Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 202/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-03-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 202/A
Ședința publică din 17 martie 2014
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: V. S.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul D. I. Ș. împotriva sentinței penale nr. 22/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat ales P. I., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, în temeiul art. 9 alin.2, art.10 alin.2 din Legea nr. 255/2013, recalifică calea de atac din recurs în apel, urmând ca în temeiul art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cauza să se soluționeze în complet constituit din doi judecători.
În temeiul art. 420 alin.4 Cpp, instanța procedează la ascultarea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului și în rejudecare, achitarea inculpatului întrucât fapta nu există, nu a fost săvârșită de inculpat și îi lipsește unul din elemente – intenția directă, iar în subsidiar, aplicarea unei amenzi penale.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată. Referitor la solicitarea de achitare, această soluție nu poate fi dispusă având în vedere că inculpatul a beneficiat de prevederile art. 3201 Cpp.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut de apărătorul său.
C.
Deliberând, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Faget nr. 400/P/2013, a fost trimis în judecata inculpatul D. I. Ș., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 260 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 864 C.pen. si a art. 37 lit. a C.pen.
S-a retinut prin actul de sesizare al instantei ca la data de 19.03.2013 inculpatul a dat declaratii nesincere cu prilejul audierii sale in calitate de martor in dosarul Judecatoriei Faget nr._ .
În cursul cercetarii judecatoresti a fost audiat inculpatul D. I. S. care a aratat ca recunoaste savarsirea faptei si este de acord ca judecarea cauzei sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si si le insuseste (fila 9) dosar.
Prin sentința penală nr. 22/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, în baza art. 260 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 320¹ C.pr.pen. si a 37 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul D. I. Ș., la:
- 1 (un) an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.
În baza art. 864 C.pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 (doi) ani si 10 (zece) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinta penala nr. 346/01.09.2011 a Tribunalului Timis, care a fost alăturată pedepsei de 1 (un) an închisoare stabilită prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în total 3 (trei) ani si 10 (zece) luni închisoare, cu executare efectivă.
În baza art. 71 al. 1 si 2 C.pen s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua (dreptul de a fi ales) si lit. b C. pen.
În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
Din probele administrate in cele doua faze ale procesului penal, instanta retine urmatoarele:
Inculpatul a fost audiat în calitate de martor in dosarul nr. 274/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Faget, având ca obiect infractiunea de furt calificat, comisa de catre invinuitii B. N. si C. G.-M.. Cu aceasta ocazie a declarat organelor de cercetare penala, la datele de 08.06.2011, 23.05.2012 si 13.07.2012, ca in seara zilei de 12.04.2011 i-a imprumutat calul si caruta numitului C. G.-M.. A doua zi mama sa l-a contactat la telefon, spunandu-i ca in noaptea anterioara au fost furate cateva capre de la partea vatamata C. C., de niste persoane care au fost cu o caruta. In acest context l-a sunat pe C. G.-M., care i-a confirmat ca el impreuna cu B. N. au furat caprele de la C. C. si le-au dus cu caruta la locuinta lui B. N.. A mai declarat ca a fost contactat la telefon de catre numitul C. G.–M., care era in Italia si care l-a rugat sa mearga la partea vatamata si sa se roage sa-i dea numarul de telefon, intentionand sa se inteleaga cu aceasta si sa-i trimita banii reprezentand contravaloarea caprelor sustrase.
La data de 19.03.2013, fiind audiat în fața instanței de judecată, a relevat aspecte vădit contradictorii celor din faza de urmărire penală, arătând că a aflat despre furtul de capre de la polițistul care l-a chemat să-l audieze, atunci când a dat prima declarație. De asemenea, a declarat că nu-și amintește ca numitul C. G. să-i fi spus că el și B. N. sunt autorii furtului, nici în ziua următoare comiterii faptei, nici când l-a sunat din Italia.
Prin rezoluția din data de 03.10.2013 s-a început urmărirea penală față de învinuitul D. loan Ș., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 260 al.1 Cp.
Fiind audiat în prezența apărătorului ales, învinuitul a declarat că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât în fața instanței a arătat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală, iar răspunsurile la întrebările instanței referitoare la telefonul primit de la mama sa în ziua următoare comiterii faptei și la faptul dacă știa de furtul caprelor din acea zi au fost evazive, întrucât a trecut mult timp de atunci și nu-și mai adus bine aminte.
La prezentarea materialului de urmărire penală învinuitul a arătat că declarația dată organelor de poliție este cea corespunzătoare adevărului și că la instanța nu și-a amintit de amănuntele despre care a fost întrebat, apărare care nu a putut fi primită, câtă vreme cele declarate în fața instanței contraziceau flagrant, în părțile esențiale, declarațiile date în dosarul de urmărire penală, cu scopul vădit de a sprijini apărarea inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea faptelor.
Coroborând probele administrate, instanța a reținut că inculpatul a făcut afirmații vădit mincinoase cu privire la împrejurările esențiale soluționării dosarului Judecatoriei F. nr._, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 260 al. 1 C.pen. și fiind săvârșită cu intenție directă, în scopul vădit de a sprijini apărarea inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea faptelor.
Împotriva sentinței Judecătoriei F. a declarat recurs, recalificat în apel, inculpatul D. I. Ș., solicitând admiterea apelului și în rejudecare, achitarea întrucât fapta nu există, nu a fost săvârșită de inculpat și îi lipsește unul din elemente – intenția directă, iar în subsidiar, aplicarea unei amenzi penale.
Examinând sentința pronunțată în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele de apel invocate, C. constată apelul întemeiat.
Potrivit art.3201 C.p.p. până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată, or în cauză, nu se poate pune această problemă, inculpatul nefiind de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Pe parcursul procesului penal care s-a desfășurat la Judecătoria F. inculpatul D. I. Ș. audiat fiind în fața instanței, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozitiile art. 320 1 C.pr.pen., a arătat că recunoaște săvârșirea faptei și că este de acord ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate in dosarul de urmărire penală, pe care le cunoaște și și le însușește.
În aceste condiții s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 c.p.p cu privire la acest inculpat, precum și aplicarea acestei proceduri speciale cât timp s-a solicitat acest lucru și erau îndeplinite condițiile legale în acest sens, respectiv ca inculpatul personal sau printr-un înscris autentic să fi recunoscut în integralitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, să fi cunoscut și să își fi însușit probele administrate, iar în baza acelui probatoriu să fie de acord cu pronunțarea unei hotărâri fără administrarea întregului probatoriu propus de parchet sau de către celelalte părți participante la procesul penal.
Mai mult, pronunțarea hotărârii de condamnare de către prima instanță nu s-a făcut exclusiv pe baza recunoașterii vinovăției de către inculpat, ci a avut la bază mijloace de probă din care a rezultat indubitabil vinovăția acestuia. Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penală sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, observând că prima instanță și-a argumentat soluția de condamnare a inculpatului, ci nu a făcut doar o simplă enumerare a mijloacelor de probă.
Prin urmare, dorința inculpatului de a fi achitat, este în afara legii, având în vedere cele de mai sus arătate, și anume faptul că acordul ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate in dosarul de urmărire penală, pe care le cunoaște și și le însușește, este irevocabil.
Sentința penală atacată este netemeinică însă sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, în speță fiind aplicabile prevederile Noului cod penal, în vigoare la data de 1.02.2014, care la art. 5 alin. 1 dispune că ,,în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă”.
Având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de Noul cod penal, cât și persoana inculpatului, poziția procesuală în fața organelor judiciare, faptul că inculpatul a arătat că are posibilități materiale, ocupația de bază fiind creșterea animalelor, C. consideră că scopul de prevenție specială și generală al pedepsei cât și reeducarea inculpatului se pot realiza și prin aplicarea unei pedepse cu amendă penală, limitele speciale ale zilelor amendă fiind stabilite în raport cu prevederile art. 61 alin. 4 lit. c Noul cod penal, respectiv 180 de zile amendă, o zi amendă fiind de 10 lei .
În consecință, în baza art. 421 alin.1, lit. a C.pr.pen. se va admite apelul declarat de inculpatul D. I. Ș. împotriva sentinței penale nr. 22/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
Se va desființa sentința penală apelată și rejudecând:
Va condamna inculpatul D. I. Ș. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin.1 vechiul Cod penal( art. 273 NCP), cu aplicarea art. 3201 vechiul Cod de procedură penală, art. 37 lit.a vechiul Cod penal și art. 5 NCp, la pedeapsa de 180 de zile amendă (o zi amendă de 10 lei).
Se va atrage atenția inculpatului asupra nerespectării disp. art. 63 Cp în sensul că dacă nu execută cu rea-credintă pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiesc cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea.
Fapta fiind săvârșită în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 346/01.09.2011, în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 37 cod penal anterior, în baza art. 864 vechiul Cod penal se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 346/1.09.2011 a Tribunalului T., care va fi alăturată pedepsei de 180 de zile amendă, inculpatul urmând a executa în total 2 ani și 10 luni închisoare cu executare efectivă și 1800 lei amendă (reprezentând contravaloarea a 180 zile).
Întrucât Noul cod penal, prevede un alt regim al aplicării pedepselor accesorii, nefiind cazul a se aplica și în situația de față, se va înlătura dispoziția din sentință referitoare la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (dreptul de a fi ales) și lit.b Cp ca pedeapsă accesorie și menține dispozițiile referitoare la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art. 275 alin.2 Cpp cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpatul D. I. Ș. împotriva sentinței penale nr. 22/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
Condamnă inculpatul D. I. Ș. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin.1 vechiul Cod penal( art. 273 NCP), cu aplicarea art. 3201 vechiul Cod de procedură penală, art. 37 lit.a vechiul Cod penal și art. 5 NCp, la pedeapsa de 180 de zile amendă (o zi amendă de 10 lei).
Atrage atenția inculpatului asupra nerespectării disp. art. 63 Cp în sensul că dacă nu execută cu rea-credintă pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiesc cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea.
În baza art. 864 vechiul Cod penal revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 346/1.09.2011 a Tribunalului T., care va fi alăturată pedepsei de 180 de zile amendă, inculpatul urmând a executa în total 2 ani și 10 luni închisoare cu executare efectivă și 1800 lei amendă (reprezentând contravaloarea a 180 zile).
Înlătură dispoziția din sentință referitoare la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (dreptul de a fi ales) și lit.b Cp ca pedeapsă accesorie și menține dispozițiile referitoare la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art. 275 alin.2 Cpp cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2014.
Președinte, Judecător,
C. C. V. S.
Grefier,
C. I.
Red. V.S./01.04.14
Tehnored. C.I./01.04.14
PI. – Scarlatescu O. Ș. – Jud. F.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 193/2014. Curtea de... → |
|---|
