Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 855/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 855/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-10-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 855/A
Ședința publică din 20 octombrie 2014
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul U. G. împotriva sentinței penale nr. 2754/18.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
C.
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Timișoara nr._/P/2012, a fost trimis în judecată inculpatul U. G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 al.1 lit.a c.p.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 27.09.2012, în jurul orelor 21:00, a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Buziașului din Timișoara, fără a poseda permis de conducere.
Prin sentința penală nr. 2754/18.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 al.1 lit.a C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 375 C.p.p. raportat la art. 396 al. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul U. G., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.83 al.1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 231/19.04.2011 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare în regim de detenție.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen..
În baza art. 272 alin.1 C.proc.pen., s-a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu, pentru avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 27.09.2012, în jurul orelor 21:00, inculpatul U. G. a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Buziașului din Timișoara, fără a poseda permis de conducere, fiind oprit în trafic de lucrătorii de poliție din cadrul PMT - Secția 2 Poliție, în timp ce efectuau serviciul de patrulare, ocazie cu care s-a constatat că în autoturism se aflau trei tineri, solicitându-i apoi conducătorului auto, în persoana inculpatului U. G., să prezinte actele sale și documentele mașinii. În urma verificărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că acesta nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicul.
Ulterior, s-a confirmat prin adresa Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor T. nr._/15.10.2012 faptul că inculpatul U. G. nu posedă permis de conducere.
Starea de fapt descrisă mai sus rezultă din mențiunile consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 27.09.2012, care se coroborează cu declarațiile inculpatului U. G., declarații prin care acesta recunoaște săvârșirea faptei, precum și cu declarațiile martorilor oculari P. D. și U. I. D. care se aflau în autoturismul condus de învinuit.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul U. G. a recunoscut că a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere, acesta declarând că, în data de 27.09.2012, în jurul orelor 21:00, aflându-se în Ciarda Roșie, s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ și a condus autoturismul aproximativ 10 minute până pe Calea Buziașului unde, în dreptul imobilului cu numărul 35, a fost oprit de un echipaj de poliție, ocazie cu care a declarat că nu posedă permis de conducere. În autoturism se aflau și martorii U. I. D., fratele inculpatului și P. D..
Instanța a reținut că declarațiile inculpatului și conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, pe care l-a semnat, fără a avea de făcut vreo obiecțiune, se coroborează totodată cu declarațiile martorilor U. I. D. și P. D..
Având în vedere cele expuse mai sus, s-a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă, fără dubiu, că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din O.U.G.nr. 195/2002, republicată.
Atitudinea inculpatului, de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa a fost menținută și în fața instanței de judecată, când a solicitat judecarea sa în baza procedurii de recunoaștere a vinovăției.
În raport de această poziție procesuală a inculpatului, la stabilirea situație de fapt instanța a avut în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.
În drept, fapta inculpatului U. G. care, la data de 27.09.2012, în jurul orelor 21:00, a condus pe drumurile publice din Timișoara, respectiv pe Calea Buziașului, autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37. al.1 lit.a c.p. din 1969 și cu aplicarea art. 5 c.p.
S-a menționat astfel că, prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a reținut că în cazul de față, prin raportare la circumstanțele speței, mai favorabilă pentru inculpat este legea veche, respectiv OUG 195/2002, rep. și C.pen. anterior. În acest sens, instanța a avut în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, în cuprinsul căreia s-a statuat că determinarea legii mai favorabile reprezintă o activitate concretă, indisolubil legată de faptă și de autorul său iar alegerea sa este necesar a se face în ansamblu, iar nu prin raportare la instituții autonome mai favorabile, de natură a înfrânge exigențele constituționale.
Analizând astfel în ansamblu cele două legi penale succesive, instanța a avut în vedere nu doar natura pedepsei prevăzute în noua lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (art.335 alin.1 C.pen. prevăzând pedeapsa închisorii în aceleași limite însă alternativ cu amenda, spre deosebire de reglementarea anterioară), ci și individualizarea judiciară a executării pedepsei și consecințele condamnării, ce urmează a fi expuse mai jos. S-a constatat astfel, pe de o parte, că prevederea în noua lege a pedepsei amenzii alternativ cu închisoarea în ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu atrage de plano constatarea acesteia ca fiind mai favorabilă, atâta vreme cât instanța nu a apreciat, față de circumstanțele speței, că s-ar impune aplicarea amnezii.
Astfel, la alegerea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare,prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptei, dar și vârsta inculpatului, existența antecedentelor penale ale acestuia, așa cum reies din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat apel inculpatul U. G., care nu și-a motivat cererea și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a o susține.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor din oficiu în lipsa motivării apelului, curtea găsește hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală și va respinge apelul pentru următoarele considerente:
În fața primei instanțe inculpatul a uzat de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, astfel că instanța a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 și art. 375 C.p.p. și a stabilit o pedeapsă între limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă de către inculpat .
Procedând la analizarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a stabilit în mod corect că în raport de fapta comisă vechiul cod penal este mai favorabil inculpatului ca urmare a faptului că acesta a comis fapta pentru care a fost cercetat în prezentul dosar în timpul termenului de încercare dispus prin sentința penală nr. 231/19.04.2011 a Judecătoriei Lugoj.
Procedând la aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea 187/2012, singura opțiune a instanței era să dea eficiență dispozițiilor art. 83 din vechiul cod penal, și astfel pedeapsa aplicată pentru infracțiunea pentru care a fost judecat în prezenta cauza s-a cumulat cu pedeapsa stabilită prin sentința penală a Judecătoriei Lugoj mai sus arătată.
Cum în cauză nu au fost identificate aspecte ce ar putea atrage aplicarea dispozițiilor art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b C.p.p. care să impună trimiterea cauzei spre rejudecare, sau alte chestiuni ce ar putea ține de netemeinicia soluției, curtea va respinge apelul formulat .
Văzând și disp. art. 275 alin.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul U. G. împotriva sentinței penale nr. 2754/18.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2014.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. I.P./07.11.14
Tehnored. C.I./23.10.14
PI. – N. B. – Jud. Timișoara
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 260/2014. Curtea... | Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 921/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
