipaj de poliție format din persoanele vătămate agent de poliție P. C., sergent major (jandarm) S. B. și martorul - agent de poliție F. D.. După ce le-au spus colegilor săi ce se întâmplase, organele de poliție au luat hotărârea de a rămâne la intrarea în .-i lăsa pe agresori să părăsească imobilul și pentru a aștepta cel de-al doilea echipaj de poliție. În acest timp, pe scări, a coborât inculpatul C. C. D. ținând în brațe pe fiica sa minoră și însoțit de concubina Negel V. C., între acesta și agenții de poliție declanșându-se, în fața blocului, un al doilea conflict, violent atât fizic cât și verbal, prilejuit de încercarea organelor de poliție de a îl încătușa pe inculpatul C., ce devenise recalcitrant, în aceeași împrejurare, coborând scările, ceilalți trei inculpați continuând manifestările violente la adresa organelor de poliție. În acest timp, în scara blocului a sosit al doilea echipaj de poliție, format din martorul - agent de poliție L. R. și persoanele vătămate - agenții de poliție B. S. și S. P. care, încercând să intervină și să aplaneze conflictul, au fost la rândul lor, victima manifestărilor violente ale inculpaților. În cele din urmă agentul de poliție S. P. a scos arma din dotare, a efectuat o somație verbală, reușindu-se în final imobilizarea celor trei inculpați N., în timp ce inculpatul C. C. D., care fusese inițial imobilizat cu mâinile la spate în cătușe, profitând de faptul că de lângă el au plecat agenții de poliție, a fugit la domiciliul său, prezentându-se ulterior de bună voie la sediul secției poliție.

Analizând și evaluând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut activitatea infracțională a fiecăruia dintre cei patru inculpați după cum urmează:

Astfel,în momentul în care organele de poliție au ajuns la ușa locuinței sale, inculpatul N. M. D., fiind în stare de ebrietate, ceilalți inculpați aflându-se de asemenea sub influența băuturilor alcoolice - a adresat injurii și cuvinte jignitoare celor doi agenți de poliție C. G. și C. V. legate de prezența acestora la ușa locuinței.

În acest context, agentul de poliție C. G. i-a solicitat inculpatului N. D. să prezinte actul de identitate, însă acesta l-a ignorat și s-a îndreptat spre toaleta comună de pe holul clădirii. Agentul de poliție C. G. C. a plecat în urma lui, l-a prins de mână și i-a solicitat să se legitimeze și să-l însoțească la autoturismul de serviciu pentru a discuta. În momentul în care agentul C. s-a întors spre Năstatse I., încercând să se elibereze din strânsoarea sa, N. D. l-a lovit, din spate, cu pumnul în zona capului, apoi în zona fețe împreună cu N. I..

După ce a ajuns si al doilea echipaj de poliție, format din agentul P. C. și jandarmul S. B., pe scări, au coborât în viteză, amenințând și înjurând, întâi inculpații N. D. și N. I., iar apoi tatăl acestora inculpatul N. M., cel din urmă având asupra sa, înfășurat pe mână un lanț metalic pe care-1 luase de la bicicleta personală cu care aceasta era asigurată. Astfel, inculpatul N. D. s-a îndreptat spre persoana vătămată C. G., ce era aplecată deasupra inculpatului C. C. D. și 1-a lovit cu pumnul în zona capului.

In timp ce încercau să-l imobilizeze pe inculpatul N. M. D., acesta i-a lovit cu pumnul în zona feței pe jandarmul S. I. B. și pe agentul de poliție P. C. I..

În urma loviturilor aplicate de către inculpatul N. M. D. cele trei persoane vătămate, agenții de poliție C. G. și P. C., precum și jandarmul S. B. au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile, respectiv câte 8 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei.

La rândul său, inculpatul N. M. a exercitat acte de violență față de cinci persoane vătămate, respectiv față de agenții de poliție C. G., C. V., S. P., precum și față de jandarmul B. S. S. B., în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, provocându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile, 10 zile, respectiv câte 8 zile îngrijiri medicale, în cazul ultimelor trei persoane.

Astfel, cu prilejul primului conflict ce a avut loc pe holul din fața apartamentului inculpatului, în timp ce agentul de poliție C. V. a intervenit în sprijinul colegului său C. G., care fusese lovit cu pumnul în zona feței de către inculpatul N. I., în momentul următor, agentul de poliție C. V. M. a fost prins și imobilizat în brațe de inculpatul N. M. (tatăl inculpaților N. I. și N. D.), care a apărut pe hol, din spate, din locuința sa situată pe același palier la . class="Style18"> După ce a ajuns si al doilea echipaj de poliție, format din agentul P. C. și jandarmul S. B., pe scări, au coborât în viteză, amenințând și înjurând, întâi inculpații N. D. și N. I., iar apoi inculpatul N. M., acesta din urmă având asupra sa, înfășurat pe mână un lanț metalic pe care-l luase de la bicicleta personală cu care aceasta era asigurată. Ținând lanțul înfășurat pe mana dreaptă, l-a lovit cu acesta mai întâi pe agentul de poliție C. G. C., apoi pe jandarmul S. B., înspre zona capului, însă acesta a parat lovitura cu antebrațul, iar în momentul următor inculpatul l-a prins cu mana de cămașă pe agentul de poliție C. V. M. și l-a împins într-un colț, apoi i-a aplicat lovituri, în mod repetat în zona capului, cu lanțul metalic. Agentul de poliție C. V. M., s-a retras spre perete, în poziția semiaplecat, cu ambele brațe poziționate la nivelul capului, pentru a se apăra.

După ce a ajuns si al treilea echipaj de poliție, format din agenții de poliție B. S. și S. P. care au intervenit pentru a aplana conflictul și totodată pentru a-l imobiliza pe inculpatul N. M., acesta a lovit cu lanțul, în zona capului, pe agentul de poliție B. S. și peste antebraț pe agentul de poliție S. P. în timp ce acesta a parat lovitura cu brațul stâng, în încercarea inculpatului de a-l lovi cu lanțul în zona capului.

De asemenea, în momentul apariției inițiale, la ușa imobilului său, a agenților de poliție C. G. șiC. V., în timp ce agentul de poliție C. G. îi solicita inculpatului N. D. să se legitimeze inculpatul N. I. l-a prins cu mâna de haină, în dreptul pieptului, pe agentul de poliție C. G., solicitându-i să-l lase în pace pe fratele său, întrucât este sub influența băuturilor alcoolice. C. G. s-a întors spre inculpatul N. I., încercând să se elibereze din strânsoarea acestuia, moment în care inculpatul N. D. l-a lovit, din spate, cu pumnul în zona capului. Imediat după aceasta, agentul de poliție a fost lovit cu pumnii în zona feței și de inculpatul N. I., fiind lovit concomitent, cu pumnii în zona feței și de inculpatul N. D.. În acel moment agentul de poliție C. V. a intervenit în sprijinul colegului său, context în care a fost lovit cu pumnul în zona feței de către inculpatul N. I.. Cele două persoane vătămate, C. G. și C. V., lovite de către inculpatul N. I. au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 35, respectiv 10 zile de îngrijiri medicale.

În fine, aceeași agenți de poliție C. G. și C. V. au fost victimele manifestărilor violente venite din partea inculpatului C. C. D., cu consecința cauzării față de aceștia a unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35, respectiv 10 zile de îngrijiri medicale. Astfel, într-o primă fază, când inculpații N. se aflau în holul blocului, la etaj, în timp ce agentul de poliție C. V. M. era imobilizat și prins în brațe de către inculpatul N. M., a fost lovit în mod repetat cu pumnii în zona feței de către inculpatul C. C. D., care, de asemenea ieșise pe hol.

După ce numiții C. și C. au coborât în fața blocului pentru a solicita sprijinul altor echipaje de poliție, pe scări a coborât inculpatul C. C. D. ținând în brațe pe fiica sa minoră în vârstă de 5 ani, fiind însoțit și de concubina Negel V. C.. În timp ce acesta se îndrepta spre organele de poliție vociferând că-i va da în judecată pentru faptul că i-au speriat fetița, agentul de poliție C. G. C. le-a spus colegilor că acesta este unul din agresorii care l-au lovit pe C. V., pe palierul de la etajul 4, astfel că au luat hotărârea de a-1 imobiliza. Când organele de poliție s-au îndreptat spre el, inculpatul C. C. D. a devenit recalcitrant iar în momentul în care agentul de poliție F. D. i-a luat fetița din brațe acesta a început să lovească cu brațele în direcția organelor de poliție pentru a nu fi imobilizat. În încercarea organelor de poliție de a-l imobiliza, inculpatul C. C., i-a aplicat o lovitură, cu mana dreaptă, agentului de poliție C. G.. Cu toate acestea, agenții de poliție C. G. și P. C. au reușit să-1 pună la pământ cu a în jos și să-i imobilizeze mâinile la spate, în cătușe.

Prima instanță a reținut că stare de fapt descrisă mai sus reiese din probele administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care toți cei patru inculpați și le-au însușit, cu prilejul solicitării exprimate în fața instanței la termenul de judecată din 16.09.2014, de a se judeca pe baza procedurii de recunoaștere a vinovăției. În acest context, prima instanță a constatat că faptele reținute în sarcina celor patru inculpați, astfel cum au fost anterior descrise, se confirmă cu declarațiile persoanelor vătămate, care se coroborează cu cele ale martorilor L. R. C., F. D., T. I. A. și Negel V. C., precum și cu rapoartele de constatare criminalistică, întocmite cu ocazia testării poligraf, cu atât mai mult cu cât toți cei patru inculpați au recunoscut comiterea faptelor în maniera sus-descrisă. De asemenea, rapoartele de primă expertiză medico-legală, precum și actele medicale emise cu privire la cele șase persoane vătămate atestă zonele vizate de loviturile inculpaților, precum și numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor produse acestora.

În raport de cele anterior-expuse prima instanță a constatat că faptele cu privire la care s-a dispus începerea judecății față de cei patru inculpați, precum și vinovăția acestora sunt dovedite dincolo de orice dubiu rezonabil, reținând totodată, sub aspectul încadrării juridice și incidența, cu privire la fiecare dintre inculpați, alături de disp.art. 257 alin.1, 4 C.pen și a dispozițiilor vizate de art. 193 alin.2 C.pen. Sub acest aspect, în raport de disp.art. 386 C.proc.pen., prima instanță admițând cererea formulată de procuror, de schimbare a încadrării juridice a faptelor cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, din infracțiunile de ultraj, prev. de art. 257 alin.1, 4 C.pen, în infracțiunile de ultraj, prev. de art. 257 alin.1, 4 C.pen, cu ref. la art. 193 alin.2 C.pen, în considerarea acțiunilor de lovire, exercitate de către inculpați asupra persoanelor vătămate, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În aceste condiții, în ceea ce-l privește pe inculpatul N. M., faptele acestuia din data de 17.05.2014 de a exercita acte de violență fizică asupra persoanelor vătămate C. G. C., C. V. M., S. P. și B. S. (agenți de poliție din cadrul Poliției mun. Timișoara - Secția 2 Poliție), precum și asupra numitului S. I. B., subofițer de jandarmi în cadrul UM 0805 Timișoara, în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, cu consecința cauzării acestora de leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile, 10 zile, respectiv câte 8 zile îngrijiri medicale, în cazul ultimelor trei persoane, întrunesc elementele constitutive a cinci infracțiuni, săvârșite în concurs real, de ultraj, în formă agravată, prev. de art. 257 alin.1, 4 C.pen., cu ref.la art. 193 alin.2 C.pen., toate cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen.

În acest sens, prima instanță a reținut, sub aspectul circumstanțelor ce caracterizează faptele acestuia, gravitatea deosebită a infracțiunilor comise, cu deosebire în partea a doua a conflictului când, înarmat fiind cu un lanț metalic pe care l-a luat de la bicicletă, a lovit persoanele vătămate înspre zone vitale ale corpului acestora, fapt ce denotă comportamentul deosebit de periculos al inculpatului. Astfel, agentul de poliție C. G. C. a prezentat leziuni de violența care, conform raportului de expertiză medico-legală nr.903/18.05.2014 (f.35 dosar u.p.) puteau fi rezultatul lovirii directe și repetate cu corpuri dure, posibil lanț, pentru a căror vindecare persoana vătămată a avut nevoie de 35 de zile de îngrijiri medicale. De asemenea, inculpatul a încercat a-i lovi în zona capului pe jandarmul S. B. și pe agentul S. P., care au reușit însă să pareze loviturile inculpatului cu mâna, aceeași zonă a capului fiind vizată de către inculpat și cu privire la persoanele vătămate C. V. M. și B. S., urmările efectiv produse de fapta sa denotând gravitatea ridicată a faptelor astfel comise. Pe de altă parte instanța va avea în vedere și că faptele acestuia au reprezentat un episod izolat în viața inculpatului, necunoscut cu antecedente penale (f.105), precum și atitudinea manifestată de acesta în cursul cercetărilor, recunoscând și regretând faptele săvârșite. Cu toate acestea, instanța urmează a înlătura apărarea promovată de către acesta, prin apărător, în sensul reținerii scuzei provocării drept circumstanță atenuantă, apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele impuse de disp.art. 75 alin.1 lit.a C.pen. în condițiile în care, după ce agenții de poliție C. G. C. și C. V. M. au părăsit holul imobilului, coborând în fața blocului, inculpatul s-a înarmat cu lanțul de la bicicletă pentru a-i lovi pe acești. Nu se poate vorbi așadar despre o atitudine de provocare venită din partea persoanelor vătămate, cu atât mai mult cu cât manifestarea încă de la început violentă a inculpatului este confirmată chiar și de declarația martorului T. I. A.(f.152 dosar u.p), ce se coroborează cu cele ale persoanelor vătămate. De asemenea, prin modul de comitere a faptelor, nu se poate reține incidența în cauză a unor circumstanțe atenuante judiciare, din cele prev. de art. 75 alin.2 C.pen., astfel cum s-a solicitat cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei, atitudinea de recunoaștere a faptei urmând a fi avută în vedere la stabilirea limitelor de pedeapsă conform art. 396 alin.10 C.proc.pen.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, prima instanță, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., având în vedere limitele de pedeapsă reduse conform art. 396 alin.10 C.proc.pen., l-a condamnat pe inculpatul N. M., conform dispozitivului prezentei sentințe penale.

În ceea ce-l privește pe inculpatul N. M. D., în drept, faptele acestuia din data de 17.05.2014 de a le aplica agenților de poliție C. G. C. și P. C. I., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara- Secția 2 Poliție și subofițerului de jandarmi S. I. B. din cadrul UM0805 Timișoara, în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, mai multe lovituri cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile, 8 zile și respectiv 8 zile de îngrijiri medicale întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni, săvârșite în concurs real, de ultraj, în formă agravată, prev. de art. 257 alin.1, 4 C.pen., cu ref.la art. 193 alin.2 C.pen., toate cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen.

Astfel, la alegerea și individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, în baza criteriilor generale de individualizare, prev. în cuprinsul art. 74 C.pen., raportate în prezenta cauză. S-au avut astfel în vedere, pe de o parte, circumstanțele personale ale inculpatului, cu deosebire vârsta și lipsa antecedentelor penale, dar și pe cele care caracterizează faptele comise, gradul de participare a inculpatului la rezultatul produs celor trei persoane vătămate, vizibil mai redus în comparație cu contribuția inculpatului N. M., precum valorile sociale vătămate prin comiterea acestora, ce denotă disprețul acestuia manifestat față de autoritatea de stat. La fel ca în cazul inculpatului N. M., nici în cazul numitului N. M. D. nu se pot reține circumstanțe atenuante judiciare, atitudinea de recunoaștere a faptelor urmând a fi avută în vedere la stabilirea limitelor de pedeapsă, precum și la individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate în cauză. De asemenea, nu se poate constata în cauză incidența disp.art. 75 alin.1 lit. a C.pen., probele administrate în cauză (declarațiile persoanelor vătămate, coroborate cu cea a martorei Negel V. C.-f.145 dosar u.p.) nereliefând existența unei provocări venite din partea persoanelor vătămate care să determine comportamentul infracțional al inculpatului. Mai mult, aflat sub influența alcoolului, ca de altfel și ceilalți trei inculpați, numitul N. M. D. a acționat sub impulsul momentului, pe fondul teribilismului specific vârstei, fără a încerca stoparea acestui conflict ci dimpotrivă, contribuind în mod activ la intensificarea sa.

Prin urmare, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele reținute în sarcina inculpatului există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către acesta, prima instanță, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., având în vedere limitele de pedeapsă reduse conform art. 396 alin.10 C.proc.pen., l-a condamnat pe inculpatul N. M. D., conform dispozitivului prezentei sentințe penale.

În ceea ce-l privește pe inculpatul N. I., în drept, faptele acestuia din data de 17.05.2014 de a le aplica persoanelor vătămate C. G. C. și C. V. M. (agenți de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara- Secția 2 Poliție) în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, mai multe lovituri, cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile și respectiv 10 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni, săvârșite în concurs real, de ultraj, în formă agravată, prev. de art. 257 alin.1, 4 C.pen., cu ref.la art. 193 alin.2 C.pen., toate cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen.

Astfel, la alegerea și individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, în baza criteriilor generale de individualizare, prev. în cuprinsul art. 74 C.pen., raportate în prezenta cauză. S-au avut astfel în vedere, pe de o parte, circumstanțele personale ale inculpatului, ce are în îngrijire un copil minor în vârstă de 3 ani, cu deosebire vârsta și lipsa antecedentelor penale, dar și pe cele care caracterizează faptele comise, gradul de participare a inculpatului la rezultatul produs celor două persoane vătămate, vizibil mai redus în comparație cu contribuția inculpatului N. M., precum valorile sociale vătămate prin comiterea acestora, ce denotă disprețul acestuia manifestat față de autoritatea de stat. De asemenea, nu se poate constata în cauză incidența disp.art. 75 alin.1 lit. a C.pen., probele administrate în cauză (declarațiile persoanelor vătămate, coroborate cu cea a martorei Negel V. C.-f.145 dosar u.p.) nereliefând existența unei provocări venite din partea persoanelor vătămate care să determine comportamentul infracțional al inculpatului. Cât privește leziunile traumatice suferite de către inculpat și atestate de actele medicale (f.119-123 dosar u.p.) și invocate pentru a susține teza provocării, instanța apreciază că nu există probe acre să confirme o astfel de susținere, acestea putând apărea în cursul încercării imobilizării inculpatului de către organele de poliție. La fel ca în cazul celorlalți doi inculpați, nici în cazul numitului N. I. nu se pot reține circumstanțe atenuante judiciare, atitudinea de recunoaștere a faptelor urmând a fi avută în vedere la stabilirea limitelor de pedeapsă, precum și la individualizarea judiciară a executării pedepselor ce vor fi aplicate în cauză.

În aceste circumstanțe, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele reținute în sarcina inculpatului există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către acesta, prima instanță, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., având în vedere limitele de pedeapsă reduse conform art. 396 alin.10 C.proc.pen.,l-a condamnat pe inculpatul N. I., conform dispozitivului prezentei sentințe penale.

În fine, în ceea ce-l privește pe inculpatul C. C. D., în drept, faptele acestuia care, la data de 17.05.2014, le-a aplicat persoanelor vătămate C. G. C. și C. V. M. (agenți de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara- Secția 2 Poliție) în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, mai multe lovituri, cauzându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 zile și respectiv 10 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive a două infracțiun,i săvârșite în concurs real, de ultraj, în formă agravată, prev. de art. 257 alin.1, 4 C.pen., cu ref.la art. 193 alin.2 C.pen., toate cu aplic. art. 38 alin.1 C.pen.

La alegerea și individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, în baza criteriilor generale de individualizare ,prev. în cuprinsul art. 74 C.pen., raportate în prezenta cauză. S-au avut astfel în vedere, pe de o parte, circumstanțele personale ale inculpatului, ce are în îngrijire un copil minor în vârstă de 6 ani, cu deosebire vârsta și lipsa antecedentelor penale, posibilitățile reale de integrare în societate, dar și pe cele care caracterizează faptele comise, modul de comitere a acestora, gradul de participare a inculpatului la rezultatul produs celor două persoane vătămate, vizibil mai redus în comparație cu contribuția celorlalți inculpați, valorile sociale vătămate prin comiterea acestora, dar și atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor comise.

Constatând așadar, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele reținute în sarcina inculpatului există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către acesta, prima instanță, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., având în vedere limitele de pedeapsă reduse conform art. 396 alin.10 C.proc.pen., l-a condamnat pe inculpatul C. C. I., conform dispozitivului prezentei sentințe penale.

De asemenea, prima instanță, în ceea ce privește aplicarea, față de inculpați, a pedepselor complementare prev. de art. 66 alin.1, lit. a, b C.pen., pe o perioadă de 2 ani, a respins solicitarea formulată în acest sens de către reprezentantul Ministerului Public, considerând, prin raportare la art. 67 alin.1 C.pen., că față de natura infracțiunii, dar și față de persoana inculpaților, aplicarea unor pedepse complementare și, implicit accesorii, nu se impune, procedând la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă J. Timișoara, inculpatul N. M. și persoana vătămată C. V. M..

În motivarea apelului procurorului se solicită admitere acestuia, hotărârea primei instanțe fiind netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților și a modalității de executare în cazul inculpaților N. M. D., N. I. și C. C. D., acestea nefiind apte să asigure funcția de reeducare și de exemplaritate a pedepsei. Se apreciază că prin cuantumul pedepselor aplicate celor patru inculpași și prin dispunerea suspendării sub supraveghere în cazul inculpaților N. M. D., N. I. și C. C. D., prima instanță nu a realizat, însă, o justă individualizare a pedepselor și a modalității de executare, neadaptându-le în mod corespunzător la gradul de pericol social concret al faptelor.

Se mai arată că, hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul aplicării pedepselor complementare și accesorii, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de către inculpați.

În motivarea apelului prezentat oral de persoana vătămată C. V. M. solicită admiterea acestuia, condamnarea inculpaților, pedeapsa aplicată de către prima instanță este prea mică.

Solicită admiterea apelului și pe latură civilă, a fost lovit cu lanțul de la bicicletă, a suferit multiple leziuni fizice și psihice conform certificatului medico - legal constatator și alte înscrisuri medicale doveditoare depuse la dosar. Apreciază că valoarea prejudiciului material produs prin săvârșirea infracțiunii de ultraj este în cuantum de 500 lei, iar valoarea prejudiciului moral este în cuantum de_, urmare a sechelelor psihice, ca urmare a incidentului produs în data de 17.05.2014.

În motivarea scrisă a apelului declarat de persoana vătămată s-a mai arătat că acesta nu figurează în dispozitivul hotărârii penale apelate în calitate de parte civilă, cu toate că s-a constituit parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale, instanța de fond disjungând acțiunile civile de părțile civile C. G. C., P. C. I., B. S. A. și S. I. B., omițând să dispună cu privire la acțiunea civilă promovată de către persoana vătămată C. V. M..

Inculpatului apelant N. M. solicită, în motivarea apelului admiterea acestuia, iar în principal, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul condamnării la o pedeapsă orientată sub minimul special, iar în temeiul art.91 C.p, să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; în subsidiar solicită, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art.91 C.p. Pedeapsa aplicată cât și forma de executare este prea mare raportat la circumstanțele de fapt și personale ale inculpatului, precum și cu starea reală de fapt ce a dus la săvârșirea infracțiunii, a cărei gravitate nu o contestă, însă a fost săvârșită în condiții emoționale deosebite, apreciind că nu este o persoană violentă și agresivă, dar impactul emoțional l-a determinat să recurgă la această infracțiune, astfel că a acționat ca un tată care își vede copii agresați.

Solicită a se ține seama de circumstanțele personale, care nu tind în a justifica o formă de executare a pedepsei în regim de detenție, astfel este infractor primar, are familie, are încă un copil minor în întreținere, nu este cunoscut ca o persoană violentă.

Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelurile declarate P. de pe lângă J. Timișoara, inculpatul N. M. și persoana vătămată C. V. M., sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, J. Timișoara, în mod judicios a stabilit starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea că inculpații N. M., N. M. D., N. I. și C. C. D., la data de 17.05.2014, primul a exercitat acte de violență fizică asupra agenților de poliție C. G. C., C. V. M., S. P. și B. S. ( agenți de poliție din cadrul Poliției Mun. Timișoara – Secția 2 Poliție - ), precum și asupra subofițerului de jandarmi din cadrul UM 0805 Timișoara, numitul S. I. B., al doilea le-a aplicat agenților de poliție C. G. C. și P. C. I., respectiv subofițerului de jandarmi S. I. B., mai multe lovituri, al treilea inculpat, le-a aplicat persoanelor vătămate C. G. C. și C. V. M., mai multe lovituri, iar al patrulea le-a aplicat persoanelor vătămate C. G. C. și C. V. M., mai multe lovituri în timp ce aceștia își exercitau atribuțiile de serviciu, persoanele vătămate în cauză necesitând pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale, după cum urmează: C. G. C. – 35 zile îngrijiri medicale; C. V. M. – 10 zile îngrijiri medicale; S. P. – 8 zile îngrijiri medicale; B. S. - 8 zile îngrijiri medicale; S. I. B. - 8 zile îngrijiri medicale, faptele inculpaților întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj în formă agravată, prev. de art.257 alin. 1,4 C.p., cu referire la art.193 alin.2 C.p., fiind aplicabile și dispozițiile art.38 C.p.

De altfel, inculpații pe parcursul procesului penal au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților coroborându-se cu întregul material probator existent la dosar, astfel că prezumția de nevinovăție de care au beneficiat inculpații pe parcursul procesului penale a fost răsturnată în speța de față.

În operațiunea de reindividualizare judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile prev.de art.74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite de către inculpați, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor create persoanelor vătămate, contribuția concretă a fiecărui inculpat în parte la întreaga activitate infracțională, concursul de infracțiuni, dar și circumstanțele personale ale inculpaților care au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând săvârșirea faptelor, optând pentru procedura simplificată a recunoașterii vinovăției cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, iar pe de altă parte inculpații nu au antecedente penale, astfel că pedepsele finale de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului N. M., 1 an și 6 luni aplicată inculpatului N. M. D., 1 an și 3 luni aplicată inculpatului N. I. și 1 an închisoare aplicată inculpatului C. C. D., sunt de natură să conducă la reeducarea inculpaților și nu se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate în cauză, așa cum a solicitat procurorul și partea civilă C. V. M., dar nici diminuarea pedepsei aplicate inculpatului N. M., așa cum s-a solicitat de acesta.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor, de asemenea au fost avute în vedere aspectele legate de contribuția fiecărui inculpat în parte la întreaga activitate infracțională, rezultând în mod evident că N. M. a avut rolul determinant în inițierea și apoi punerea în practică a rezoluției infracționale, neputându-se reține în favoarea acestuia vreun aspect care să conducă la atenuarea impactului faptei inculpatului asupra ordinii publice, acesta neavând nicio scuză cu privire la atitudinea pe care a avut-o în privința persoanelor vătămate, dovedind un dispreț în cea ce privește persoanele care reprezintă organele statului, atacându-i și exercitând acte de violență asupra lor, iar toate aceste elemente conduc la ideea că inculpatul a săvârșit 5 infracțiuni cu privire la 5 persoane vătămate care pot fi calificate ca fiind grave, iar în aceste condiții în mod judicios s-a apreciat că pedeapsa finală aplicată de 2 ani și 7 luni închisoare trebuie executată în regim de deținere pentru a se atinge dezidetarul reeducării inculpatului.

Solicitarea acestui inculpat de a se dispune măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, este nefondată, întrucât această formă de executare a pedepsei nu poate conduce la realizarea scopului pedepsei, respectiv reeducarea inculpatului, prevenirea de alte acte antisociale, mai precis în speță nu este îndeplinită condiția prev.de art.91 alin.1 lit.d C.p., respectiv instanța nu poate aprecia că ar fi suficientă aplicarea pedepsei și fără executarea acesteia și este suficientă o supraveghere a conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Cu privire la ceilalți inculpați N. M. D., N. I. și C. C. D., instanța în mod judicios a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse care să fie executate în modalitatea prev.de art.91 C.p., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite în totalitate toate condițiile impuse de acest text de lege, atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate în concret, lipsa unei condamnări mai mari de 1 an, acordul inculpaților de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar pe de altă parte instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă chiar fără executarea acesteia, însă este necesară supravegherea conduitei persoanelor inculpate pentru o perioadă determinată.

Referitor la aceeași problemă se poate aprecia că solicitarea parchetului de a se dispune schimbarea modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților N. M. D., N. I. și C. C. D., apare fără substanță cu atât mai mult cât trebuie avut în vedere că cei trei inculpați au vârste apropiate de vârsta majoratului, fiind elemente foarte tinere, fiind posibilă modelarea personalității acestora cu ajutorul personalului de specialitate din cadrul Serviciului de Probațiune, care va executa supravegherea acestor inculpați, și prin măsurile impuse se va putea atinge dezideratul reeducării acestora, respectiv prevenirea de comitere a altor infracțiuni.

Cu privire la aplicarea unor pedepse accesorii și complementare, solicitate de către parchet, instanța apreciază că raportat la toate aspectele cauzei, nu se impune aplicarea unor astfel de pedepse, pedepsele accesorii putând fi aplicate doar în cazul existenței pedepselor complementare, iar pe de altă parte în această speță nu există o situație în care să fie obligatorie aplicarea pedepselor complementare.

În privința laturii civile, se poate observa că a acțiunile civile exercitate în cauză au fost disjunse, dispunându-se formarea unui nou dosar, astfel că prezenta speță nu conține dispoziții cu privire la latura civilă a cauzei, iar instanța de apel nu poate realiza pe fond solicitările persoanelor vătămate care s-au constituit părți civile în cauză, iar criticile formulate de partea civilă C. V. M., care a arătat că cu privire la aceasta instanța nu s-a pronunțat nici în sensul disjungerii acțiunii civile și nici sub aspectul soluționării pe fond a acesteia, sunt nefondate, în sensul că instanța de apel nu se poate pronunța cu privire la aceste aspecte criticate, acesta având la dispoziție alte măsuri procesuale pentru valorificarea drepturilor sale procesuale, întrucât așa cum s-a mai arătat latura civilă a cauzei se va soluționa într-un alt dosar distinct.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă J. Timișoara, inculpatul N. M. și persoana vătămată C. V. M. împotriva sentinței penale nr. 3301 din 16.09.2014 a Judecătoriei Timișoara.

În baza art. 424 al. 3 C.p.p. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N. M. arestul preventiv din 16 septembrie 2014 la zi.

În baza art. 424 al. 2 C.p.p. va menține starea de arest a inculpatului N. M..

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga inculpatul și persoana vătămată la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare privind apelul procurorului vor rămâne în sarcina statului și va dispune plata sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă J. Timișoara, inculpatul N. M. și persoana vătămată C. V. M. împotriva sentinței penale nr. 3301 din 16.09.2014 a Judecătoriei Timișoara.

În baza art. 424 al. 3 C.p.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N. M. arestul preventiv din 16 septembrie 2014 la zi.

În baza art. 424 al. 2 C.p.p. menține starea de arest a inculpatului N. M..

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul și persoana vătămată la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare privind apelul procurorului rămân în sarcina statului.

Dispune plata sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 Noiembrie 2014.

Președinte,

C. I. M.

Judecător,

G. B.

Grefier,

A. B.

RED: G.B/13.11.2014

Dact: A.B. 2 exempl/ 11 Noiembrie 2014

Primă instanță: J. Timișoara

Jud: M. A. A.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 855/2014....		Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... →

Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 921/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 921/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA