Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 156/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 156/CO
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. M., din cadrul D.I.I.C.O.T S. T. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul R. G. I. împotriva sentinței penale nr. 132/LF din 28.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul, asistat de avocat oficiu M. R..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru condamnat solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale apelate și pe fond, aplicarea legii penale mai favorabile.
Procurorul solicită respingerea contestației și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale pronunțată de Tribunalul T..
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei de 5 ani închisoare, conform noului cod penal.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 132/LF din 28.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în baza art. 595 C.p.p., rap. la art. 23 din Lg.255/2013 s-a respins cererea formulată de petentul condamnat R. G., privind aplicarea legii penale mai favorabile raportat la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată condamnatului prin s.p. nr.327/05.11.2010 a Tribunalului A., așa cum a fost modificată prin d.p. nr.22/A/03.02.2011 a Curții de A. Timișoara și prin d.p. nr.3249/26.09.2011 a ÎCCJ București, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 11.02.2014 sub nr._, condamnatul R. G. I. a solicitat evaluarea situației sale juridice privind aplicarea legii penale mai favorabile odată cu . noului Cod penal, el aflându-se în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 12 alin.1,2 lit.a din Lg. nr.678/2001 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Din oficiu, instanța a solicitat informații Penitenciarului Timișoara cu privire la perioada executată și a atașat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că, prin s.p. nr.327 din 05.11.2010 a Tribunalului A., așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 22/A/03.02.2011 a Curții de A. Timișoara și decizia penală nr.3249/26.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, numitul R. G. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p. pe durata de 2 ani, pentru săvârșirea infr. prev. de art.12 alin.1,2 lit.a din Lg. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 C.p..
În sarcina condamnatului s-a reținut că în perioada 2005-2009, împreună cu alte persoane, s-a ocupat de racolarea unor persoane din România, transferarea și găzduirea lor în Finlanda, apoi le-au indus în eroare cu privire la munca ce urmau să o presteze și le-au obligat prin mijloace coercitive la practicarea cerșetoriei pentru a obține sume de bani.
Executarea pedepsei a început la data de 29.09.2011.
Instanța a constatat că în prezenta cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art.4 C.p. referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare, nici dispozițiile art.6 C.p. referitoare la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Astfel, pe de o parte, instanța a constatat că infracțiunea de trafic de persoane, pentru care a fost condamnat petentul, continuă să subziste și după . noului Cod Penal, fiind preluată de disp. art. 210 C.p., nefiind aplicabile în această privință dispozițiile art.4 din Codul penal.
Pe de altă, parte, în condițiile în care condamnatului i-a fost aplicată pentru această infracțiune pedeapsa de 5 ani închisoare, iar noua reglementare sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, instanța a constatat pedeapsa aplicată nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, astfel că nu trebuie redusă, nefiind deci incident nici art. 6 din Codul Penal.
Condamnatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a teza II și b din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.Pedeapsa complementară aplicată condamnatului a fost preluată în aceeași modalitate de Codul penal prin dispozițiile art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal, motiv pentru care pedeapsa complementară va fi menținută.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea.
Împotriva sentinței penale nr. 132/LF-28.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a formulat contestație, în termen legal, condamnatul R. G. I. solicitând reducerea pedepsei principale la care a fost condamnat.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.p. actual și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 din C.p. actual: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.” Rațiunea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal este aceea de a garanta respectarea principiului legalității prin înlăturarea părții din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă. Legalitatea pedepsei presupune existența unui suport legal la data aplicării ei și menținerea acestui suport pe durata executării. Ca atare, instanța este abilitată să verifice dacă pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, să înlăture diferența de pedeapsă care nu se mai regăsește în textul în vigoare, operând reducerea la maximul legal. Astfel, nu se realizează o reindividualizare a sancțiuni, ci doar verificare caracterului legal al sancțiunii aflate în executare. În motivarea contestației, condamnatul a invocat aspecte care vizează fondul cauzei, respectiv aplicarea pedepsei minime potrivit vechii reglementări ceea ce l-ar îndreptăți la același regim sancționator și ptriivt dispozițiilor în vigoare dar hotărârea de condamnare a dobândit autoritate de lucru judecat. În speță, pedeapsa principală aplicată condamnatului R. G. I. nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal actual astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 C.p. actual. În acest sens, se reține că pentru infracțiunea de trafic de persoane, art. 210 C.p. actual prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 de ani, iar condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare. Potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012: „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Prin urmare, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de formulată de condamnatul R. G. I. împotriva sentinței penale nr.132/LF/28.02.2014 pronunțată de Tribunalul T..
Văzând și dispozițiile art. 275 al.2 c.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct.1 lit.b C.pr.pen respinge contestația formulată de condamnatul R. G. I. împotriva sentinței penale nr. 132/LF din 28.02.2014 pronunțată de Tribunalul T..
În temeiul art. 275 alin.2 C.pr.pen obligă condamnatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2014.
Președinte,
A. N.
Grefier,
A. J.
Red. AN/19.03.2014
Tehnored A.J. /2 ex/19.03.2014
Prima instanță: Trib.T.- A. Tîra
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
