Neîndeplinirea cu ştiinţă a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă. Art. 274 C.p.. Decizia nr. 150/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 150/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-01-2014

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 150/R

Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător L. Ani B.

Judecător A. N.

Grefier A. B.

M. Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații M. I. P. și MOȚOCA G. împotriva sentinței penale nr. 340 din 12.06.2013 a Judecătoriei D..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți M. I. P. și Moțoca G., ambii personal și asistați de avocat ales P. M. din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar; lipsește partea civilă intimată M. Finanțelor P. – A. Națională a V.; se prezintă martorul R. C. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care este audiat martorul R. C. M., declarația acestuia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.

Avocat P. M., pentru inculpații recurenți, solicită citarea părții civile sau să i se învedereze acesteia să-și exprime punctul de vedere față de schimbarea încadrării juridice.

Instanța pune în discuție cererea formulată de avocat P. M..

Procurorul arată că nu se impune o altă citare a părții civile întrucât aceasta are termen în cunoștință.

Deliberând, instanța respinge cererea formulată de avocatul P. M. privind citarea părții civile, având în vedere că aceasta are termen în cunoștință, procedura este îndeplinită și are posibilitatea să participe la ședința de judecată.

Avocat P. M., pentru inculpații recurenți, solicită în temeiul art. 334 C.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților într-o singură infracțiune prev. de art. 270 al. 3 din Codul vamal, invocând decizia nr. 17/2013 a Î.C.C.J., obligatorie, dată în recurs în interesul legii, astfel că nu se mai poate reține și infracțiunea prevăzută de Codul fiscal. Concluzionând, solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul deciziei nr. 17/2013 a Î.C.C.J.

Pe fondul cauzei, arată că inclusiv martorul audiat confirmă starea de fapt, care nu a fost astfel reținută de prima instanță, respectiv că inculpatul Moțoca G. nu a încărcat sacii în autoturism, că șoferul M. I. P. a mers cu mașina, a găsit țigările și le-a încărcat în mașină. De altfel, pentru inculpatul Moțoca G. nu se poate reține săvârșirea infracțiunii, astfel că solicită achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. c C.p.p., fapta nefiind săvârșită de el.

Pentru ambii inculpați, același apărător susține că au fost condamnați în mod netemeinic și nelegal, doar pe supoziții, întrucât nu au apelat nr. 112 pentru că au găsit țigările respectivă, însă acest fapt nu este consacrat legislativ. Arată că aceștia puteau ca în termen de 10 zile să predea țigările la autorități, astfel că se aflau în acest termen prevăzut de lege și nu li se poate imputa că în momentul găsirii țigărilor nu au sunat la 112. Norma legală prevede că și bunurilor găsite în apropierea frontierei de stat li se aplică același regim. Declarațiile inculpaților nu au fost contrazise de nici o probă, mașina era blocată de acei saci cu țigări și au fost încărcați în autoturism pentru a fi predați la poliție. Inculpații nu au trecut frontiera, nu au săvârșit infracțiunea de contrabandă și nu au participat la comiterea acestor infracțiuni sub aspectul laturii subiective, după cum nu a rezultat nici intenția clară a inculpaților de a-și însuși bunurile găsite.

În subsidiar, pentru ambii inculpați solicită achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. d C.p.p., față de lipsa laturii subiective a infracțiunii, neexistând intenția.

În latura civilă solicită respingerea acțiunii civile indiferent de soluția care se va pronunța pe fondul cauzei întrucât inculpații au găsit țigările pe teritoriul României, nu au calitatea de debitori vamali și nu au introdus țigări în țară.

Procurorul menționează că starea de fapt a fost în mod corect reținută de prima instanță, fiind în concordanță cu probatoriul administrat în cauză. Martorul asistent a declarat că inculpații transportau țigările, fiind vorba de 1890 pachete de țigări, fapt ce rezultă din procesul-verbal de constatare. În acest sens mai există și declarația martorului V., prezent la fața locului, care a fost rugat să dea curent la mașină; declarația inculpatului Moțoca G., scrisă de mână, prin care arată că el a pus sacii în mașină, declarația inculpatului M. I. P. care arată că au pus sacii în mașină împreună. Din declarația martorului audiat astăzi în fața instanței rezultă că sacii au fost luați din zăpadă. Inculpații au săvârșit faptele, astfel că solicită să se mențină sentința cu privire la vinovăția inculpaților și pedepsele aplicate. Solicită admiterea recursului declarat de inculpați cu privire la schimbarea încadrării juridice, față de dispozițiile deciziei nr. 17/2013 a Î.C.C.J.

Instanța pune în discuție cererile de scutiere de la plata amenzii formulate de agenții de poliție Rischitor L. și A. I.

Procurorul solicită respingerea celor două cereri de scutire de la plata amenzii formulate de agenții de poliție.

Avocat P. M. lasă la aprecierea instanței soluționarea cererilor de scutire de la plata amenzii.

Inculpații recurenți M. I. P. și Moțoca G., având pe rând ultimul cuvânt, arată că își mențin declarațiile date în cauză.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 340 din 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, în temeiul art. 274 rap. la art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, a fost condamnat inculpatul M. I. P., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În temeiul art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. L din Legea 571/2003 rep. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, marcate necorespunzător.

În baza art. 33 lit. a C.p. corob. cu art. 34 alin. 1 lit. b C. penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului M. I. P., pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).

În temeiul art. 274 rap. la art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 a fost condamnat inculpatul Moțoca G., recidivist, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a C.p. corob. cu art. 34 alin. 1 lit. b C.penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare.

În temeiul art. 83 C.p. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni aplicată prin sentința penală nr. 178/28.04.2011 de Judecătoria Reșița, definitivă prin decizia penală nr. 1690/R/27.10.2011 de Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus cumularea acesteia cu pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul Moțoca G. să execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului Moțoca G. pe durata executării pedepsei principale exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 346 Cod procedură penală, art. 14-15 rap. la art. 16 ind. 1 Cod proc. penală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către M. Finanțelor P. - A. Națională a V., prin D.R.A.O.V. Timișoara, sens în care au fost obligați inculpații la plata în solidar a sumei de 17.908 lei, reprezentând prejudiciul material principal, constând în taxe vamale, accize și T.V.A. –la care se vor adăuga penalități/majorări de întârziere în conformitate cu prevederile art. 119 Cod procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003 rep., astfel cum a fost modificată și completată ulterior).

În baza art. 118 alin.1 lit. „e” Cod penal s-a dispus confiscarea bunurilor constând în 37.800 de țigarete (1890 pachete de țigări marca „Fast”) ridicate de la inculpați.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul M. I. P. la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul Moțoca G. la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat .

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că a fost sesizată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D., emis la data de 24.01.2013, în dosarul penal 199/P/2012, prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. I. P. și Moțoca G. pentru săvârșirea infracțiunilor de „deținere și transport de bunuri, categoria țigarete, care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă”, în forma prev. de art. 274 rap. la art. 270 al. 3 din Legea nr. 86/2006, privind Codul vamal, și a infracțiunii de „deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete”, în forma prevăzută de art. 296¹al. 1 lit. „L” și ped. de art. 296¹ al. 2 litera „a” din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, totul cu aplicarea art. 33 litera „b” Cod penal, constând în aceea că în data de 16 februarie 2012 inculpații au deținut și transportat ilegal, pe teritoriul comunitar cantitatea de 37.000 țigarete marca „Fast”, de proveniență sârbească, netimbrate cu marcaj fiscal românesc, cunoscând că au fost introduse în țară prin sustragere de la vămuire și urmărind obținerea unui folos material prin eludarea plății taxelor vamale, accize și TVA, deținând totodată, pe teritoriul României produse accizabile supuse marcării peste limita a 10.000 de țigarete.

Mijloacele de probă care au stat la baza emiterii rechizitoriului și a trimiterii în judecată a inculpaților, administrate în cursul urmăririi penale sunt: procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile martorului asistent R. C. M., adeverința de reținere a bunurilor de către D.R.A.O.V.; declarațiile inculpaților.

Inculpatul M. I. P. nu este cunoscut cu antecedente penale, în vreme ce inculpatul Moțoca G. a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C.p., fiind condamnat la 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 178/28.04.2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin decizia penală nr. 1690/R/27.10.2011 a Curții de apel Timișoara, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 10 luni.

Pe latura civilă, s-a arătat că D.R.A.O.V. Timișoara a comunicat că valoarea în vamă a țigaretelor deținute și transportate de inculpați este de 2587 lei, iar prejudiciul creat bugetului de stat prin faptele inculpaților este de în sumă de 17.908 lei.

În cursul fazei de judecată, asistența juridică a inculpaților este obligatorie, iar aceștia au fost asistați de un avocat ales.

În fața instanței au fost audiați inculpații, a fost audiat martorul V. M.. În ceea ce privește martorul R. C. M., deși a fost citat cu mandat de aducere, acesta nu a fost prezent în fața instanței, astfel că instanța a procedat în conformitate cu art. 327 alin. 3 C.p.p.

Din examinarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarele:

Din procesul verbal de constatare rezultă că în data de 16 februarie 2012, în jurul orelor 15:10, agenții de poliție au observat două autoturisme oprite în apropierea fermei de porci aparținând .. S-au deplasat la fața locului, unde i-au identificat pe inculpații M. I. P., conducătorul autoturismului marca Opel cu număr de înmatriculare BP-8935-BX, Moțoca G., pasager al autoturismului Opel și numitul V. M., conducătorul autoturismului marca Peugeot 407 cu număr de înmatriculare_ . Fiind întrebat conducătorul autoturismului marca Opel, M. I. P., dacă transportă țigări fără timbru sau cu timbru Serbia, acesta a declarat că transportă țigări cu timbru Serbia fără a avea acte de proveniență legală. S-a procedat la controlul autoturismului, ocazie cu care s-au descoperit în portbagajul mașinii 4 saci de plastic de culoare neagră, în care s-au găsit un număr de 1890 pachete de țigări marca „Fast” cu timbru Serbia.

Aspectele consemnate în procesul verbal de constatare au fost confirmate de martorul asistent R. C. M..

Martorul V. M. a declarat că în data de 16 februarie 2012, în timp ce se deplasa cu autoturismul său de la Timișoara spre Reșița, după ce a trecut de Voiteg înspre Birda, în dreptul drumului ce duce înspre ferma de porci Smitfield, a văzut doi băieți care i-au făcut semn să oprească, rugându-l să-i ajute să pornească mașina întrucât rămăseseră fără curent. A fost de acord și s-au deplasat împreună la locul unde cei doi aveau mașina oprită, iar la scurt timp la fața locului a ajuns un echipaj de poliție care, după ce i-a legitimat pe toți, le-a cerut acestora să deschidă portbagajele autoturismelor. În autoturismul marca Peugeot nu s-a găsit nimic, în timp ce în autoturismul marca Opel au fost găsiți patru saci din folie neagră în care erau 1890 pachete de țigări marca „Fast” de proveniență Serbia, inculpații declarând că au găsit țigările.

În declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul M. I. P. a arătat că circulând dinspre Reșița spre Timișoara la volanul autoturismului marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare BP-8935-BX, alături de Moțoca G., înainte de intersecția cu DN 59 au intrat pe un drum ce duce la ferma de porci a fostului Comtim, până aproape de locuințe pentru ca Moțoca Gheoghe să-și satisfacă necesitățile fiziologice. După ce acesta a coborât din mașină, M. I. P. a continuat drumul, a întors autoturismul și a oprit, timp în care Moțoca G., observând niște saci de folie neagră în care erau mai multe cartușe de țigări, le-a luat și le-a băgat în portbagajul autoturismului. Ulterior, la fața locului a ajuns și un echipaj de poliție cer, după ce i-a legitimat pe cei prezenți a controlat autoturismul, găsind în portbagajul mașinii sacii cu țigările de proveniență Serbia.

În declarația dată în fața organelor de urmărire penală, inculpatul Moțoca G. arată că în data de 16 februarie 2012 în timp ce se deplasa de la Reșița spre Timișoara, cu autoturismul marca Opel Vectra condus de M. I. P., ajungând între localitățile Birda și Voiteg, în dreptul fermei de porci Smitfield, a văzut pe marginea drumului, la aproximativ 4-5 m de șosea, 4 saci de plastic de culoare neagră, fapt pentru care M. I. P. a oprit mașina, Moțoca G. a coborât și a pus cei patru saci în portbagaj, după care au ieșit cu mașina de pe șosea și au intrat pe un drum lateral ce ducea spre ferma de porci și în apropierea acesteia au oprit și s-au uitat ce era în cei patru saci, ocazie cu care au constata că in saci se află țigări marca „Fast” de proveniență Serbia. Apoi, declară inculpatul Moțoca, au intenționat să-și continue drumul spre Timișoara, însă mașina nu a mai pornit, fapt pentru care, împreună cu M. au oprit o mașină pentru a-i ajuta să pornească. După ce au pornit mașina, la fața locului a ajuns un echipaj de poliție care i-a legitimat iar apoi, controlând mașina, au descoperit în portbagaj țigările. împreună cu M. I. P..

În fața instanței cei doi inculpați și-au modificat declarațiile, astfel că M. I. P. a declarat că el a fost cel care a descoperit țigările și le-a încărcat în portbagajul mașinii, în vreme ce Moțoca G. declara că între Birda și Voiteg au oprit pentru nevoi fiziologice, că el a coborât din mașină iar M. a continuat drumul pentru a întoarce mașina, ocazie cu care a găsit patru saci cu țigări pe care i-a încărcat în portbagajul autoturismului.

Produsele accizabile (țigări) descoperite în autoturismul în care se aflau inculpații au fost ridicate de poliție și predate D.R.A.O.V. Timișoara, fiind eliberată adeverința de reținere a bunurilor . nr._.

Analizând probele și declarațiile inculpaților, prima instanță a reținut ca stare de fapt că în data de 16 februarie 2012, în timp ce se deplasau cu autoturismul marca Opel Vectra cu număr de înmatriculare BP-8935-BX dinspre Reșița spre Timișoara, între localitățile Birda și Voiteg, în dreptul fermei Smithfield, au fost depistați de organele de poliție deținând asupra lor cantitatea de 1890 pachete de țigări marca „Fast” de proveniență Serbia, cunoscând că aceste produse au fost introduse în țară prin sustragere de la vămuire și urmărind obținerea unui folos material prin eludarea plății taxelor vamale, accizelor și TVA.

Deși inculpații au susținut că au găsit țigările pe marginea drumului, această ipoteză, pe lângă faptul că este puțin plauzibilă, este lipsită de relevanță în condițiile în care legea penală sancționează deținerea și transportul de bunuri care trebuie plasate sub regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii contrabandei.

Deținerea acestor produse accizabile reiese din declarațiile celor doi inculpați, dar mai ales din cea a inculpatului M. G., acesta arătând că împreună cu M. I. P. au pus cei patru saci de țigări în portbagajul autoturismului, după ce, în prealabil au verificat și constata că în saci sunt țigări de proveniență Serbia, intenționând apoi să-și continue drumul spre Timișoara.

Cei doi au avut cunoștință de proveniența ilicită a țigărilor, în condițiile în care acestea nu erau marcate cu timbru fiscal românesc, nefiind cumpărate din unitățile de comercializare românești, iar astfel de țigări nu sunt comercializate în mod legal pe teritoriul României.

Este de asemenea lipsit de relevanță aspectul că cei doi inculpați nu au apelat numărul de urgență 112, în condițiile în care și-au însușit produsele de contrabandă, acestea fiind descoperite de agenții de poliție asupra lor. Intenția de a preda bunurile accizabile la cea mai apropiată secție de poliție, invocată de inculpați, este, de asemenea nedovedită, atâta vreme cât din declarațiile acestora și ale martorilor audiați a rezultat cu certitudine că în momentul în care la fața locului au sosit agenții de poliție, nici unul dintre cei doi inculpați nu a declarat în prealabil faptul că în mașina cu care se deplasau exista o cantitate însemnată de țigări de contrabandă.

În consecință, fapta inculpatului M. I. P. care în data de 16.02.2012 a deținut și transportat ilegal, pe teritoriul comunitar, cantitatea de 37.800 țigarete marca „Fast” de proveniență sârbească, nemarcate cu timbru fiscal românesc, cunoscând că au fost introduse în țară prin sustragere de la vămuire și urmărind obținerea unui folos material prin eludarea plății taxelor vamale, accize și TVA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă în forma prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 modif. prin OUG 54/2010.

D. fiind faptul că la săvârșirea infracțiunii au participat două persoane, în speță sunt aplicabile prevederile art. 274 din Legea 86/2006 modif. prin OUG 54/2010, infracțiunea săvârșită fiind în formă calificată.

Pentru această infracțiune, în baza art. 274 rap. la art. 270 alin. 3 din Codul Vamal (Legea nr. 83/2006), instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul M. I. P. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată.

La individualizarea acestei pedepse, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (închisoare de la 5 la 15 ani), cantitatea mare de bunuri care s-a urmărit a fi sustrasă controlului vamal, modalitatea concretă în care s-a derulat activitatea infracțională, precum și faptul că această infracțiune se află în concurs cu o altă infracțiune la regimul produselor accizabile, persoana inculpatului, care nu a recunoscut fapta, poziția sa fiind menținută inclusiv în faza de judecată.

Deoarece, cu aceeași ocazie, respectiv în data de 16.02.2012, inculpatul M. I. P. a deținut și transportat în autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare BP-8935-BX, cantitatea de 1890 de pachete țigări (37.800 țigarete) marca „Fast”, acestea aflându-se în afara unu antrepozit fiscal, toate având aplicate timbre sârbești, prin aceeași faptă s-a realizat și conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 296¹ al. 1 lit. l) și care este pedepsită conform art. 296¹ al. 2 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Conform prevederilor art. 206²coroborate cu celedin cuprinsul art. 206³ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în categoria bunurilor supuse accizării (taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului) intră următoarele produse: a) alcool și băuturi alcoolice; b) tutun prelucrat; c) produse energetice si electricitate.

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în cuprinsul art. 206³, stabilește următoarele definiții legale, nesusceptibile de interpretare: antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale, să producă, să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal; antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activității sale, în condițiile prevăzute de prezentul capitol și de normele metodologice.

Pentru că infracțiunea analizată are ca obiect juridic special ocrotirea valorilor sociale referitoare la regimul accizelor, iar urmarea imediată a acestei infracțiuni presupune atingerea (vătămarea/prejudicierea) acestor raporturi juridice, s-a reținut că în cuprinsul art. 206⁶din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la alin. 1 se dispune că accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.

Articolul 206⁷ din același act normativ arată că eliberarea pentru consum este marcată de (...) deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol; sau (...) importul de produse accizabile, chiar și neregulamentar, cu excepția cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize.

În cuprinsul art. 206²¹ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la alineatul 10 se dispune că este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.

Raportat la dispozițiile legale citate și indicate mai sus, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului M. I. P. care în data de 16.02.2012, a deținut în autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare BP-8935-BX, o cantitate de 1890 de pachete țigări (37.800 țigarete) marca „Fast”, fără a avea aplicate timbre fiscale românești care să ateste plata accizelor în România întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 296¹ al. 1 lit. l) aceste produse accizabile trebuind să fie supuse marcării, nu au fost marcate corespunzător.

Pentru această infracțiune, în baza art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. „l” raportat la art. 296 ind. 1 alin. 2 lit. „a” din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003 astfel cum a fost modificată și completată ulterior), instanța l-a condamnat pe inculpatul M. I. P. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, marcate necorespunzător .

La individualizarea acestei pedepse, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (închisoare de la 1 la 5 ani), pericolul concret al faptei incriminate, cantitatea mare de bunuri care s-a urmărit a fi sustrasă de la plata taxelor (accizelor), modalitatea concretă în care s-a derulat activitatea infracțională, precum și faptul că această infracțiune se află în concurs cu o altă infracțiune, la regimul vamal, persoana inculpatului, care nu a dat dovadă de sinceritate, nerecunoscând săvârșirea faptelor.

Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs ideal (art. 33 alin. 1 lit. „b” Cod penal) în baza prevederilor art. 34 alin. 1 lit. „b” Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M. I. P. pentru cele două infracțiuni concurente, în pedeapsa cea mai grea, urmând a fi aplicată pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare .

În temeiul prevederilor art. 71 Cod penal, față de natura și de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpatul M. I. P., instanța a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale. Instanța a reținut că nu este aplicabil art. 64 lit. c, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o funcție, o profesie sau de o activitate pentru săvârșirea infracțiunii.

Fapta inculpatului Moțoca G. care, în data de 16.02.2012 a deținut și transportat ilegal, pe teritoriul comunitar, cantitatea de 37.800 țigarete marca „Fast” de proveniență sârbească, nemarcate cu timbru fiscal românesc, cunoscând că au fost introduse în țară prin sustragere de la vămuire și urmărind obținerea unui folos material prin eludarea plății taxelor vamale, accize și TVA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă în forma prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 modif. prin OUG 54/2010.

Pentru această infracțiune, în baza art. 274 rap. la art. 270 alin. 3 din Codul Vamal (Legea nr. 83/2006), instanța l-a condamnat pe inculpatul Moțoca G. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată.

La individualizarea acestei pedepse au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (închisoare de la 5 la 15 ani), cantitatea mare de bunuri care s-a urmărit a fi sustrasă controlului vamal, modalitatea concretă în care s-a derulat activitatea infracțională, precum și faptul că această infracțiune se află în concurs cu o altă infracțiune la regimul produselor accizabile, persoana inculpatului care nu a recunoscut fapta, poziția sa fiind menținută inclusiv în faza de judecată.

Deoarece cu aceeași ocazie, respectiv în data de 16.02.2012, inculpatul Moțoca G. a deținut și transportat în autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare BP-8935-BX, cantitatea de 1890 de pachete țigări (37.800 țigarete) marca „Fast”, acestea aflându-se în afara unu antrepozit fiscal, toate având aplicate timbre sârbești, prin aceeași faptă s-a realizat și conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 296¹ al. 1 lit. l) și care este pedepsită conform art. 296¹ al. 2 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în cuprinsul art. 206³, stabilește următoarele definiții legale, nesusceptibile de interpretare: antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale, să producă, sa transforme, să dețină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal; antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activității sale, în condițiile prevăzute de prezentul capitol și de normele metodologice.

Pentru că infracțiunea analizată are ca obiect juridic special ocrotirea valorilor sociale referitoare la regimul accizelor, iar urmarea imediată a acestei infracțiuni presupune atingerea (vătămarea/prejudicierea) acestor raporturi juridice, este important de relevat că în cuprinsul art. 206⁶din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la alin. 1 se dispune că accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.

Articolul 206⁷ din același act normativ, arată că eliberarea pentru consum este marcată de (...) deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol; sau (...) importul de produse accizabile, chiar și neregulamentar, cu excepția cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize;

Raportat la dispozițiile legale citate și indicate mai sus, instanța a apreciat că fapta inculpatului Moțoca G., care în data de 16.02.2012, a deținut în autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare BP-8935-BX, o cantitate de 1890 de pachete țigări (37.800 țigarete) marca „Fast”, fără a avea aplicate timbre fiscale românești care să ateste plata accizelor în România întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 296¹ al. 1 lit. l) aceste produse accizabile trebuind să fie supuse marcării, nu au fost marcate corespunzător.

Pentru această infracțiune, în baza art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. „l” raportat la art. 296 ind. 1 alin. 2 lit. „a” din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003, astfel cum a fost modificată și completată ulterior), instanța l-a condamnat pe inculpatul Moțoca G. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, marcate necorespunzător.

La individualizarea acestei pedepse au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (închisoare de la 1 la 5 ani), pericolul concret al faptei incriminate, cantitatea mare de bunuri care s-a urmărit a fi sustrasă de la plata taxelor (accizelor), modalitatea concretă în care s-a derulat activitatea infracțională, precum și faptul că această infracțiune se află în concurs cu o altă infracțiune, la regimul vamal, persoana inculpatului care nu a dat dovadă de sinceritate, nerecunoscând săvârșirea faptelor.

Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs ideal (art. 33 alin. 1 lit. „b” Cod penal) în baza prevederilor art. 34 alin. 1 lit. „b” Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M. I. P. pentru cele două infracțiuni concurente în pedeapsa cea mai grea, fiind aplicată pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului Moțoca G., instanța a reținut că acesta a fost condamnat la 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 178/28.04.2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin decizia penală nr. 1690/R/27.10.2011 a Curții de Apel Timișoara, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 10 luni.

Întrucât inculpatul a săvârșit prezentele infracțiuni în interiorul termenului de încercare, în speță sunt incidente prevederile art. 83 Cod penal.

În consecință, în temeiul art. 83 C.p. instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni aplicată prin sentința penală nr. 178/28.04.2011 pronunțată de Judecătoria Reșița, definitivă prin decizia penală nr. 1690/R/27.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și a dispus cumularea acesteia cu pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul Moțoca G. să execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul prevederilor art. 71 Cod penal, față de natura și de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpatul Moțoca G., instanța a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale. Instanța a reținut că nu este aplicabil art. 64 lit. c, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o funcție, o profesie sau de o activitate pentru săvârșirea infracțiunii.

Bunurile sau mărfurile ce constituie obiectul strict al infracțiunii de contrabandă, din cauza particularității lor, generează starea de pericol social ce justifică confiscarea specială. Deși legea vamală nu conține prevederi exprese referitoare la confiscarea bunurilor sau a mărfurilor provenite din contrabandă, dispozițiile din partea generală a Codului penal se aplică și faptelor sancționate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit dispozițiilor art. 362 din același cod. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 278 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile secțiunii privind infracțiunile se completează cu prevederile Codului penal, precum și cu dispozițiile penale cuprinse în alte legi speciale.

Sub acest aspect, bunurile sau mărfurile care au constituit obiectul material al infracțiunii de contrabandă, respectiv cantitatea de 37.800 de țigarete marca „Fast” ridicate de la inculpați în baza adeverinței cu . și nr._, fiind bunuri dobândite prin săvârșirea unei fapte penale, sunt supuse confiscării, luarea acestei măsuri impunându-se în baza disp. art. 118 alin.1 lit. „a” și „e” Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că infracțiunile săvârșite de inculpați sunt îndreptate împotriva valorilor sociale referitoare la regimul vamal, cel al unor taxe speciale, precum accizele și TVA, iar urmarea imediată a săvârșirii acestor infracțiuni presupune atingerea (vătămarea/prejudicierea) acestor raporturi juridice.

La infracțiunea de contrabandă, urmarea imediată rezidă atât într-o stare de pericol pentru acele interese ale statului care privesc regimul vamal, cât și în producerea unei pagube materiale acestuia, constând în neperceperea sumelor legal cuvenite pentru operațiunile de trecere a bunurilor peste frontieră.

În acest sens, art. 202 al. 2 și 3, din Regulamentul Consiliului Comunității Europene nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, prevăd că datoria vamală apare în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal, iar persoana care introduce ilegal astfel de mărfuri devine debitor vamal. Aceste dispoziții se regăsesc și în legislația națională în Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, la art. 224 care reproduce fidel dispozițiile anterior citate.

Potrivit art. 234 al. 1 din Codul vamal, datoria vamală prevăzută la art. 224 ia naștere chiar dacă se referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de prohibiție sau restricție la import, indiferent de natura acestora, iar potrivit alin. 3, debitorii acestei datorii sunt persoanele care introduc ilegal mărfurile în cauză.

Conform art. 245 din Codul vamal, cuantumul datoriei vamale datorate, după ce a fost comunicat debitorului trebuie plătit în termenul prevăzut de regulament.

Art. 278 din Codul vamal, cu privire la condițiile în care se face plata face trimitere la disp. codului fiscal, iar pentru recuperarea acestor creanțe, la codul de procedură fiscală, care este incident și din prisma disp. art. 2 alin. 1 din O.G. 92/2003.

În ceea ce privește nașterea și stingerea datoriei vamale Curtea de Justiție a Comunităților Europene, Camera a treia, în considerentele expuse în Hotărârea din 2 aprilie 2009, în cauza C-459/07, V. Elshani c/Hauptzollamt Linz (Publicată pe site-ul Uniunii Europene "EUR-Lex", Nr. CELEX: 62007J0459)a arătat că din cuprinsul și din economia articolului 4 punctul 19, a articolului 38 alineatul (1) și a articolului 40 din Codul vamal reiese cu claritate că toate mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității trebuie prezentate în vamă. S-a mai arătat că, după cum reiese din articolul 163 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2787/2000, în scopul stabilirii valorii în vamă a mărfurilor importate, în cazul mărfurilor transportate pe cale terestră, prin "locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunității" se înțelege locul unde este situat primul birou vamal.

S-a mai arătat că trebuie să se considere că, în sensul articolului 202 din Codul vamal, au făcut obiectul unei "introduceri ilegale" pe acest teritoriu mărfurile care, după trecerea frontierei terestre externe a Comunității, se găsesc pe acest teritoriu după trecerea de primul birou vamal, fără să fi fost transportate spre acel birou vamal și fără să fi fost prezentate în vamă, având drept rezultat faptul că autoritățile vamale nu au fost înștiințate de persoanele care își asumă răspunderea pentru executarea acestor obligații cu privire la introducerea mărfurilor respective.

S-a mai arătat că prezența pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor neregulat introduse, luată în considerare în mod individual, presupune un risc foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie în final integrate în circuitul economic al statelor membre și că, din moment ce mărfurile au trecut de zona în care se găsește primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu, există mai puține șanse ca acestea să fie descoperite în mod fortuit de autoritățile vamale în cadrul controalelor inopinate.

Astfel, birourile vamale, localizate strategic la punctele de intrare situate la frontierele externe, sunt cele la care autoritățile sunt cele mai bine plasate să exercite un control intensiv al mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al Comunității în vederea evitării atât a concurenței neloiale față de producătorii comunitari, cât și a pierderii veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase.

Rezultă că punerea sub sechestru a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Comunității cu încălcarea formalităților prevăzute la articolele 38 - 41 din Codul vamal care are loc după trecerea de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu și care intervine practic din întâmplare nu poate determina stingerea datoriei vamale în sensul articolului 233 primul paragraf litera (d) din Codul vamal.

După cum s-a arătat și în analizarea elementelor specifice ale laturii penale în cuprinsul art. 206²din Codul fiscal^,coroborate cu celedin cuprinsul art. 206³ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se arată că în categoria bunurilor supuse accizării (taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului) intră următoarele produse: a) alcool și băuturi alcoolice; b) tutun prelucrat; c) produse energetice și electricitate.

În ceea ce privește acciza, aceasta are ca fapt generator deținerea de bunuri accizabile în afara unui antrepozit fiscal (adică în afara unu regim suspensiv). În această privință, Curtea de Justiție a Uniunii Europene - Camera a treia, prin Hotărârea din 29 aprilie 2010 în cauza C-230/08, Dansk Transport og Logistik c/Skatteministeriet, a statuat că mărfurile care au fost introduse ilegal pe teritoriul comunitar, din momentul în care au ieșit din zona în care se află primul birou vamal situat în interiorul teritoriului respectiv, nu sunt considerate într-un regim de "suspendare a accizelor", în sensul dispozițiilor coroborate ale articolului 5 alineatul (2) primul paragraf și a le articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/99/CE a Consiliului din 30 decembrie 1996, precum și ale articolului 84 alineatul (1) litera (a) și ale articolului 98 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 955/99, și ale articolului 867a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1662/1999 al Comisiei din 28 iulie 1999, astfel încât faptul generator al accizei pentru aceste mărfuri se produce și, prin urmare, acciza devine exigibilă.

În ceea ce privește T.V.A., care are ca fapt generator același act material, deținerea de bunuri în afara unui antrepozit fiscal, s-a stabilit că dispozițiile coroborate ale articolului 10 alineatul (3) al doilea paragraf și ale articolului 16 alineatul (1)(B) litera (c) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/85/CE a Consiliului din 22 octombrie 1999, precum și ale articolului 867a din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1662/1999, trebuie interpretate în sensul că pentru mărfurile care au fost introduse ilegal pe acest teritoriu, și anume din momentul în care acestea au trecut de zona în care se află primul birou vamal situat în interiorul teritoriului respectiv, faptul generator al taxei pe valoarea adăugată se produce și această taxă este exigibilă, chiar dacă aceste mărfuri sunt plasate ulterior într-un regim vamal.

Referitor la articolul 202, articolul 215 alineatele (1) și (3) și articolul 217 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 955/1999, precum și articolul 7 alineatul (2) și articolul 10 alineatul (3) din a șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/85, în aceeași hotărâre citată mai sus, s-a arătat că, acestea trebuie interpretate în sensul că autoritățile statului membru situat la frontiera externă a Comunității, prin care mărfurile au fost introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunității, sunt cele care au competență să recupereze datoria vamală și taxa pe valoarea adăugată, chiar și în cazul în care aceste mărfuri au fost transportate ulterior într-un alt stat membru în care au fost descoperite și apoi puse sub sechestru. S-a mai arătat că articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 92/12, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/99, trebuie interpretate în sensul că autoritățile acestui din urmă stat membru sunt competente să recupereze accizele, cu condiția ca aceste mărfuri să fie deținute în scopuri comerciale.

Scopul comercial al deținerii bunurilor, în legislația noastră internă este prezumat, relativ, de lege prin disp. art. 206⁴³ din Codul fiscal.

Acest text arată că pentru a stabili dacă produsele sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se vor avea în vedere cel puțin următoarele cerințe: a) statutul comercial al celui care deține produsele accizabile și motivele pentru care le deține; b) locul în care se afla produsele accizabile sau, daca este cazul, modul de transport utilizat; c) orice document referitor la produsele accizabile; d) natura produselor accizabile; e) cantitatea de produse accizabile.

La aliniatul 4 al textului se dispune că produsele achiziționate și transportate în cantități superioare limitelor prevăzute în normele metodologice și destinate consumului în România se consideră a fi achiziționate în scopuri comerciale și, în acest caz, se datorează acciza în România.

În aplicarea acestor dispoziții, prin Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din_ s-a stabilit că

Se consideră achiziții pentru uz propriu produsele cumpărate și transportate de persoane fizice până în următoarele limite cantitative: A. tutunuri prelucrate: 1. țigarete – 800 bucăți; 2. țigări (cu o greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 bucăți; 3. țigări de foi - 200 bucăți; 4. tutun de fumat - 1 kg.

Având în vedere cantitatea mare de bunuri 1890 de pachete de țigări marca „Fast” netimbrate, modul în care acestea au fost deținute și transportate, instanța a apreciat că este evident că acestea aveau un scop comercial, fiind destinate comercializării, fără ca pentru acestea să se fi plătit taxele impuse de legislația în vigoare.

În raport cu dispozițiile legale incidente, respectiv cele citate mai sus, în ceea ce privește calitatea ANV, prin D.R.A.O.V. Timișoara de a solicita recuperarea prejudiciului pentru care s-a constituit în cauză ca parte civilă, instanța a reținut că aceasta, în calitate de organ fiscal, conform art. 32 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, are competența de a administra creanțe fiscale referitoare la impozitele, taxele și alte sume care se datorează potrivit legii în vamă.

În acest context legislativ, în baza prevederilor art. 346 Cod procedură penală, art. 14-15 Cod proc. penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de către M. Finanțelor P. - A. Națională a V., sens în care au fost obligați în solidar inculpații M. I. P. și Moțoca G. la plata sumei de 17.908 lei reprezentând prejudiciul material principal, compus din taxe vamale, accize și T.V.A., la care se vor adăuga penalități/majorări de întârziere în conformitate cu prevederile art. 119 Cod procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003 rep., astfel cum a fost modificată și completată ulterior).

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs inculpații M. G. și M. I. P., arătându-se că sentința penală recurată este netemeinică și nelegală atât în ceea ce privește latura penală cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Moțoca G. s-a arătat că se impune achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. d C.p.p. întrucât infracțiunile prev. de art. 274 rap. la art. 270 al. 3 din L. 86/2006 (Codul vamal), respectiv art. 296 ind. 1 al. 1 lit. L din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal), nu au fost săvârșite de către acest inculpat deoarece din probele administrate nu rezultă că acest inculpat ar fi colectat, deținut sau transportat țigările găsite în data de 16.02.2012, astfel nu le putea deține în afara antrepozitului fiscal, țigările fiind găsite și încărcate în autoturism de către coinculpatul M. I. P..

În subsidiar s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d C.p.p., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Moțoca G., întrucât nu a fost dovedită latura subiectivă a acestora, pe de altă parte nu avea obligativitatea anunțării organelor de poliție imediat, având la dispoziție un termen de 10 zile pentru a preda unității de poliție bunurile găsite.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M. I. P. s-a solicitat achitarea acestuia în principal în baza art. 10 lit. d Cp.p. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 274 rap. la art. 270 al. 3 din L. 86/2006 (Codul vamal), respectiv art. 296 ind. 1 al. 1 lit. L din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal), nefiind întrunite elementele laturii subiective ale infracțiunilor deduse judecății, această solicitare fiind argumentată cu aceea că nu există probe din care să rezulte că acest inculpat ar fi cunoscut că țigările au fost introduse în țară prin sustragere de la vămuire și ar fi urmărit prin colectarea lor obținerea unui folos material prin eludarea plății taxelor vamale, accize și TVA, pe de altă parte nici o normă legală nu îl obliga pe inculpat să apeleze numărul de urgență 112 pentru a anunța găsirea țigărilor, având la dispoziție un termen de 10 zile pentru a preda țigările găsite la unitatea de poliție cea mai apropiată.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a arătat că se impune respingerea acțiunii civile întrucât inculpații nu au devenit debitori vamali în sensul legii, iar noțiunea de antrepozit fiscal nu se confundă cu cea de antrepozit vamal, această ultimă noțiune însemnând acel loc aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate iar antrepozitul vamal permite . ca ele să fie supuse obligației de plată a datoriilor vamale.

Aceste susțineri au fost prezentate și cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, iar în plus față de aceste elemente s-a mai solicitat în temeiul art. 334 C.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților într-o singură infracțiune prev. de art. 270 al. 3 din Codul vamal, invocând decizia nr. 17/2013 a Î.C.C.J., obligatorie, dată în recurs în interesul legii, astfel că nu se mai poate reține și infracțiunea prevăzută de Codul fiscal.

Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 385 ind. 6 al. 3 C.p.p., instanța constată că recursurile formulate de către inculpații M. I. P. și Moțoca G. sunt fondate, pentru următoarele considerente.

Examinând întregul material probator existent în cauză, instanța de recurs reține o altă stare de fapt decât cea reținută de instanța de fond, Judecătoria D., care rezultă din declarațiile martorilor V. M., R. C. M., care se coroborează cu declarațiile inculpaților M. I. P. și Moțoca G., aceștia având o poziție relativ constantă pe parcursul procesului penal, starea de fapt fiind următoarea:

La data de 16.02.2012, inculpații M. I. P. și Moțoca G. se deplasau cu autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare BP-8935-BX dinspre Reșița spre Timișoara, iar între localitățile Birda și Voiteg, în dreptul firmei Smithfield au virat spre un drum secundar, oprind mașina. Moțoca G. a coborât din mașină și a rămas la marginea drumului național, iar inculpatul M. I. P., fiind șoferul mașinii, observând niște saci negri, văzând că în sacii respectivi sunt țigări, a coborât din mașină și i-a încărcat în autoturism, însă având intenția de a pleca, autoturismul nu a mai pornit, motiv pentru care inculpatul Moțoca G. a oprit un alt autoturism pentru a transfera curent, mai precis pe numitul V. M. care a ajutat la pornirea mașinii condusă de către M. I. P..

Se constată că în momentul în care cele două mașini se aflau în zona fermei Smithfield au sosit organele de poliție și au găsit în mașina cu nr. de înmatriculare BP-8935-BX condusă de inculpatul M. I. P. o cantitate de 1890 pachete de țigări marca Fast de proveniență Serbia, despre care inculpații au susținut că le-au găsit în locul respectiv.

În opinia organelor de cercetare și urmărire penală, inclusiv prima instanță, această ipoteză este puțin plauzibilă (că inculpații ar fi găsit țigările respective în câmp), apreciind că aceste țigări au fost deținute și transportate în mod intenționat de către cei doi inculpați în vederea comercializării pe piața neagră, motiv pentru care au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile prev. de art. 274 rap. la art. 270 al. 3 din L. 86/2006, art. 296 ind. 1 al. 1 lit. L din Legea nr. 571/2003, respectiv infracțiunea de contrabandă și infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, marcate necorespunzător.

Instanța de recurs apreciază că varianta susținută de către inculpați nu a putut fi însă contrazisă de probele administrate pe parcursul întregului proces penal, probele administrate susținând varianta expusă de către aceștia, o probă cheie fiind în acest sens declarația martorului R. C. M., care nu a fost audiat în fața primei instanțe ci doar în calea de atac a recursului și care în mod clar a declarat modalitatea în care s-au petrecut evenimentele, cele descrise fiind identice cu starea de fapt prezentată de inculpați.

De altfel, din declarația martorului V. M., audiat în fața primei instanțe, rezultă că în zona fermei Smithfield acesta a fost oprit de unul dintre inculpați (rezultând că acesta a fost de fapt inculpatul Moțoca G.), solicitându-i să-i ajute să pornească mașina întrucât rămăseseră fără curent, mașina fiind așezată pe un drum lăturalnic și au auzit o discuție dintre cei doi inculpați că aceștia ar fi găsit niște saci în care ulterior a aflat că au fost țigări, întrucât au sosit la fața locului organele de poliție.

Astfel, din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză cu declarațiile ambilor inculpați, instanța a stabilit această stare de fapt care corespunde adevărului judiciar, întrucât orice acuzare și mai mult decât atât, condamnarea, trebuie să se bazeze pe probe, nu pe prezumții sau alte elemente care nu au o substanță de natură probatorie, iar raportat la aceste aspecte instanța de control judiciar nu va prelua starea de fapt reținută de instanța de fond, ci va reține starea de fapt arătată mai sus și care rezultă din probele administrate.

Din momentul pronunțării sentinței de către Judecătoria D. și până în momentul soluționării recursurilor declarate de inculpați a mai intervenit un element nou, respectiv pronunțarea Deciziei nr. 17 din 18.11.2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, dată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, decizie care este obligatorie potrivit legii.

Având aceste două elemente noi, respectiv Decizia nr. 17 din 18.11.2013 a Î.C.C.J., dată în recurs în interesul legii, dar și o nouă stare de fapt reținută de către instanța de control judiciar, este evident că și vinovăția celor doi inculpați trebuie analizată în mod distinct, în lumina acestor elemente noi.

Potrivit legii, infracțiunea prev. de art. 296 ind. 1 al. 1 lit. L din Codul fiscal constă în deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete, iar potrivit art. 270 alin. 3 din L. 86/2006 privind Codul vamal sunt asimilate infracțiunii de contrabandă colectarea, deținerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Raportat la Decizia nr. 17 din 18.11.2013 a Î.C.C.J., dată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit în mod obligatoriu că fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, fără a intra în detaliile motivării deciziei date în recurs în interesul legii, instanța raportat la acuzațiile aduse prin actul de sesizare a instanței, va proceda la achitarea inculpaților M. I. P. și Moțoca G. în baza art. 10 lit. d C.p.p., pentru infracțiunea prev. de art. 296¹alin. 1, lit. L din Legea nr. 571/2003, de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, marcate necorespunzător, această acuzație nemaiputând fi susținută în condițiile arătate mai sus.

Instanța de recurs nu consideră că în speța de față s-ar impune o schimbare a încadrării juridice a faptelor în sensul solicitat de către inculpați, respectiv din infracțiunea prev. de art. 274 raportat la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 și infracțiunea prev. de art. 296¹alin. 1, lit. L din Legea nr. 571/2003 în infracțiunea prev. de art. 274 raportat la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, întrucât ca tehnică juridică se impune în mod prioritar achitarea lor pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 296 ind. 1 al. 1 lit. L din Codul fiscal.

Raportat la starea de fapt reținută de instanța de recurs, se apreciază cu privire la inculpatul Moțoca G. că se impune achitarea acestuia în baza art. 10 lit. c C.p.p. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 274 raportat la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, întrucât din probele administrate în cauză nu au rezultat suficiente elemente care să permită instanței să tragă concluzia vinovăției acestui inculpat, că ar fi colectat, deținut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut și vândut bunuri care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, deoarece acesta chiar dacă a călătorit cu autoturismul având nr. de înmatriculare BP-8935-BX, condus de către inculpatul M. I. P., nu a încărcat, nu a transportat țigările în cauză, aflând de existența acestora de la coinculpatul M. I. P..

În ceea ce-l privește pe coinculpatul M. I. P., instanța apreciază că acesta a săvârșit infracțiunea de deținere a unor bunuri ce trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, întrucât din starea de fapt reținută a rezultat că la data de 16.02.2012 a fost depistat având încărcată în mașina condusă de acesta cu nr. de înmatriculare BP-8935-BX o cantitate de 37.800 țigarete marca Fast cu timbru Serbia, ambalate în 4 saci de folie de culoare neagră, depozitate în portbagajul mașinii conduse de acesta, cantitatea de țigări fiind reținută de către organele de poliție.

Faptul că a deținut această cantitate de țigări a fost dovedit prin probele administrate în cauză, în acest sens fiind și declarațiile martorilor audiați în cauză, R. C. M. și V. Miodorag, care au confirmat existența țigărilor în autoturismul condus de către inculpatul M. I. P., faptul că a cunoscut că acestea provin din contrabandă rezulta însăși din aspectul că pe parchetele de țigări erau aplicate timbre sârbești, deci nu erau marcaje conform legii în vigoare, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective, motiv pentru care se impune condamnarea inculpatului M. I. P. pentru săvârșirea acestei fapte, schimbând încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 274 rap. la art. 270 al. 3 din Legea nr. 86/2006.

Instanța de control judiciar nu va adopta apărarea prezentată de către apărătorul inculpatului M. I. P. în sensul că s-ar impune achitarea acestuia întrucât nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind latura subiectivă, respectiv că nu ar exista obligația inculpatului de a anunța organele de poliție în legătură cu găsirea țigaretelor.

În primul rând, se observă faptul că inculpatul a cunoscut proveniența ilicită a acestor țigări raportat la faptul că acestea nu aveau marcajele corespunzătoare, fiind aplicate pe ele timbru sârbesc, fiind astfel înlăturată teza că ar lipsi latura subiectivă a infracțiunii în speța de față; pe de altă parte în cazul în care ar fi dorit ca aceste țigări să ajungă la organele de poliție nu trebuia să le încarce în mașină, ci trebuia doar să anunțe organele de poliție despre existența lor pe câmp.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului M. I. P. instanța va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, iar raportat la toate aceste criterii instanța constată că pedeapsa de 2 ani închisoare este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.

Instanța constată, de asemenea, că în speța de față sunt întrunite condițiile impuse de art. 81 C.p. raportat la pedeapsa efectiv aplicată, lipsa unei condamnări mai mari de 6 luni, precum și raportat la existența convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se poate constata că infracțiunea de contrabandă creează o stare de pericol pentru acele interese ale statului care privesc regimul vamal, dar produce și o pagubă materială constând în neperceperea sumelor legal cuvenite pentru operațiunile cuvenite pentru trecerea bunurilor peste frontieră, iar datoria vamală apare la acel moment în care mărfurile sunt introduse ilegal, iar persoana care introduce aceste bunuri, le transportă sau le deține, devenind debitori vamali, fiind datorate toate taxele impuse de legea în vigoare, Codul vamal și Codul fiscal, respectiv, taxe vamale, accize și taxe pe valoarea adăugată.

Raportat la faptul că inculpatul M. I. P. prin deținerea de 1890 pachete de țigări (echivalentul a 37.800 țigări) marcate cu timbru de Serbia, s-a demonstrat proveniența necomunitară a țigărilor, inculpatul știa sau ar fi trebuit să știe că acestea au fost introduse ilegal în țară, s-a născut o datorie vamală în sarcina acestui inculpat atât cu privire la plata taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoarea adăugată, conform prevederilor art. 202 al. 3 din Regulamentul C.E.E. nr. 2913/92, respectiv Codul vamal comunitar, conform prevederilor Codului vamal și conform prevederilor Codului fiscal, prejudiciul fiind în sumă totală de 17.908 lei, fiind compus din 1.490 lei taxe vamale, 12.451 lei accize și 3.967 lei taxe pe valoarea adăugată, sumă cu care autoritatea vamală s-a constituit parte civilă în cauză.

Având în vedere că inculpatul M. I. P. a devenit debitor vamal, se impune obligarea acestuia la plata către partea civilă a sumei de 17.908 lei, cu penalități și majorări de întârziere de la data faptei și până la achitarea integrală a sumei, reprezentând prejudiciul material, conform OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța de control judiciar neprimind teza dezvoltată de către apărătorul inculpatului că acesta nu ar avea calitatea de debitor vamal.

Văzând că dispoziția de confiscare a bunurilor luată de instanța de fond este corectă întrucât deținerea acestor bunuri este ilicită, instanța va menține această dispoziție a instanței de fond.

Referitor la cele două cereri de reexaminare formulate de către agenții de poliție Rischitor L. și A. I., instanța constată că acestea sunt fondate raportat la toate circumstanțele cauzei, dar și declarația martorului R. C. M., anexată cererilor, care a fost prezentat de către organele de poliție la data de 30.01.2014 în fața Curții de Apel Timișoara, întrucât nu a existat o culpă cu privire la modalitatea de îndeplinirea a mandatului de aducere pentru termenul de judecată din data de 12.12.2013, lipsa culpei rezultând din declarația anexată pentru termenul de judecată din 30.01.2014, declarație dată însuși de martorul R. C. M., pe care organele de poliție trebuiau să-l prezinte în fața instanței, martor care în ultima clipă, deși i s-a adus la cunoștință că trebuie să se prezinte în fața instanței, a fost nevoit din motive personale să nu se mai prezinte, anunțând despre acest fapt Postul de Poliție Voiteg.

Pentru toate aceste motive, instanța apreciază că cele două cereri de reexaminare formulate de către agenții de poliție Rischitor L. și A. I. sunt fondate și va admite cererile de scutire de amendă formulate de către aceștia.

Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2, lit. d C.p.p. instanța va admite recursurile declarate de inculpații M. I. P. și MOȚOCA G., împotriva sentinței penale nr. 340/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, va casa sentința penală recurată și rejudecând:

În temeiul art. 334 C.p.p. va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați din infracțiunea prev. de art. 274 raportat la art. 270 alin. 3 din Leghea nr. 86/2006 și infracțiunea prev. de art. 296¹alin. 1, lit. L din Legea nr. 571/2003 în infracțiunea prev. de art. 274 raportat la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p., îi va achita pe inculpații M. I. P. și MOȚOCA G. pentru infracțiunea prev. de art. 296¹alin. 1, lit. L din Legea nr. 571/2003, de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, marcate necorespunzător.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. c C.p.p., îl va achita inculpatul MOȚOCA G., pentru infracțiunea prev. de art. 274 raportat la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 de contrabandă.

În temeiul art. 334 C.p.p. va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 274 raportat la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, în ceea ce–l privește pe inculpatul M. I. P..

În temeiul art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 îl va condamna pe inculpatul M. I. P. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 71 C.p. se va interzice inculpatului sus menționat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II a și b Cp.

În temeiul art. 81 C.p. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului M. I. P.; iar în temeiul art. 82 C.p. se va stabili termen de încercare pe seama acestuia de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p., pe durata suspendării executării pedepsei principale se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.

Se va atrage atenția inculpatului M. I. P. asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.p.

În temeiul art. 346 C.p.p. și 14, 15 C.p.p. va fi obligat inculpatul M. I. P. la plata către partea civilă a sumei de 17.908 lei, cu penalități și majorări de întârziere de la data faptei și până la achitarea integrală a sumei, reprezentând prejudiciul material.

Se va menține dispoziția de confiscare a bunurilor din hotărârea primei instanțe.

În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. va fi obligat inculpatul M. I. P. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat în primă instanță.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

Instanța va admite cererea de scutire de amendă și în baza art. 199 alin. 2 C.p.p. va dispune scutirea agenților de poliție A. I. și Rișchitor L. de la plata amenzilor aplicate prin încheierea din 12.12.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2, lit. d C.p.p. admite recursurile declarate de inculpații M. I. P. și MOȚOCA G., împotriva sentinței penale nr. 340/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

Casează sentința penală recurată și rejudecând:

În temeiul art. 334 C.p.p. respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați din infracțiunea prev. de art. 274 raportat la art. 270 alin. 3 din Leghea nr. 86/2006 și infracțiunea prev. de art. 296¹alin. 1, lit. L din Legea nr. 571/2003 în infracțiunea prev. de art. 274 raportat la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p., achită inculpații M. I. P. și MOȚOCA G. pentru infracțiunea prev. de art. 296¹alin. 1, lit. L din Legea nr. 571/2003, de deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supuse marcării, marcate necorespunzător.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. c C.p.p., achită inculpatul MOȚOCA G., pentru infracțiunea prev. de art. 274 raportat la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 de contrabandă.

În temeiul art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 274 raportat la art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, în ceea ce–l privește pe inculpatul M. I. P..

În temeiul art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 condamnă pe inculpatul M. I. P. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de contrabandă.

În temeiul art. 71 C.p. interzice inculpatului sus menționat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II a și b Cp.

În temeiul art. 81 C.p. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului M. I. P.; iar în temeiul art. 82 C.p. stabilește termen de încercare pe seama acestuia de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p., pe durata suspendării executării pedepsei principale dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.

Atrage atenția inculpatului M. I. P., asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.p.

În temeiul art. 346 C.p.p. și 14, 15 C.p.p. obligă inculpatul M. I. P. la plata către partea civilă a sumei de 17.908 lei, cu penalități și majorări de întârziere de la data faptei și până la achitarea integrală a sumei, reprezentând prejudiciul material.

Menține dispoziția de confiscare a bunurilor din hotărârea primei instanțe.

În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul M. I. P. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat în primă instanță.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Admite cererea de scutire de amendă și în baza art. 199 alin. 2 C.p.p. dispune scutirea agenților de poliție A. I. și Rișchitor L. de la plata amenzilor aplicate prin încheierea din 12.12.2013.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. B. L. ANI B. A. N.

GREFIER,

A. B.

Red. Gh.B./10.02.2014

Tehnored.A.B.

2 ex./10.02.2014

Prima instanță: D. I. H.