Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 125/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-03-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.125/CO
Ședința publică din data de 14.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: L. P.
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației formulate de contestatorul B. V. G. împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 03.02.2014 pronunțată de T. A., secția penală în dosarul nr._ .
Procedura de citare îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 12.03.2014 care face parte integrantă din prezenta și prin care, pentru lipsă de timp, în vederea deliberării și pronunțării, stabilește termen la data de 14.03.2014, când:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 214 din data de 03.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ , T. A. secția penală în temeiul dispozițiilor art. 595 Cod procedură penală raportat la art. 6 Cod penal, a admis sesizarea Comisiei de evaluare a aplicării incidenței legii penale mai favorabile, constituite în baza H.G. 863/2013 în cadrul Penitenciarului A., privind pe condamnatul B. V. G., fiul lui T. și Caliopi, ns. 17.04.1970, CNP_, în prezent în executarea pedepsei în P. A..
A descontopit pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 95/30.03.2010 a Tribunalului A., pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă, în pedepsele componente de:
-23 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art.186 lit. d Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal 1969;
-10 ani închisoare pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, e Cod penal 1969;
-12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit. a, f Cod penal 1969;
- sporul de 2 ani închisoare;
În temeiul dispozițiilor art. 595 Cod procedură penală, raportat la art. 6 Cod penal, a redus pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit. a, f Cod penal 1969, la maximul special de 10 ani închisoare, prevăzut de dispozițiile art. 234 Cod penal.
În baza art. 6 alin.6 din Cod penal raportat la art. 66 alin.1 din Cod penal a redus de la 10 la 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.66 lit. a, b, e, f Cod penal.
În baza art. 33 lit. a) Cod penal 1969 și art. 34 alin.1 lit. b) Cod penal 1969, a contopit pedepsele de mai sus, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, în pedeapsa cea mai grea aceea de 23 ani, la care se adaugă sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare, condamnatul urmând a executa pedeapsa de:-25 (douăzeci și cinci) ani închisoare;
A menținut restul dispozițiilor date prin hotărârile penale anteenunțate.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestului preventiv și perioada deja executată din data de 10.10.1998, la zi.
A anulat mandatul de executare a pedepsei cu numărul 130/2010 din 20.04.2010 al Tribunalului A. emis în dosarul nr._ și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a constatat că, la data de 20.01.2014 a fost înregistrată la această instanță sesizarea Comisiei de evaluare a aplicării incidenței legii penale mai favorabile, constituite în baza H.G. 863/2013 în cadrul Penitenciarului A., privind pe condamnatul B. V. G., fiul lui T. și Caliopi, ns.17.04.1970, CNP_, deținut din P. de Maximă Siguranță A..
La dosarul cauzei s-au depus mandatul de executare a pedepsei și o copie a sentinței penale menționate, însoțită de un referat al compartimentului de executări penale privind data și modalitatea rămânerii definitive, precum și stadiul executării.
În referatul înaintat s-a arătat că deținutul B. V. G. se află în executarea pedepsei rezultante de 25 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3 din data de 12.01.2012 a Tribunalului C. S., pronunțată în dosar nr._ *, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 87A/08.05.2012 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 2607/29.08.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În baza acestor hotărâri a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii numărul 130/2010 din 20.04.2010 al Tribunalului A. emis în dosarul nr._ .
Analizând sesizarea Comisiei de evaluare a aplicării incidenței legii penale mai favorabile, constituite în baza H.G. 863/2013 în cadrul Penitenciarului A., prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, respectiv dispozițiile art. 595 Cod procedură penală, raportat la art. 6 Cod penal, a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin.1 din Noul Cod Penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Prin art. 4 din Noul Cod Penal s-a stabilit că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, pronunțate în baza legi vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
În raport de aceste dispoziții legale, tribunalul, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată și art. 595 Noul Cod procedură penală, a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație petentul B. V. G., solicitând reducerea pedepsei ca urmare a intervenirii legii penale mai favorabile.
Examinând contestația potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. 4 rap. art. 416 și 418 C.pr.pen. instanța reține ca aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Petentul a fost condamnat pentru omor deosebit de grav și două tâlhării, în temeiul prevederilor art. 174 alin. 1 rap. la art. 176 lit. d Cod penal din 1969 și a prevederilor art. 211 alin. 2 lit. a, d, e, respectiv 211 alin. 2 lit. a, f, respectiv a săvârșit o faptă de omor pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării, tâlhărie de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții și în loc public, și o tâlhărie de două sau mai multe persoane împreună într-o locuință, fapte pedepsite cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi și respectiv 5 la 20 de ani, Noul cod penal prevede aceste infracțiuni la art. 189 alin. lit. d, cu aceeași sancțiune și art. 234 lit. d, rspectiv 234 lit. f cu limite de pedeapsă între 3 și 10 ani.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din Codul penal „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”. Ori în cauză, așa cum se observă, pedeapsa aplicată inculpatului pentru prima infracțiunea de tâlhărie, care în noul cod are limite reduse, a fost redusă, iar celelalte pedepse nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, astfel încât în cauză pedeapsa nu poate fi redusă, în mod corect prima instanță aplicând doar prevederile art. 6 alin. 6 C.pen., cu privire la pedeapsa complementară și reducerea pedepsei la 10 ani pentru infracțiunea de tâlhărie pentru care anterior primise o pedeapsă de 12 ani închisoare.
Așa fiind, contestația urmează a fi respinsă conform art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmând a fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de contestatorul B. V. G. împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 03.02.2014 pronunțată de T. A., secția penală în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2014.
PREȘEDINTE
F. P. GREFIER,
L. P.
Red. F. P./31.03.2014
Tehnored.L.P. 2ex/; 18.03.2014
Prima inst F. V. - Trib. A.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator 2711
Data:
C Ă T R E,
P. A.
Vă comunicăm alăturat copia deciziei penale nr. 125/CO din 14.03.2014.
Grefier,
L. P.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
