Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 340/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 340/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-03-2015

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ cod operator 2711

DECIZIA PENALĂ NR. 340/A

Ședința publică din 24 martie 2015

Completul constituit din.

PREȘEDINTE: F. I.

JUDECĂTOR: D. V.

GREFIER: V. R.

Ministerul Public este reprezentat de către procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de către inculpații apelanți C. C. S. și C. I., împotriva sentinței penale nr. 4265 din data de 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 martie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a stabilit termen pentru deliberare la termenul de azi,

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4265 din 10 decembrie 2014 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Timișoara:

I. În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpatul C. C. S., fiul lui V. și Z., născut la data de 10.02.1975 în mun. R., jud. N., domiciliat în oraș Recaș, ., jud. T., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._, cetățean român, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, opt clase, fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpatul C. C. S., la pedeapsa de:

- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 33 lit. a) CP din 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b) CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 81 alin. 1 și 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 2 ani și 10 luni în condițiile art. 82 CP din 1969.

În temeiul art. 404 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen.1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

II. În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpata C. I., fiica lui S. și M., născut la data de 27.09.1979 în Timișoara, domiciliată în Recaș, ., jud. T., posesoare a C.I. . nr._, C.N.P._, cetățean român, căsătorită, fară obligații militare, studii șapte clase, casnică, fară antecedente penale, cercetată în stare de libertate, la pedeapsa de:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpata C. I., la pedeapsa de:

- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 33 lit. a) CP din 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b) CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.

A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 404 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C.pen.1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

III. În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpatul T. V. S., fiul lui V. și A., născut la data de 28.03.1993 în Timișoara, domiciliat în Recaș, ..43, ., jud. T., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, 12 clase, fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpatul T. V. S., la pedeapsa de:

- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

IV. În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpata M. S., fiica lui S. și M., născută la data de 11.02.1981 în Lugoj, domiciliată în Recaș, ., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._, cetățean român, căsătorită, fără obligații militare, studii opt clase, casnică, fără antecedente penale, cercetată în stare de libertate, la pedeapsa de:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpata M. S., la pedeapsa de:

- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 33 lit. a) CP din 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b) CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.

A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

V. În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpatul M. D. S., fiul lui I. și M., născut la data de 01.02.1971 în ., jud. Hunedoara, domiciliat în Recaș, nr.268, jud. T., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._ cetățean român, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, opt clase, fară antecedente penale, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpatul M. D. S., la pedeapsa de:

- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

VI. În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpatul D. M. F., fiul lui I. și M., născut la data de 03.04.1993 în Timișoara, domiciliat în Recaș, ..T., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfacut, fară antecedente penale, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 180 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969 și a art. 5 CP, a condamnat pe inculpatul D. M. F., la pedeapsa de:

- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 33 lit. a) CP din 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b) CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP,a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 19, art. 25 și art. 397 alin.1 CPP, raportat la art. 1349, art. 1357 Cod civil, rap. la art. 313 al. 1 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G. 72/2006, a admis acțiunea civilă formulată de S. C. M. de Urgență Timișoara și a obligat inculpații în solidar să plătească părții civile suma de 394,834 lei pentru persoana vătămată T. B. și suma de 454,197 lei pentru persoana vătămată T. L., cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În temeiul art. 19 și 397 alin. 1 Cod de procedură penală, raportat la art. 1357 și urm. Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate T. L., și a obligat în solidar pe inculpați, la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 350 euro în lei la data plății cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile civile constând în daune materiale și morale ca neîntemeiate.

În temeiul art. 19 și 397 alin. 1 Cod de procedură penală, raportat la art. 1357 și urm. Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate T. B., și a obligat în solidar pe inculpați, la plata sumei de 900 euro în lei la data plății cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile civile constând în daune materiale și morale ca neîntemeiate.

În baza art. 276 C.p.p. a respins cererea părților civile T. L. și T. B. de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate.

În baza art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat inculpații C. C. S., C. I., T. V. S., M. S., M. D. S. și D. M. F. la plata sumei de 700 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a constatat:

Prin rechizitoriul din 13.11.2013 emis în dosarul nr. 8805/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 20.01.2014, sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T. V. S., C. C. S., C. I., M. D. S., D. M. F., M. S., pentru săvârșirea a doua infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute și pedepsite de art.180 alin.2 C.pen. 1969 cu aplic. art. 75 alin.1 lit.a C.pen. 1969 si art. 33 lit.a C.pen. 1969.

În fapt, s-a reținut că, in data de 11.07.2012, în jurul orelor 23 :00, inculpatii C. C. S., C. I., T. V. S., M. S., M. D. S. și D. M. F. au exercitat acte de agresiune fizică prin lovirea numiților T. L. și T. S. care, în urma loviturilor primite, au necesitat un număr de șapte, respectiv optsprezece zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor, astfel cum rezultă din certificatele medico-legale nr.1052/12.07.2012, respectiv nr.1053/12.07.2012 eliberate de Institutul de Medicină Legală Timișoara .

Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală a părților vătămate T. S. B. și T. L., declarații părți vătămate T. S. B. și T. L., declarații de făptuitori și învinuiți C. C. S., C. I., M. S., M. D. S., T. V. S., declarație de făptuitor D. M. F., declarații martori P. G. C., Ș. G., A. C. G., M. I. A., Ș. I. A., copii după cazierele judiciare ale inculpaților.

Persoana vătămată T. L. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 1300 lei și 4000 de euro pentru repararea prejudiciului cauzat.

Persoana vătămată T. S. B. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 5000 de euro pentru repararea prejudiciului cauzat.

Prin încheierea camerei de consiliu din 04.04.2014 instanța a constatat, în procedura camerei preliminare, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 8805/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, precum și legalitatea actelor de urmărire penală și a urmăririi penale efectuate în cauză.

La dosarul cauzei au fost atasate fise caziere inculpati.

S. C. M. de U. T. a depus la dosar adresa prin care se constituie parte civila cu suma de 454,197 lei pentru pacientul T. L. si suma de 394,894 lei pentru pacientul T. B., adresa fiind insotita de inscrisuri doveditoare, fiele 36-57 dosar.

In cauza au fost audiati martorii S. I. A. si A. C. G., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.

Inculpații nu s-au prezentat la niciun termen de judecată.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 11.07.2012, la prânz, între inculpatul T. V. S. și partea vătămată T. L., a avut loc un schimb de replici. Ulterior, în seara aceleiași zile, la orele 22,30, în timp ce partea vătămată T. L. se afla împreună cu martora Ș. I. A. în parcul din localitatea Recaș pe bancă, prin fața acestora a trecut inculpatul T. V. S., care i-a adresat părții vătămate injurii. Partea vătămată T. L. s-a deplasat apoi la banca pe care s-a așezat inculpatul T. V. S.,care continua sa-i adreseze injurii, între cei doi având loc un schimb de replici fără a se lovi, însă, unul pe celălalt. În schimbul de replici dintre cei doi a intervenit partea vătămată T. S., care i-a cerut fratelui său, partea vătămată T. L., să înceteze și să se întoarcă la banca lor, fapt ceea ce acesta a și făcut.

In momentele ce au urmat partea vătămată T. L. a fost chemat de martorul A. C. până la colțul de lângă magazinul de carmangerie, unde cei doi au stat de vorbă un scurt timp, iar apoi în locul respectiv și-a făcut apariția o autoutilitară din care au coborât inculpații C. I., C. S., M. S. și M. D. S., cu bâte în mână, apoi toți patru au trecut la agresarea cu bâte a părții vătămate T. L..

Inculpații C. C. S., C. I., M. S. și M. D. S. au venit la fața locului în urma solicitării telefonice făcută de către inculpatul D. M. F. inculpatului C. S., acesta din urmă împreună cu inculpata C. I. pornind spre parcul unde se aflau inculpații T. V. S. și D. M. F., iar pe drum s-au întâlnit și cu inculpații M. S. și M. D. S., care au urcat și aceștia în autoutilitară și s-au îndreptat împreună spre parcul din localitatea Recaș.

În altercația care a avut loc între cei patru inculpați ajunși la fața locului a intervenit și partea vătămată T. S. pentru a-și apăra fratele, care a fost și acesta lovit de cei patru inculpați. În altercație au intervenit apoi și inculpații T. V. S. și D. M. F., care și aceștia i-au lovit pe numiții T. S. și T. L..

Părțile vătămate au depus la dosarul cauzei certificatele medico-legale nr.1053/12.07.2012, respectiv nr.1052/12.07.2012 eliberate de Institutul de Medicină Legală Timișoara.

Fiind audiat olograf in data de 12.07.2012 in cursul urmăririi penale inculpatul T. V. a declarat că în ziua de 11.07.2012 acesta avusese o altercație verbală cu partea vătămată T. L., care s-a finalizat fără vreo agresiune, iar la data de 11.07.2012, seara, în timp ce se afla în parcul din centrul loc. Recaș, la orele 23:00, a fost agresat fizic de către părțile vătămate T. B. și T. S.. Printr-o declarație ulterioara data in data de 10.08.2012 precizează aspecte pe care le-a omis în declarația din data de 12.07.2012, și anume faptul că unchiul său, C. S., și mătușile sale, C. I. și M. S., au venit în parcul central din Recaș, după ce au fost anunțați telefonic, faptul că odată ajunși în parc, între aceștia și părțile vătămate a avut loc o încăierare, în care s-au lovit reciproc. Partea vătămată T. S. a avut un par în mână, pe care inculpatele C. I. și M. S. i l-au smuls din mână într-o clipă de neatenție. În aceeași declarație, inculpatul T. V. precizează că a fost lovit cu o bâtă și a căzut la pământ, lovitura fiindu-i aplicata de partea vătămată T. S..

Prin declarația olografa din data de 10.08.2014, inculpatul D. M. F. confirma susținerile inculpatului T. V., astfel cum au fost relevate mai sus.

Inculpata M. S. a declarat olograf in cursul urmăririi penale la data de 12.11.2012 că aceasta i-a smuls parul din mână părții vătămate T. S., cu care l-a lovit pe acesta. Totodată, a precizat că soțul acesteia, inculpatul M. D. S. nu a lovit pe nimeni, ci doar s-a uitat, aspecte confirmate prin declarația inculpatului M. D. S. din data de 11.12.2012.

Din cuprinsul declarației olografe a inculpatei C. I., din data de 11.08.2012, rezultă faptul că în seara zilei de 11.07.2012, soțul acesteia inculpatul C. S. a fost anunțat telefonic de către inculpatul D. M. F. despre faptul că nepotul lor, inculpatul T. V., a fost bătut de părțile vătămate T. S. și L.. Pentru a vedea ce s-a întâmplat, s-au deplasat cu autoutilitara acestora în centrul localității Recaș. Pe drum s-au întâlnit cu inculpații M. S. și M. D. S., care au urcat în autovehicul și împreună au plecat în centrul localității Recaș. Ajunși în parcul din centrul localității Recaș, a observat că erau adunate mai multe persoane, printre care și nepotul acesteia, inculpatul T. V., inculpatul D. M. F., un verișor al acestuia, precum și părțile vătămate T. S. și L., care aveau bâte în mână. Inculpata C. I. a precizat că inițial au intenționat să discute cu părțile vătămate, odată ajunși la fața locului, dar aceștia au sărit la bătaie, motiv pentru care, datorită unui moment de neatenție a celor doi frați, respectiv a părților vătămate, aceasta și sora ei, inculpata M. S., au reușit să smulgă bâtele din mâinile părților vătămate. A precizat că au lovit pe părțile vătămate T. S. și L. cu bâtele smulse de la aceștia, neputând preciza pe care a l-a lovit ea și pe care l-a lovit sora ei.

Din cuprinsul declarației olografe din data de 11.08.2012 a inculpatului C. S. rezultă aspecte identice cu cele din declarația soției acestuia.

Fiind audiați în calitate de învinuiți, după aducerea la cunoștință a învinuirii, inculpații au menținut declarațiile date anterior în cursul urmăririi penale.

Martora Ș. I. A. a declarat in data de 13.11.2012 că în ziua de 11.07.2012, la prânz, între inculpatul T. V. și partea vătămată T. L., prietenul acesteia, a avut loc un schimb de replici, certându-se. În seara aceleiași zile, la orele 22:30, împreună cu partea vătămată T. L. s-a aflat în parcul din centrul localității Recaș, pe bancă, moment în care prin fața acestora a trecut inculpatul T. V., care i-a adresat părții vătămate injurii. Întrucât inculpatul nu contenea cu injuriile, partea vătămată T. L. s-a deplasat la banca pe care stătea inculpatul T. V., unde între cei doi avusese loc un schimb de replici, fără a se lovi reciproc. A intervenit și partea vătămată T. S., care i-a cerut fratelui să înceteze și să se întoarcă la banca lor. Întors la banca, partea vătămată T. L. a fost chemat de martorul A. C. până la colțul de lângă magazinul de carmangerie, unde cei doi au stat de vorbă un scurt timp, iar apoi în locul respectiv și-a făcut apariția o autoutilitară din care au coborât inculpații C. I., C. S., M. S. și M. D. S., ultimii trei având fiecare câte o bâtă în mână, iar apoi toți patru au trecut la agresarea părții vătămate T. L.. În altercația respectivă a intervenit și partea vătămată T. S. pentru a-și apăra fratele. În timp ce acesta se deplasa înspre locul unde fratele său era lovit, inculpatii C. S. și M. S. l-au lăsat în pace pe partea vătămată T. L. și au trecut la agresarea părții vătămate T. S., care a căzut pe sol, iar inculpatele C. I. și M. S. l-au lovit in continuare pe partea vătămată T. L.. Ulterior, au intervenit și inculpații T. V. și D. M. F., care și aceștia l-au lovit pe partea vătămată T. S. cu pumnii și cu picioarele, ulterior trecând la agresarea părții vătămate T. L.. Martora Ș. I. A. a intervenit pentru a-l apăra pe prietenul acesteia, moment în care partea vătămată T. L. a reușit să scape de agresiune și a fugit spre chioșcul de ziare, unde a fost imobilizat, apoi bătut din nou. În acest timp, partea vătămată T. S., aflându-se pe sol, s-a ridicat și a intervenit din nou pentru a-l apăra pe fratele său, ocazie cu care partea vătămată T. L. a reușit să scape a doua oară și a fugit spre clădirea primăriei, trecând șoseaua, dar a fost urmat și ajuns de către inculpatul C. S., care l-a lovit cu un obiect contondent, încât partea vătămată T. L. a căzut a treia oară pe sol. În acel moment a intervenit martora Ș. I. A., punându-se între agresor și partea vătămată, timp în care partea vătămată s-a ridicat și a reușit să fugă în parc, din nou. După acestea, la locul evenimentului a intervenit un echipaj de poliție care a aplanat scandalul.

In fata instanței, martora a declarat că a văzut că toți inculpații i-au lovit atât pe persoana vătămată T. L. cât și pe T. S. B..

Martorul M. A. audiat fiind la data de 13.11.2012 a declarat că în seara zilei de 11.07.2012, acesta se afla împreună cu martorul A. C. și cu partea vătămată T. L. în parcul din centrul localității Recaș, lângă magazinul de carmangerie, unde împreună au purtat o discuție, partea vătămată T. L. afirmând că îl așteaptă pe inculpatul C. S., deoarece acesta dorește să-l bată. La scurt timp, în locul unde se aflau și-a făcut apariția o dubiță din care au coborât inculpatul C. S., care avea o bâtă în mână, soția acestuia și inculpatul M. D. S.. În acest timp l-a văzut pe partea vătămata T. L. fugind spre parc. Martorul a mai precizat că nu a văzut ca ceilalți, în afară de inculpatul C. S. să fi avut pari în mână și faptul că nu cunoaște ce s-a mai întâmplat, deoarece a plecat imediat din parc pentru a nu participa la un eventual proces.

Martorul A. C. a declarat in cursul urmăririi penale că inculpatul C. S. a venit, în seara zilei de 11.07.2012 în parcul din centrul localității Recaș, însoțit de inculpații M. D. S., M. S. și C. I.. Martorul a precizat că a văzut că inculpații C. S., M. D. S. și M. S. aveau fiecare câte o bâtă în mână, iar partea vătămată T. L., la vederea agresorilor, a fugit spre fratele său, care se afla pe o bancă în parc, însă după o scurtă distanță l-a văzut căzut jos pe sol, fără a preciza în ce împrejurări a ajuns partea vătămată pe sol. Acesta a precizat faptul că cei patru inculpați care au coborât din dubiță au trecut la agresarea părții vătămate T. L., care se afla pe sol, apoi la agresarea acestuia a participat și inculpatul T. V.. În altercație a intervenit partea vătămată T. S., care le-a cerut agresorilor să înceteze și chiar interpunându-se între aceștia și fratele său, moment în care aceștia l-au lăsat în pace pe partea vătămată T. L. și au trecut la agresarea părții vătămate T. S., lovindu-l fiecare cu bâtele, cu pumnii și cu picioarele. Martorul mai precizează că la momentul în care inculpații au venit în parc, părțile vătămate nu aveau niciunul bâte sau obiecte contondente în mână, precum și faptul că inculpatul T. V. a trecut pentru prima dată la agresarea părții vătămate T. S. abia după ce T. S. a intervenit să-1 apere pe fratele său .

In fata instanței martorul a arătat că nu a fost de față, ci doar a auzit că persoanele vătămate au fost bătute de către inculpați și că inculpații ar fi avut asupra lor pari și obiecte din fier. Deși martorul a arătat în fața instanței că nu își amintește să fi dat declarații în fața organelor de urmărire penală, arată că recunoaște ca fiind ale lui scrisul de pe declarația olografă aflată la filele 86-87 dosar urmărire penală și semnătura depusă pe declarație, motiv pentru care instanța va avea în vedere la stabilirea situației de fapt declarațiile date în fața organelor de urmărire penală deoarece se coroborează cu restul probelor administrate în cauză

Din cuprinsul declarației martorului Ș. G., din data de 09.04.2013 rezultă aspecte identice cu cele din declarațiile martorilor M. A. și A. C., referitoare la faptul că inculpații C. S. și M. D. S. aveau fiecare câte o bâtă în mână în momentul în care au coborât în parcul din centrul localității Recaș. Totodată, martorul a mai precizat că a văzut faptul că în momentul în care inculpații au coborât din dubiță, partea vătămată T. L. a luat-o la fugă spre fratele său, dar după o scurtă distanță a fost ajuns și lovit din spate de către inculpatul C. S.. Ulterior, martorul precizează că a plecat din parcul unde avusese loc altercația, fară a cunoaște ce s-a mai întâmplat.

Martorul P. G. C. a declarat organelor de urmărire penala că în seara zilei de 11.07.2012, la orele serii, se afla în parcul din centrul localității Recaș, stând pe o bancă împreună cu inculpații T. V. și D. M. F., iar la scurt timp, au venit părțile vătămate T. L. și T. S., care după o scurtă discuție avută cu inculpatul Tucuman V., au trecut la agresarea acestuia, lovindu-1 cu palmele și cu pumnul în față. La scurt timp, în centrul localității Recaș au venit inculpații C. S., C. I., M. D. S. și M. S.. La momentul când au coborât din dubiță, inculpații C. S. și M. D. S. aveau fiecare o bâtă în mână. Când aceștia au ajuns în parc, partea vătămată T. L. se afla lângă magazinul de carmangerie, iar văzându-i, partea vătămată T. L. a fugit spre parc, dar nu a reușit, deoarece a fost ajuns și lovit din spate cu bâta de către inculpatul C. S., apoi și de către ceilalți trei, de mai multe ori. În altercație a intervenit fratele părții vătămate T. L., partea vătămată T. S., care și acesta a fost agresat de către cei patru inculpați. Au intervenit în încăierare si inculpații T. V. și D. M. F. abia după ce cei doi frați au fost deja loviți, lovindu-i și aceștia cu pumnii și cu picioarele.

La data de 27.03.2013, numitul T. B. S. a fost audiat în calitate de parte vătămată, ocazie cu care acesta a declarat faptul că în seara zilei de 11.07.2012, la orele 22:30-23:00, se afla în parcul din centrul localității Recaș, moment în care prin parc au trecut inculpații T. V. și D. M. F., inculpatul T. V. i-a adresat injurii și expresii vulgare fratelui său, apoi după ce s-au așezat pe o bancă alăturată, a continuat cu injuriile, motiv pentru care fratele său s-a deplasat la cei doi, unde au purtat o discuție, dar fără a se lovi, ci doar îmbrâncindu-se. Pentru a aplana scandalul, partea vătămată T. S. s-a deplasat și i-a despărțit pe fratele său de cei doi inculpați, dar fără a folosi în vreun fel forța. Ulterior, împreună s-au deplasat pe o bancă alăturată, iar fratele său s-a deplasat lângă magazinul de carmangerie, unde a purtat o discuție cu martorii M. A. și A. C.. În scurt timp, în locul unde se afla fratele său s-a oprit o dubiță din care au coborât inculpații C. S., C. I., M. D. S. și M. S., văzându-i că pe toți că aveau câte un par în mână trecând direct la agresarea fratelui său, care a încercat să fugă, dar nu a reușit, fiind astfel lovit din spate cu parii de către inculpații C. S. și M. D. S., încât a căzut pe sol. În acel moment partea vătămată T. S. a intervenit, strigând la agresori să înceteze și deplasându-se către locul agresiunii. A văzut când a fost lovit în cap cu o bâtă de către inculpatul C. S., încât a căzut pe sol și a rămas inconștient un timp pe care nu-1 poate aprecia. Când și-a revenit, partea vătămată T. S. a văzut că fratele său se află căzut pe sol, fiind lovit în continuare de către toți cei patru inculpați care au coborât din dubiță și de către inculpații T. V. și D. M. F., motiv pentru care a intervenit și le-a cerut agresorilor să înceteze, fapt ce au făcut pe moment, după care a simțit ca a fost lovit din nou cu bâta. . a durat câteva minute, după care la fața locului a intervenit un echipaj de poliție. După intervenția poliției, agresorii au continuat să se manifeste recalcitrant.

Din cuprinsul declarației de parte vătămată din data de 27.03.2013 a numitului T. L. rezultă că își menține declarația olografă din data de 13.11.2012 dată în fața organelor de cercetare penală. Aspectele din această declarație corespund cu cele declarate de partea vătămată T. S.

Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, persoana vătămată T. L. a prezentat leziuni de violență, putând avea vechimea din data de 11.07.2014, care au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, persoana vătămată T. B. S. a prezentat leziuni de violență, putând avea vechimea din data de 11.07.2014, care au necesitat pentru vindecare 18 zile de îngrijiri medicale.

Față de cele de mai sus instanța reține că situația de fapt prezentată anterior se probează cu materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat și evaluat pentru fiecare din faptele comise de către inculpați considerând că atât faptele, cât și vinovăția acestora sunt dovedite în totalitate.

F. de . data de 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a reținut că în cauza de față, din compararea pedepselor ce pot fi aplicate și a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 180 alin. 2 din C.p. 1969, cu pedepsele aplicabile și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 193 alin. 2 CP reiese că ambele legi penale sancționează infracțiunea cu pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii. Limitele pedepsei închisorii sunt diferite în normele de incriminare, vechiul cod penal prevăzând limite intre 3 luni si 2 ani închisoare, iar noua reglementare, de la 6 luni la 5 ani.

Cum în concret, instanța nu consideră pedeapsa amenzii ca fiind suficientă raportat la faptele săvârșite de inculpați, raportat la limitele pedepsei închisorii în cele două reglementări penale succesive, legea penală mai favorabilă apare ca fiind vechiul cod penal. Prin compararea modalităților de executare prevăzute de reglementările succesive, legea penală mai favorabilă apare a fi legea penală veche în condițiile în care, raportat la starea de fapt și la persoana infractorilor permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționata a executării acesteia, conform dispozițiilor art. 81 CP din 1969, modalitate de executare mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementate de art. 83 – 90 CP, respectiv art. 91 – 98 CP, deoarece nu presupune respectarea unor măsuri de supraveghere sau obligații și permite la împlinirea termenului de încercare reabilitarea de drept.

Raportat la regimul sancționator al concursului de infracțiuni legea penală mai favorabilă apare a fi legea penală veche în condițiile în care regimul sancționator prevăzut de legea veche este mai favorabil inculpaților stabilind posibilitatea acordării unui spor de pedeapsă în urma cumulului juridic al pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune în parte (art. 34 CP din 1969) spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a unui spor la pedeapsa cea mai grea ( art. 39 CP).

În aceste condiții, instanța a apreciat mai favorabilă pentru inculpați legea veche, respectiv C.pen. anterior.

I In ceea ce il privește pe inculpatul C. C. S., in drept, faptele acestuia care in data de 11.07.2012, împreuna cu inculpații C. I., T. V. S., M. S., M. D. S. și D. M. F. a exercitat acte de violenta prin lovirea persoanelor vătămate T. L. și T. S. care, în urma loviturilor primite, au necesitat un număr de șapte, respectiv optsprezece zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor, astfel cum rezultă din certificatele medico-legale nr.1052/12.07.2012, respectiv nr.1053/12.07.2012 eliberate de Institutul de Medicină Legală Timișoara, întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de loviri sau alte violențe, fapte prevăzute de art.180 alin.2 C.p., cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a și art.33 lit.a C.pen. 1969.

În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al acestor infracțiuni constă în acțiunea de lovire a părților civile. Urmarea imediată constă în leziunile suferite de către părțile civile ca urmare a acțiunii agresive a inculpatului, leziuni care au necesitat 7 zile, respectiv 18 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate rezultă din modul în care au fost comise infracțiunile, în sensul că au avut ca urmare leziunile suferite de către părțile civile, leziuni care sunt consecința directă a loviturilor aplicate de către inculpat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, aceasta prevăzând faptul că prin lovirea părților civile le va provoca acestora leziuni și urmărind totodată producerea rezultatelor faptelor sale, aspect ce reiese din modul de săvârșire a infracțiunilor.

Întrucât faptele au fost săvârșite de către șase persoane împreună se reține circumstanța agravantă generală prev de art. 75 alin.1 lit.a C.p. 1969, gradul de pericol social al faptelor fiind mai mare, datorită forței sporite a acțiunii și a îndrăznelii în săvârșirea faptelor.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu vinovatei, instanța, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul C. C. S., pentru săvârșirea a doua infracțiuni prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale.

La alegerea și individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare,prevăzute în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptelor, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea inculpatului de recunoaștere parțială a faptelor reținute în sarcina sa și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, constatându-se astfel că acesta s-a prezentat în fața organelor penale doar în cursul urmăririi penale, sustrăgându-se de la judecată, în ciuda eforturilor instanței de a asigura prezența sa în această fază procesuală. Față de atitudinea procesuală a inculpatului nu se pot reține circumstanțe atenuate prevăzute de art. 74 C.p. 1969. Instanța nu a putut reține apărarea formulată de inculpat, prin apărător ales, privind săvârșirea faptei datorată unei puternice tulburări sau emoții, determinată de atitudinea victimelor, în înțelesul art. 73 lit. b C.p. 1969 deoarece dincolo de împrejurarea că din materialul probator administrat în cauză nu s-a dovedit existența unui asemenea atac „provocator”, chiar și în ipoteza în care acesta ar fi real, varianta susținută de inculpat, tot nu ar fi justificat reținerea acestei circumstanțe atenuante, și nu justifică conduita ulterioară a inculpatului, deosebit de agresivă la adresa victimelor.

Având în vedere cele expuse, a condamnat pe inculpatul C. C. S., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. L.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p. și la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. S.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p.

In ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța retine ca natura faptelor săvârșite, pericolul social concret al acestora, precum si ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități in exercitarea dreptului de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal 1969, instanța apreciind ca in cauza se impune îndepărtarea inculpatului de la activitățile care presupun încrederea publica sau exercițiul autorității de stat, urmând ca in temeiul art. 71 Cod penal 1969 sa aplice inculpatului pedepsele accesorii constând in interzicerea acestor drepturi, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. 1969.

La aplicarea pedepselor accesorii s-a ținut seama de asemenea de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie, respectiv cauzele Hirst contra Marii Britanii si S. si Parcalab contra Romaniei, precum si de faptul că infracțiunile săvârșite prin natura lor nu denota o nedemnitate in exercitarea dreptului de a alege.

Având în vedere că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni, instanța, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, urmând a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicată inculpatului, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen.1969, și, considerând că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de textul în discuție, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 10 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului care se află la primul contact cu legea penală- instanța, în baza art.81 C.pen.1968, cu aplic.art.5 Cpen, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 10 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, astfel cum a fost stabilită în cauză, instanța, în baza art. 71 alin. 5 C. pen 1969., cu aplic.art. 5 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite în cauză.

În temeiul art. 404 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

II. In ceea ce o privește pe inculpata C. I., in drept, faptele acestuia care in data de 11.07.2012, împreuna cu inculpații C. C. S., T. V. S., M. S., M. D. S. și D. M. F. a exercitat acte de violenta prin lovirea persoanelor vătămate T. L. și T. S. care, în urma loviturilor primite, au necesitat un număr de șapte, respectiv optsprezece zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor, astfel cum rezultă din certificatele medico-legale nr.1052/12.07.2012, respectiv nr.1053/12.07.2012 eliberate de Institutul de Medicină Legală Timișoara, întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de loviri sau alte violențe, fapte prevăzute de art.180 alin.2 C.p., cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a și art.33 lit.a C.pen. 1969

În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al acestor infracțiuni constă în acțiunea de lovire a părților civile. Urmarea imediată constă în leziunile suferite de către părțile civile ca urmare a acțiunii agresive a inculpatei, leziuni care au necesitat 7 zile, respectiv 18 zile de îngrijiri medicale.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpata cu vinovăție, instanța, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., a condamnat pe inculpata C. I., pentru săvârșirea a doua infracțiuni prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că aceasta nu are antecedente penale.

La alegerea și individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanța a avit în vedere criteriile generale de individualizare,prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatei și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța va reține, pe de o parte, gradul de pericol al faptelor, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea inculpatei de recunoaștere parțiala a faptelor reținute în sarcina sa și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, constatându-se astfel că aceasta s-a prezentat în fața organelor penale doar în cursul urmăririi penale, sustrăgându-se de la judecată, în ciuda eforturilor instanței de a asigura prezența sa în această fază procesuală. Față de atitudinea procesuală a inculpatei nu se pot reține circumstanțe atenuate prevăzute de art. 74 C.p. 1969. Instanța nu a putut reține apărarea formulată de inculpată, prin apărător ales, privind săvârșirea faptei datorată unei puternice tulburări sau emoții, determinată de atitudinea victimelor, în înțelesul art. 73 lit. b C.p. 1969 deoarece dincolo de împrejurarea că din materialul probator administrat în cauză nu s-a dovedit existența unui asemenea atac „provocator”, chiar și în ipoteza în care acesta ar fi real, varianta susținută de inculpată, tot nu ar fi justificat reținerea acestei circumstanțe atenuante, și nu justifică conduita ulterioară a inculpatei, deosebit de agresivă la adresa victimelor.

Având în vedere cele expuse, a condamnat pe inculpata C. I., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. L.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p. și la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. S.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p.

In ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța retine ca natura faptelor săvârșite, pericolul social concret al acestora, precum si ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei conduc la concluzia unei nedemnități in exercitarea dreptului de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal 1969, instanța apreciind ca in cauza se impune îndepărtarea inculpatei de la activitățile care presupun încrederea publica sau exercițiul autorității de stat, urmând ca in temeiul art. 71 Cod penal 1969 sa aplice inculpatei pedepsele accesorii constând in interzicerea acestor drepturi, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. 1969.

La aplicarea pedepselor accesorii s-a ținut seama de asemenea de jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie, respectiv cauzele Hirst contra Marii Britanii si S. si Parcalab contra Romaniei, precum si de faptul că infracțiunile săvârșite prin natura lor nu denota o nedemnitate in exercitarea dreptului de a alege.

Având în vedere că faptele pentru care inculpata a fost condamnata au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni, instanța, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, urmând a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP.

Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicata inculpatei, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen.1969, și, considerând că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de textul în discuție, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 10 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpata a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului care se află la primul contact cu legea penală - instanța, în baza art.81 C.pen.1968, cu aplic.art.5 Cpen, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 10 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 404 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

III. In ceea ce il privește pe inculpatul T. V. S., in drept, faptele acestuia care in data de 11.07.2012, împreuna cu inculpații C. C. S., C. I., M. S., M. D. S. și D. M. F. a exercitat acte de violenta prin lovirea persoanelor vătămate T. L. și T. S. care, în urma loviturilor primite, au necesitat un număr de șapte, respectiv optsprezece zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor, astfel cum rezultă din certificatele medico-legale nr.1052/12.07.2012, respectiv nr.1053/12.07.2012 eliberate de Institutul de Medicină Legală Timișoara, întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de loviri sau alte violențe, fapte prevăzute de art.180 alin.2 C.p., cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a și art.33 lit.a C.pen. 1969.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție, instanța, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul T. V. S., pentru săvârșirea a doua infracțiuni prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale.

La alegerea și individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare,prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptelor, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea inculpatului de recunoaștere parțiala a faptelor reținute în sarcina sa și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, constatându-se astfel că acesta s-a prezentat în fața organelor penale doar în cursul urmăririi penale, sustrăgându-se de la judecată, în ciuda eforturilor instanței de a asigura prezența sa în această fază procesuală.

Având în vedere cele expuse, a condamnat pe inculpatul T. V. S., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. L.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p. și la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. S.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p.

In ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța retine ca natura faptelor săvârșite, pericolul social concret al acestora, precum si ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități in exercitarea dreptului de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal 1969, instanța apreciind ca in cauza se impune îndepărtarea inculpatului de la activitățile care presupun încrederea publica sau exercițiul autorității de stat, urmând ca in temeiul art. 71 Cod penal 1969 sa aplice inculpatului pedepsele accesorii constând in interzicerea acestor drepturi, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. 1969.

Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicata inculpatului, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen.1969, și, considerând că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de textul în discuție, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 10 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului care se află la primul contact cu legea penală - instanța, în baza art.81 C.pen.1968, cu aplic.art.5 Cpen, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 10 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

IV. In ceea ce o privește pe inculpata M. S., in drept, faptele acestuia care in data de 11.07.2012, împreuna cu inculpații C. C. S., C. I., T. V. S., M. D. S. și D. M. F. a exercitat acte de violenta prin lovirea persoanelor vătămate T. L. și T. S. care, în urma loviturilor primite, au necesitat un număr de șapte, respectiv optsprezece zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor, astfel cum rezultă din certificatele medico-legale nr.1052/12.07.2012, respectiv nr.1053/12.07.2012 eliberate de Institutul de Medicină Legală Timișoara, întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de loviri sau alte violențe, fapte prevăzute de art.180 alin.2 C.p., cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a și art.33 lit.a C.pen. 1969.

În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al acestor infracțiuni constă în acțiunea de lovire a părților civile. Urmarea imediată constă în leziunile suferite de către părțile civile ca urmare a acțiunii agresive a inculpatei, leziuni care au necesitat 7 zile, respectiv 18 zile de îngrijiri medicale.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpata cu vinovăție, instanța, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., a condamnat pe inculpata M. S., pentru săvârșirea a doua infracțiuni prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că aceasta nu are antecedente penale.

La alegerea și individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare,prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatei și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptelor, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea inculpatei de recunoaștere parțiala a faptelor reținute în sarcina sa și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, constatându-se astfel că aceasta s-a prezentat în fața organelor penale doar în cursul urmăririi penale, sustrăgându-se de la judecată, în ciuda eforturilor instanței de a asigura prezența sa în această fază procesuală.

Având în vedere cele expuse, a condamnat pe inculpata M. S., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. L.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p. și la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. S.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p.

In ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța retine ca natura faptelor săvârsite, pericolul social concret al acestora, precum si ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei conduc la concluzia unei nedemnități in exercitarea dreptului de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal 1969, instanța apreciind ca in cauza se impune îndepărtarea inculpatei de la activitățile care presupun încrederea publica sau exercițiul autorității de stat, urmând ca in temeiul art. 71 Cod penal 1969 sa aplice inculpatei pedepsele accesorii constând in interzicerea acestor drepturi, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. 1969.

V.In ceea ce il priveste pe inculpatul M. D. S., in drept, faptele acestuia care in data de 11.07.2012, împreuna cu inculpații C. C. S., C. I., T. V. S., M. S. și D. M. F. a exercitat acte de violenta prin lovirea persoanelor vătămate T. L. și T. S. care, în urma loviturilor primite, au necesitat un număr de șapte, respectiv optsprezece zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor, astfel cum rezultă din certificatele medico-legale nr.1052/12.07.2012, respectiv nr.1053/12.07.2012 eliberate de Institutul de Medicină Legală Timișoara, întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de loviri sau alte violențe, fapte prevăzute de art.180 alin.2 C.p., cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a și art.33 lit.a C.pen.

Legătura de cauzalitate rezultă din modul în care au fost comise infracțiunile, în sensul că au avut ca urmare leziunile suferite de către part părțile ile civile, leziuni care sunt consecința directă a loviturilor aplicate de către inculpat.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție, instanța, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., va condamna pe inculpatul M. D. S., pentru săvârșirea a doua infracțiuni prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale.

La alegerea și individualizarea pedepselor c aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare,prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptelor, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, constatându-se astfel că acesta s-a prezentat în fața organelor penale doar în cursul urmăririi penale, sustrăgându-se de la judecată, în ciuda eforturilor instanței de a asigura prezența sa în această fază procesuală.

Având în vedere cele expuse, a condamnat pe inculpatul M. D. S., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. L.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p. și la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. S.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p.

In ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța retine ca natura faptelor savarsite, pericolul social concret al acestora, precum si ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități in exercitarea dreptului de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal 1969, instanța apreciind ca in cauza se impune indepartarea inculpatului de la activitățile care presupun încrederea publica sau exercițiul autorității de stat, urmând ca in temeiul art. 71 Cod penal 1969 sa aplice inculpatului pedepsele accesorii constând in interzicerea acestor drepturi, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. 1969.

VI. In ceea ce îl privește pe inculpatul D. M. F., in drept, faptele acestuia care in data de 11.07.2012, împreuna cu inculpații C. C. S., C. I., T. V. S., M. S. și M. D. S. a exercitat acte de violenta prin lovirea persoanelor vătămate T. L. și T. S. care, în urma loviturilor primite, au necesitat un număr de șapte, respectiv optsprezece zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor, astfel cum rezultă din certificatele medico-legale nr.1052/12.07.2012, respectiv nr.1053/12.07.2012 eliberate de Institutul de Medicină Legală Timișoara, întrunesc elementele constitutive ale două infracțiuni de loviri sau alte violențe, fapte prevăzute de art.180 alin.2 C.p., cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a și art.33 lit.a C.pen. 1969.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție, instanța, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul D. M. F., pentru săvârșirea a doua infracțiuni prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale.

Având în vedere cele expuse, a condamnat pe inculpatul D. M. F., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. L.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p. și la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (comisa împotriva persoanei vatamate T. S.), prev. de art. 180 alin.2 CP din 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.a CP din 1969 si art. 5 C.p.

In ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța retine ca natura faptelor savarsite, pericolul social concret al acestora, precum si ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități in exercitarea dreptului de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal 1969, instanța apreciind ca in cauza se impune îndepărtarea inculpatului de la activitățile care presupun încrederea publica sau exercițiul autorității de stat, urmând ca in temeiul art. 71 Cod penal 1969 sa aplice inculpatului pedepsele accesorii constând in interzicerea acestor drepturi, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. 1969.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că persoana vatamata T. L. s-a constituit, în cursul urmăririi penale parte civilă în procesul penal, cu suma de 1.300 lei, reprezentând contravaloarea reconstrucției celor doi dinți incisivi, depunând în acest sens la dosar un deviz estimativ, și cu suma de 4000 euro daune morale, în cursul urmăririi penale.

Persoana vătămată T. B. S. s-a constituit în cursul urmăririi penale parte civilă în procesul penal cu suma de 5000 euro reprezentând daune morale.

Ambele persoane vătămate au solicitat în cursul urmăririi penale cheltuieli judiciare provizorii în cuantum de 500 euro, fiecare.

S. C. M. de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal cu suma de 394,834 lei pentru persoana vătămată T. B. și suma de 454,197 lei pentru persoana vătămată T. L., cu titlu de cheltuieli de spitalizare, conform înscrisurilor depuse la dosar.

Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpaților, instanța a constatat ca în cauză sunt incidente dispozițiile art.1357 și urm. din Noul Cod Civil, potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă. Pentru angajarea obligației făptuitorului de despăgubire a victimei prin repunerea ei în situația anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre acestea și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului.

Răspunderea civilă poate fi realizată numai prin repararea integrală, în natură sau prin echivalent a prejudiciului, iar dreptul victimei la reparaţie depinde de întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, care reprezintă temeiul său legal.

Constata ca in cauza sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, urmând a se avea totodată în vedere și disp.art. 1381 și urm Cod civil, ce stabilesc caracterul solidar al răspunderii pentru fapta prejudiciabilă.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 19, art. 25 și art. 397 alin.1 CPP, raportat la art. 1349, art. 1357 Cod civil, rap. la art. 313 al. 1 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G. 72/2006 a admis acțiunea civilă formulată de S. C. M. de Urgență Timișoara și a obligat inculpații în solidar să plătească părții civile suma de 394,834 lei pentru persoana vătămată T. B. și suma de 454,197 lei pentru persoana vătămată T. L., cu titlu de cheltuieli de spitalizare .

Ținând seama de participația inculpaților la comiterea infracțiunilor ce au generat producerea prejudiciului în dauna persoanelor vătămate T. L. și T. B. S., instanța, in baza art. 397, art.19 C.proc.pen., rap.la art. 1357 și urm., art. 1381 și urm. Cod Civil, a admis in parte acțiunile civile formulate.

Cu privire la prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate T. L. a dispus obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea lucrărilor dentare, pentru reconstrucția dinților 2.1 și 2.2, astfel cum rezultă din devizul întocmit de către medical stomatolog la data de 16.07.2012 (fila 45 dos. u.p.), urmând a respinge în rest pretențiile părților civile reprezentând daune materiale ca nedovedite.

Sub aspectul daunelor morale solicitate de persoanele vătămate T. L. și T. B. S. s-a reținut că, fără îndoială, termenul „prejudiciu” folosit în textul art. 1357 C. civ. trebuie avut în vedere atât în înțelesul său patrimonial, cât și în cel nepatrimonial.

Fără îndoială că în cauză este vorba despre astfel de pagube nepatrimoniale, decurgând din suferința părții civile determinată de leziunile produse ca urmare a faptei comise de inculpați însă, se va avea în vedere și faptul că prejudiciul moral nu poate fi cuantificat, nu este supus unor criterii legale de determinare, astfel că este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor astfel de criterii de evaluare referitoare la producerea unor suferințe morale, consecințele negative ale vătămării suferite de partea civilă în plan psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, etc. Totodată, în evaluarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs care rezultă din ansamblul probelor dosarului. Astfel, pentru evaluarea prejudiciilor morale suferite de părțile civile T. L. și T. B. S., instanța a apreciat necesar a recurge la următoarele criterii: caracterul faptei săvârșite de inculpați și gravitatea leziunilor suferite.

În raport de aceste criterii, instanța a apreciat că obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 350 euro în lei la data plății cu titlu de daune morale către partea civilă T. L. și la plata sumei de 900 euro în lei la data plății cu titlu de daune morale către partea civilă T. Srgiu B., reprezintă o indemnizație echitabilă a prejudiciului moral produs și a căror reparare este posibilă și necesară, urmând a respinge în rest pretențiile civile formulate de părțile civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 276 C.p.p. a respins cererea părților civile T. L. și T. B. de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate, întrucât acestea nu au făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

Împotriva sentinței penale nr. 4265 din data de 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ au declarat apel inculpații C. C. S. și C. I..

Prin memoriul de apel inculpații au susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună o pedeapsă mai mică, proporțională cu faptele reținute în rechizitoroiu.

În continuare au arătat că instanța de fond a aplicat în mod greșit față de toți inculpații aceeași pedeapsă fără nicio distincție, tratând cu superficialitate declarațiile date și nealocându-și timp pentru a analiza contribuția părților la fapte. Din declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și din declarațiile martorilor din faza de judecată reiese că nu toți participanții au avut același aport la comiterea infracțiunii, lucru consemnat și în rechizitoriu, respectiv inculpatul M. D. S. nu a aplicat lovituri persoanelor vătămate așa cum rezultă din declarațiile de la filele 62 – 67 d.u.p., iar inculpatul D. M. F. a fost persoana le-a dat telefon și le-a relatat cele întâmplate, neavând nicio participare la fapte.

În continuare se arată de inculpați că din declarațiile existente rezultă că în data de 11.07.2012 între persoana vătămată T. L. și inculpatul T. a existat un conflict în jurul prânzului, conflict care a luat amploare în jurul orelor 22:30 în aceeași zi. Din declarația martorei Ș. A. reiese conflictul existent între părți și faptul că persoana vătămată T. L. a întețit acest conflict în ciuda rugăminților fratelui său T. S.. Din analiza materialului probator rezultă că T. L. a iscat acest conflict pe care ulterior l-a întreținut, astfel că apreciază că atitudinea acestuia a provocat incidentul.

Mai arată inculpații că au fost provocați de persoanele vătămate, lucru stabilit prin toate declarațiile aflate la dosar. Faprta prezintă un pericol social redus nefiind produse urmări grave potrivit actelor medicale aflate la dosar.

Un alt aspect enunțat de inculpați este lipsa antecedentelor penale, precum și atitudinea sinceră pe care au avut-o în fața instanțelor de judecată. S-au prezentat în fața organelor de urmărire penală și au dat declarații recunoscând și regretând fapta. În mod eronat a reținut instanța de fond că s-au sustras de la judecată astfel că nu li se pot aplica prevederile art. 74 Cod penal din 1969, având în vedere că au avut apărător ales. Arată că lipsa lor a fost justificată de faptul că lucrează în străinătate, iar părțile vătămate nu s-au prezentat la nici un termen de judecată.

În continuare arată inculpații că sentința atacată este nelegală și sub aspectul laturii civile, părțile civile nedepunând chitanțe sau documente justificative.

Având în vedere pasivitatea părților civile în cadrul procesului penal, consideră că acestea nu au dovedit nici un fel de daune materiale sau morale și nici nu au urmărit recuperarea sumelor menționate.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și să se pronunțe o nouă hotărâre în ceea ce îi privește, prin care să le fie aplicată o amendă orientată spre minim.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, C. constată că apelurile declarate de inculpații C. C. S. și C. I. sunt nefondate pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

C. apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize coroborate și obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, faptele au fost comise cu forma de vinovăție cerută de textele de încriminare, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii penale a inculpaților pentru faptele reținute în sarcina lor.

Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă că în data de 11.07.2012, în jurul orelor 23,00, în parcul din centrul localității Recaș, inculpații C. C. S. și C. I. împreună cu inculpații T. V. S., M. S., M. D. S. și D. M. F., au exercitat acte de violenta prin lovirea persoanelor vătămate T. L. și T. S..

Din cuprinsul certificatelor medico-legale nr.1052/12.07.2012, respectiv nr.1053/12.07.2012 eliberate de Institutul de Medicină Legală Timișoara, rezultă că în urma loviturilor primite, părțile vătămate T. L. și T. S. au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7, respectiv 18 zile îngrijiri medicale.

Fiind audiați în faza de urmărire penală inculpații au recunoscut că în altercația ce a avut loc în parc au lovit părțile vătămate. În fața primei instanțe inculpații nu s-au prezentat.

Starea de fapt reținută rezultă din declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați coroborate cu declarațiile inculpaților și certificatele medico legale.

Conchizând asupra stării de fapt, C. constată că din probele administrate în cauză, rezultă fără nici un dubiu că inculpații au săvârșit infracțiunile de lovire sau alte violență față de părține vătămate T. L. și T. B. reținute în sarcina acestora.

Întrucât fapta a fost comisă în data de 11.07.2012, în cauză se pune problema identificării legii penale mai favorabile.

Potrivit art. 5 Cod penal, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.

Analizând modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, dispozițiile cuprinse în cele două legi penale care încrimiează faptele, modalitatea de individualizare a executării pedepsei și în funcție de împrejurările care atenuează sau agravează pedepasa, C. constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, astfel cum a reținut și instanța de fond.

Procedând la individualizarea pedepselor ce ar trebui aplicate inculpaților pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestora, ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal din 1969, instanța are în vedere caracterul grav al faptelor săvârșite prin care s-au încălcat relațiile sociale referitoare la integritatea corporală și sănătatea persoanei, dar și persoana inculpaților, care nu au antecedente penale, atitudinea procesuală a acestora, care în faza de urmărire penală au recunoscut comiterea faptelor, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În fine, ținând cont de toate aceste criterii, C. apreciază că pedepsele de câte 6 luni închisoare și câte 10 luni închisoare, contopite potrivit art. 34 lit. b Cod penal din 1969 în pedeapsa rezultantă de câte 10 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea a două infracțiuni de loviri sau alte violențe, au fost corect individualizate, în limitele prevăzute de lege și sunt în măsură să asigure scopul acestora care este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, C. constată că în mod corect instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile de acordare a suspendării condiționate a executării pedepsei, și având în vedere faptele săvârșite, împrejurările în care au fost comise și personalitatea inculpaților, scopul pedepsei, se poate atinge și fără executarea acesteia.

Nu poate fi primită susținerea inculpaților că au săvârșit faptele în stare de provocare, ca urmare a atitudinii părții vătămate T. L..

Potrivit art. 73 lit. b Cod penal din 1969, circumstanța atenuantă a provocării poate fi reținută atunci când infracțiunea este săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpații când au comis faptele s-au aflat într-o astfel de stare. Aceștia doi (C. C. S. și C. I.), ca urmare a anunțului telefonic făcut de inculpatul D., au venit împreună cu inculpații M. S. și M. D. S., cu o autoutilitară, în parcul din centrul localității Recaș, unde se afla inculpatul T. V. S. și părțile vătămate, și au început să o lovească mai întâi pe partea vătămată T. L., după care și pe partea vătămată T. S. B., aceasta din urmă intervenind pentru a-și apăra fratele. În altercație a intervenit și inculpatul D. care a lovit și el părțile vătămate.

Faptul că în acea zi, în jurul prânzului, a avut loc un schimb de replici între partea vătămată T. L. și T. V. S. (nepotul inculpaților C.) nu conduce la concluzia că inculpații au acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.

În mod corect instanța de fond nu a reținut ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 74 Cod penal din 1969. Lipsa antecedentelor penale constituie starea normală a oricărei persoane și, având în vedere circumstanțele în care au fost comise faptele, nu justifică reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege sau aplicarea unei pedepse cu amendă.

Totodată, corect a reținut instanța de fond că inculpații nu s-au prezentat la nici un termen în faza de judecată, iar împrejurările că în faza de urmărire penală au dat declarații și au recunoscut faptele, cât și lipsa antecedentelor penale, au fost avute în vedere la individualizarea judiciară pedepsei.

În ce privește latura civilă, C. reține că aceasta a fost în mod corect soluționată de instanța de fond, în urma loviturilor aplicate părțile vătămate au suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7, respectiv 18 zile îngrijiri medicale.

Cu privire la prejudiciul material, în cauză S. C. M. de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 394,834 lei pentru partea vătămată T. B. și suma de 5454,197 lei pentru partea vătămată T. L..

Prin urmare, aceste sume au fost corect acordate reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În ce privește suma de 1200 lei despăgubiri materiale acordate părții civile T. L., din devizul întocmit de medicul stomatolog la data de 16.07.2012 (fila 45 d.u.p.), rezultă că această sumă reprezintă contravaloarea lucrărilor dentare pentru reconstrucția dinților 2.1 și 2.2. Deci, în mod corect, instanța de fond a obligat inculpații în solidar la plata acestei sume, susținerile acestora nefiind fondate.

Referitor la daunele morale suferite de părțile civile, acestea, spre deosebire de prejudiciul material, care se stabilește pe bază de probe, se orientează pe baza evaluării instanței. Ca atare, pentru a nu fi pur subiectivă sau a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să se țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului precum și de toate consecințele acesteia.

Acest cuantum, diferă de la o speță la alta, și de regulă se are în vedere suferința pricinuită părții vătămate, fie ca urmare a traumelor fizice îndurate, perioada de spitalizare, rămânerea cu o infirmitate permanentă, dar și suferința psihică produsă ca urmare a decesului unei persoane apropiate.

În raport de acest principiu, C. apreciază corecte criteriile avute în vedere de instanța de fond la stabilirea daunelor morale, respectiv faptul că în urma loviturilor aplicate părțile civile au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7, respectiv 18 zile îngrijiri medicale, vârsta părților civile, efortul fizic și psihic pe care acestea l-au depus pentru a redobândi forța și aptitudinile fizice avute înaintea incidentului.

Față de aceste criterii, C. apreciază că sumele de 350 euro pentru partea civilă T. L. și 900 euro pentru partea civilă T. B., reprezentând daune morale reprezintă o satisfacție echitabilă și nu se impune reducerea sau înlăturarea acestora.

În ce privește cererea formulată de inculpatul D. M. F., prin care solicită extinderea apelului declarat de inculpații C. și cu privire la situația sa, se observă că prin considerentele prezentei decizii C. a analizat legalitatea și temeinicia sentinței apelate în întregul său. Prin dispozițiile art. 419 C.pr.pen., care prevăd extinderea și cu privire la părțile care nu au declarat apel sau la care apelul nu se referă, se urmărește pronunțarea unei soluții legale, temeinice și echitabile, astfel cum este și soluția pronunțată în prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente, C., în baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelurile declarate de inculpații C. C. S. și C. I., împotriva sentinței penale nr. 4265 din data de 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, ca nefondate și va menține sentința atacată.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga inculpații apelanți la câte 150 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelurile declarate de inculpații C. C. S. și C. I., împotriva sentinței penale nr. 4265 din data de 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, ca nefondate.

Menține sentința atacată.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă inculpații apelanți la câte 150 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24.03.2015.

Președinte Judecător,

F. I. D. V.

Grefier,

V. R.

Red.D.V./22.04.2015

Tehnored.V.R./2 ex./09.04.2015

Judecătoria Timișoara

Judecător: A. B.

← Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p.....		Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 340/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 340/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA