Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 444/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 444/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-07-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr.444 /PI/CO
Ședința publică de la 30 iulie 2014
Completul compus din:
Președinte: D. V.
Grefier: A. S.
Ministerul Public– P. de pe lângă C. de A. Timișoara, este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul P. E. împotriva sentinței penale nr. 607/02.06.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul P. E., în stare de detenție, asistat de apărător din oficiu, avocat Z. (Z.) O., din cadrul Baroului T. cu delegație nr. 5206 pentru asistență juridică obligatorie la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratură la data de 27.06.2014 de către contestator motivele contestatiei.
La interpelarea instanței, contestatorul arată că, în conformitate cu prevederile noului C.pen, omorul deosebit de grav a fost dezincriminat, iar el nu a beneficiat de aplicarea legii mai favorabile în acest sens.
Instanta întreabă părțile dacă mai au cereri prealabile.
Părțile prezente la dezbaterea arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, solicită admiterea contestației.
Procurorul apreciază că motivele contestație nu sunt întemeiate, si solicită respingerea contestației, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că în cauză nu sunt incidente art. 6 și art. 4 din N.C.pen, fapta săvârșită de contestator se regăsește în la art. 189 lit. d, N.C.pen., iar pedeapsă aplicată inculpatului este corectă.
Contestatorul P. E., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.
C.
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la T. A. sub dosar nr._, condamnatul P. E., a formulat contestație contra executării sentinței penale nr. 159 din 26 martie 2007 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 338 a ICCJ din 29.01.2008, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepselor aplicate la maximul special prevăzut de Noul Cod penal
Prin sentința penală nr. 607 din 2 iunie 2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art.595 din Noul Cod de procedură penală, s-a respins cererea formulată de condamnatul P. E., născut la data de 12.06.1974, fiul lui T. și R., CNP:_, de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. 2 din NCPP a fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuielile judiciare.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.159 din 26 martie 2007 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 338 a ICCJ din 29.01.2008, s-a aplicat contestatorului pedeapsa de 20 ani închisoare.
-8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al.1,2 ind. 1 lit. c. din Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
-18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 176 al. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 33, și 34 lit. b Cod penal anterior, a fost dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sporită la 20 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise drepturile prev.de art. 64 lit a, b, c Cod penal, urmând de executat de către inculpat 20 ani închisoare și interzicerea timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În executarea acestei pedepse a fost emis mandatul de executare nr. 186/2007, din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului G., în prezent acesta fiind încarcerat în P. A..
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin.1 Noul Cod Penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiune aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În raport de aceste dispoziții legale s-a constatat că în speță, pedepsele aplicate condamnatului nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă.
De asemenea, instanța a constatat că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 6 alin. 6 Noul Cod Penal privind pedepsele complementare.
Așa fiind, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap.la art.595 din Noul Cod de procedură penală, a respins cererea formulată de condamnatul P. E., deținut în PRMS A., de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. 2 din NCPP a obligat condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuielile judiciare.
Împotriva sentinței penale nr. 607 din 2 iunie 2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, condamnatul P. E. a formulat contestație în termenul legal, solicitând aplicarea art. 6 și art. 4 Cod penal și aplicarea unei pedepse mai ușoară.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.pen., precum și art. 418 C.pr.pen., instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 din Cod penal „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.” De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol prevede că dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Deci, în această procedură instanța este abilitată să verifice dacă pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, să înlăture diferența de pedeapsă care nu se mai regăsește în textul în vigoare, operând reducerea la maximul legal.
Aplicând aceste considerente la situația în speță, C. constată în mod corect a reținut tribunalul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal nici cu privire la pedeapsa principală și nici cu privire la pedeapsa complementară.
Astfel, prin sentința penală nr. 159 din 26 martie 2007 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 338 a ICCJ din 29.01.2008, petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, compusă din:
-8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al.1,2 ind. 1 lit. c. din Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
-18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 176 al. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 33, și 34 lit. b Cod penal din 1969, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sporită la 20 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În ce privește infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176 lit. d Cod penal din 1969, pentru care petentul a fost condamnat, aceasta este încriminată la dispozițiile art. 189 lit. d Cod penal ca omor calificat, și este pedepsită cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani, astfel că pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată condamnatului nu depășește maximul special prevăzut de art. 189 lit. d Cod penal.
Cu privire la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. art. 211 al.1,2 ind. 1 lit. c. din Cod penal, pentru care petentul a fost condamnat, aceasta este încriminată la dispozițiile art. 233, art. 234 lit. f Cod penal ca tâlhărie calificată, și este pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 10 ani, astfel că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului nu depășește maximul special prevăzut de art. 233, art. 234 lit. f Cod penal.
Referitor la sporul de 2 ani aplicat, se constată că nici acesta nu depășește limita prev. de art. 39 lit. b Cod penal, care prevede că sporul este d e1/3 din pedeapsa ce nu se execută, deci 1/3 din 8 ani închisoare.
Nici în ce privește pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal din 1969, nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 6 Cod penal, aceasta nedepășind durata maximă de 5 ani prev. de art. 66 alin. 1 Cod penal.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. E. împotriva sentinței penale nr. 607 din 2 iunie 2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
Va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga petentul la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de petentul P. E., fiul lui T. și R., născut la data de 12.06.1974, împotriva sentinței penale nr. 607 din 2 iunie 2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, ca nefondată.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare avansate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.07.2014.
Președinte, Grefier,
D. V. A. S.
Red.:DV/31.07.2014
Judecător fond: C. V. L.
| ← Traficul de influenţă. Art.291 NCP. Sentința nr. 159/2014.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
