Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 231/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-03-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 231/A
Ședința publică de la 20 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpatul B. V. și partea civilă P. M. împotriva sentinței penale nr. 5 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul personal, lipsind partea civilă P. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care C., având în vedere prevederile art.10 alin.1 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, raportat la dispozițiile art.99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor de judecată, constată că prin efectul legii prezenta cauză se va judeca în această compunere a completului, potrivit dispozițiilor din legea nou privitoare la apel.
Inculpatul apelant B. V. depune înscrisuri la dosar și arată că i s-a încălcat dreptul la apărare, fiindu-i respinsă cererea formulată pentru apărare, formulând totodată o excepție de neconstituționalitate în acest sens. Susține că nu este tatăl copilului și solicită să i se dea voie la apărare pentru a se efectua o expertiză medico-legală prin care să se dovedească faptul că nu este tatăl copilului.
Instanța pune în discuție excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul apelant B. V..
Procurorul pune concluzii de respingere a acestei excepții, arătând că se poate invoca excepția unui text de lege și nu modul de aplicare a legii de către instanță.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fond.
Inculpatul invocă excepția de necompetență a Parchetului de pe lângă Judecătoria L., arătând că în mod corect trebuia ca urmărirea penală să se efectueze de către P. de pe lângă Judecătoria Vișeul de Sus. Menționează că în cauză nu s-a efectuat o expertiză medico-legală pentru a se stabili paternitatea copilului. Lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului părții civile.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de partea civilă, infracțiunea nefiind una de prejudiciu. Cu privire la excepția necompetenței Parchetului de pe lângă Judecătoria L., arată că acesta în mod corect a fost sesizat și a efectuat cercetările. Mai arată că inculpatul nu poate susține că i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât nu s-a efectuat expertiza medico-legală întrucât din acte rezultă că este tatăl minorei, sentința având autoritate de lucru judecat.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, în baza art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal rap. la art. 63 alin. 1, 3 teza a doua Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. V., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 5000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie.
În baza art. 81 alin. 1, art. 82 alin. 2 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de către inculpat și s-a stabilit un termen de încercare de 1 an.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală au fost respinse pretențiile civile ale părții civile Chiuz (fostă P.) M. pentru daune materiale și morale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria L. nr.824/310/P/2013, înregistrat la instanță la data de 25.09.2013, a fost trimis în judecată inculpatului B. V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, prev. de art.305 al.1 lit. c Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut în fapt că din luna octombrie 2009 nu a mai plătit pensia de întreținere pentru fiica sa minoră, B. C. M., născută la data de 08.06.1999.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că prin sentința civilă nr.731 pronunțată la data de 28.07.2009 în dosar nr._, Judecătoria L. a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanta P. M. în numele minorei B. C. M., având ca obiect majorare pensie de întreținere, fiind majorată pensia de întreținere de la suma de 660.000 lei la 25% din venitul minim pe economie, începând cu 23.06.2009 și până la majoratul minorei sau noi dispoziții.
Din declarația părții vătămate P. M. rezultă că a locuit în concubinaj cu inculpatul B. V. aproximativ 1 an și 6 luni, relație în urma căreia a rezultat minora B. C. M..
Fiind audiat prin comisie rogatorie la data de 16.08.2012, inculpatul nu a recunoscut legitimitatea minorei B. C. M., declarând că pe rolul Curții de A. Timișoara există un dosar în curs de judecată, iar în perioada 2009-2012 nu a realizat nici un venit, deoarece nu are loc de muncă.
La data de 17.05.2013 organele de poliție au dispus din nou ascultarea inculpatului prin comisie rogatorie, însă din conținutul procesului verbal întocmit de organele de poliție din cadrul orașului V. de Sus, inculpatul s-a prezentat de mai multe ori la organele de poliție afirmând că nu dorește să facă vreo declarație, refuzând totodată să semneze procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii.
Din conținutul adresei R 4510/15.05.2012, rezultă că inculpatul B. V. este angajat al . Baia M., în baza contractului de muncă nr.108/01.05.2009 la Agenția V. de Sus - Stația de Epurare, în funcția de electromecanic, cu un salariu brut negociat de 1050 lei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Minora B. C. M., născută la data de 08.06.1999 în localitatea Vișeul de Sus, jud. Maramureș, are filiația stabilită față de inculpatul B. V., după cum rezultă din certificatul de naștere . nr._.07.2002, emis de Primăria Vișeul de Sus, jud. Maramureș.
Prin sentința civilă nr. 731 pronunțată la data de 28.07.2009 în dosar nr._, Judecătoria L. a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanta P. M., în numele minorei B. C. M., în contradictoriu cu pârâtul B. V., având ca obiect majorare pensie de întreținere. În acest sens, a fost majorată pensia de întreținere pe seama minorei, de la 660.000 lei(sumă stabilită prin sentința civilă nr.511/2004, în dosarul nr.999/2004 a Judecătoriei L.) la cuantumul de 25% din venitul minim pe economie, începând cu 23.06.2009 și până la majoratul minorei sau noi dispoziții.
Din declarația părții vătămate, Pâslari M. rezultă că a locuit în concubinaj cu inculpatul B. V. aproximativ 1 an și 6 luni, relație în urma căreia a rezultat minora B. C. M., iar din luna octombrie 2009, acesta a refuzat să mai plătească pensia de întreținere stabilită în favoarea fiicei sale minore, inculpatul rezumându-se la a trimite scrisori părții vătămate prin care îi adresează injurii.
Fiind audiat prin comisie rogatorie la data de 16.08.2012, inculpatul nu A recunscut legitimitatea minorei B. C. M., declarând că pe rolul Curții de A. Timișoara există un dosar în curs de judecată, iar în perioada 2009-2012 nu a realizat nici un venit, deoarece nu a avut un loc de muncă. La data de 17.05.2013, organele de poliție au dispus din nou ascultarea acestuia prin comisie rogatorie, însă din conținutul procesului verbal întocmit de organele de poliție, din cadrul orașului V. de Sus, rezultă inculpatul s-a prezentat de mai multe ori la organele de poliție, afirmând că nu dorește să facă vreo declarație, refuzând totodată să semneze procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii.
Din adresa nr. R,4510/15.05.2013, rezultă că inculpatul B. V. este angajat al . Baia M., în baza contractului individual de muncă nr.1081/01.05.2009 la Agenția V. de Sus - Stația de Epurare, în funcția de electromecanic, cu un salariu brut negociat de 1050 lei.
Inculpatului B. V. nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală, în cauză fiind incidente dispozițiile art.254, al.1 C.P.P.
Partea vătămată P. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 21.450 lei.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului B. V. constând în neplata cu rea-credință, timp de două luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305, alin.1 lit. c Cod penal rap. la art.63 alin. 1 teza doua Cod penal, reaua credință a inculpatului rezultând atât din refuzul clar exprimat de a plăti pensie de întreținere în favoarea fiicei sale minore, rezumându-se la a afirma că minora nu este fiica sa legitimă, fără să facă vreo dovadă în acest sens, cât și declarația dată în fața organelor de cercetare penală, în sensul că nu realizează venituri, aspect contrazis de adresa nr. R4510, emisă de .>
Având în vedere pericolul social concret al faptei, circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și care s-a prezentat în fața organelor judiciare, instanța, văzând și criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5000 lei amendă penală pentru infracțiunea prev. de art. 305, alin.1 lit. c Cod penal rap. la art.63 alin. 1 teza doua Cod penal.
În baza art. 81 alin. 1, art. 82 alin. 2 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei de către inculpat și a stabilit un termen de încercare de 1 an văzând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 alin. 1 Cod penal și scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală a respins pretențiile civile ale părții civile Chiuz (fostă P.) M. pentru daune materiale și morale văzând că există un titlu executoriu, și anume sentința civilă nr.511/2004, în dosarul nr. 999/2004 a Judecătoriei L..
Împotriva sentinței penale nr. 5 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ au declarat apel inculpatul B. V. și partea civilă P. M., înregistrat pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 21.02.2014, sub nr._ .
Inculpatul în motivarea apelului susține că nu poate face copii, că nu există nici o dovadă că ar fi tatăl copilului, că nu i s-a dat dreptul la apărare, fiindu-i furate acte de la dosar, solicitând casarea sentinței cu reținere și stabilirea unui termen pentru a se efectua o expertiză medico-legală de INML București.
Partea civilă în motivarea apelului susține că instanța l-a condamnat pe inculpatul B. V. la o pedeapsă de 5.000 lei amendă penală, cu suspendarea condiționată a executării acesteia. În cuprinsul hotărârii, instanța nu a făcut referire la latura civilă, neexistând mențiuni privitoare la obligarea inculpatului la achitarea pensiei de întreținere restante. Apreciază că instanța nu a ținut seama de funcția reparatorie a pedepsei, raportat la obiectul plângerii penale și la interesul superior al minorei. Totodată, mai apreciază că pedeapsa aplicată de Judecătoria L. nu ține seama de gravitatea faptei, de atitudinea inculpatului, de absența motivației acestuia de a-și îndrepta comportamentul, acesta refuzând să-și asume rolul de tată și plata obligațiilor ce-i revin.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., C. reține următoarele:
Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de inculpatul B. V. cu privire la neconstituționalitatea art.24 din Constituția României, curtea de apel constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicată, C. Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Așadar, pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate a unor dispoziții legale dintr-o lege în vigoare, în cazul dedus spre soluționare, se impun a fi îndeplinite mai multe condiții, una dintre acestea fiind ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
Autorul precizează că neconstituționalitatea rezultă nu atât din textul de lege criticat, cât din interpretarea constantă oferită de instanțele de judecată, considerând că i-a fost încălcat dreptul la apărare în timpul procesului, fără a arăta în concret vreun articol din Codul penal sau Codul de procedură penală pe care îl consideră neconstituțional sau care să aibă legătură cu prezenta cauză. Această susținere nu poate face obiectul unei analizei efectuate de Cutea Constituțională, întrucât această instanță se pronunță numai asupra constituționalității textelor cu privire la care a fost sesizată, nu și a modului în care sunt aplicate sau interpretate de către instanța de judecată a dispozițiilor legale ce fac obiectul excepției. Eventuala nerespectare a reglementărilor criticate nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenței Curții Constituționale; așa fiind, examinarea și soluționarea acestor aspecte sunt de competența exclusivă a instanței de judecată învestite cu soluționarea procesului penal (a se vedea decizia Curții Constituționale nr. 1137 din 16 octombrie 2008, publicată în monitorul oficial nr. 783 din 24 noiembrie 2008).
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art.305 V.C.P., art.378 N.C.p.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită potrivit declarației persoanei vătămate, declarației inculpatului din care rezultă că acesta refuză să plătească pensie de întreținere minorei B. C. M. timp de două luni, pensie stabilită prin sentința civilă nr.731 din 28.07.2009 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, deși realizează venituri potrivit adresei nr.4510/2013 emisă de . Baia M..
C. înlătură apărările inculpatului referitoare la faptul că nu datorează pensia de întreținere minorei, deoarece nu este tatăl copilului, deoarece potrivit actelor de stare civilă și a hotărârilor judecătorești aflate la dosar rezultă faptul că minora este fiica acestuia, inculpatul nedovedind contrariul.
Criticile părții civile privind individualizarea pedepsei în sensul majorării cuantumului acesteia sunt nefondate.
C. constată că la individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale privitoare la viața de familie, dar și aspectele favorabile acestuia precum lipsa antecedentelor penale, motiv pentru care nu se impune majorarea pedepsei aceasta fiind corect individualizată prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege .
De asemenea potrivit art.74 alin.1 din N.C.p. „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”
Raportat la dispozițiile art. 5 C.p. privind legea mai favorabilă și art.74 N C.p. privind individualizarea pedepselor, instanța de apel constată că deși noua lege enumeră mai multe criterii de individualizare a pedepsei fiind mai favorabilă raportat la dispozițiile art.72 din vechiul Cod penal, prima instanță a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de textul de lege și în limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, astfel încât nu se impune reducerea pedepsei raportat la dispozițiile art.5 NC.p.
În ceea ce privește modalitatea de executare, raportat la art.5 C.p., art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, instanța de apel apreciază suspendarea condiționată a executării penale aplicată inculpatului ca fiind mai favorabilă față de celelalte modalități de executare prevăzute de noul C.p., deoarece pe de o parte potrivit dispozițiilor legale invocate măsura suspendării condiționate aplicate în baza vechiului Cod penal se menține și după . noului cod, iar pe de altă parte față de dispozițiile privind amânarea aplicării pedepsei legea veche este mai favorabilă prin prisma condițiilor de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, obligațiile de pe durata termenului de încercare sunt mai puține, etc.).
Criticile părții civile apelante cu privire la nesoluționarea acțiunii civile sunt nefondate, deoarece infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune de pericol, iar nu de prejudiciu, motiv pentru care în mod corect prima instanță a respins solicitările părții privind acordarea de daune materiale și morale având în vedere și faptul că pentru recuperarea pensiei de întreținere partea civilă are un titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 511/2004 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr.999/2004.
Pentru aceste considerente, instanța în baza art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 republicată, va respinge cererea privind sesizarea Curții Constituționale formulată de inculpatul B. V..
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul B. V. și partea civilă P. M. împotriva sentinței penale nr. 5 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. vor fi obligați apelanții la plata a câte 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 republicată, respinge cererea privind sesizarea Curții Constituționale formulată de inculpatul B. V..
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul B. V. și partea civilă P. M. împotriva sentinței penale nr. 5 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelanții la plata a câte 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Cu drept de recurs în termen de 48 ore de la pronunțare în ceea ce privește cererea privind sesizarea Curții Constituționale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. C.I.M./21.03.2014
Tehnored. A.B.
2 ex./ 03 Aprilie 2014
Prima instanță: P. P.
| ← Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 193/2014. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
