Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 116/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-01-2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator date 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 116/A
Ședința publică din 28.01.2016
Completul constituit din:
Președinte: L. Ani B.
Judecător: A. N.
Grefier: C. G.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș și inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 323/12.10.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul lipsă, avocat ales Șelner V. și persoana vătămată personal.
Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror B. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar împuternicire avocațială și un set de înscrisuri reprezentând declarație notarială dată de M. M. cu privire la fartul că plicul conținând sentința primei instanțe nu a fost deschis de aceasta întrucât nu îi era destinat și că nu i-a comunicat inculpatului despre acest plic deoarece acesta se află la muncă în Germania și nu a mai venit din septembrie 2015 în România, adeverință a inculpatului de la locul de muncă din Germania, adeverință de concediu a inculpatului de la locul de muncă din Germania, dovada locuinței inculpatului emisă de autoritățile germane, contractul de închiriere a locuinței inculpatului din Germania.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș pentru motivele arătate în scris, concluzionând că prima instanță în mod corect a reținut vinovăția inculpatului, raportat la materialul probator administrat. În ce privește apelul declarat de inculpat, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de apel, respingerea apelului ca tardiv formulat.
Apărătorul ales al inculpatului apelant B. A., solicită repunerea inculpatului în termenul de apel, admiterea apelului, arătând că prima instanță a reținut în mod corect circumstanțele atenuante, însă a omis să rețină și pe cele de la art. 75 alin. 1 lit. a), b) C.p., inculpatul fiind tulburat de faptul că persoana vătămată l-a bătut pe tatăl său, că se impune reținerea art. 80 – 82 C.p. prin renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, iar în subsidiar o pedeapsă contând în amendă penală. Cu privire la apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș solicită respingerea acestuia.
Persoana vătămată solicită respingerea apelului declarat de inculpat și admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș a fost trimis în judecată, inculpatul B. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovirea sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la data de 25.12.2014, în jurul orei 13:00, suspectul B. A. P. a plecat cu autoturismul din fața casei tatălui său din Delinești nr. 112 oprindu-se în fața barului S.C. CODRUT COMPANY S.R.L. Aici a văzut pe numitul T. S. P. în vârstă de 16 ani, care era așezat pe un scaun în fața barului, împreună cu numiții B. P. C. și B. I. L. N. ambii în vârstă de 15 ani. Pe fondul unor conflicte mai vechi, suspectul s-a deplasat spre T. S. P. și l-a luat de gât, lovindu-l cu palma de două ori în zona feței, după care și-a continuat deplasarea spre domiciliul său, imobilul cu nr. 46 din localitatea Delinești.
Ulterior Trut S. P. i-a relatat tatălui său Trut I. despre . suferită, fapt pentru care acesta din urmă s-a deplasat spre locuința numitului B. A. senior (tatăl inculpatului) pentru a discuta cu acesta aspecte privind conflictul dintre fii lor. Odată ajuns în fața locuinței cu nr. 112 Delinești a pătruns în imobil pe poarta de acces care era descuiată, fără consimțământul proprietarului și a strigat după B. A. senior. A fost întâmpinat de soția și soacra susnumitului, B. P. în vârstă de 46 ani, respectiv M. M. în vârstă de 65 ani, acestea solicitându-i lui Trut I., în repetate rânduri să părăsească curtea locuinței. Suspectul a refuzat, insistând să discute cu B. A. senior. Acesta din urmă a ieșit dintr-o cameră în curtea imobilului, angajându-se într-o discuție contradictorie cu Trut I.. În împrejurarea iscată, Trut I. a lovit pe B. A. senior cu pumnul de două ori în zona feței. Aceasta a ripostat și l-a lovit la rândul său pe Trut I. cu un „băț/joardă” (diametrul de 1-2 cm) după care s-au îmbrâncit reciproc spre ușa de acces în stradă. Au continuat ., Trut I. a lovit pe B. A. senior cu piciorul în zona piciorului stâng, fapt ce a dus la dezechilibrarea acesteia din urmă și căderea sa într-un șanț.
Trut I. a plecat din fața imobilului nr. 112 și s-a deplasat spre locuința cu nr. 46 din loc. Delinești – proprietatea lui B. A. P. pentru a „discuta” și cu acesta despre cauza neînțelegerilor dintre susnumitul și fiul său Trut S. P.. Pe drum însă, în fața școlii Gimnaziale Delinești a oprit lângă Trut I. un autoturism în care se aflau frații B. A. P. și B. A. junior. În locul respectiv, Trut I. a avut o discuție contradictorie cu șoferul B. A. P. care inițial nu a coborât din autoturism. În acest timp, B. A. junior a coborât din autoturism și, având în mână un par/lăteț din lemn a încercat să lovească cu aceasta pe Trut I.. Cel din urmă a parat cu antebrațul loviturile. A coborât din autoturism și B. A. P. care a încercat și el să lovească pe Trut I., astfel că nu a mai fost posibilă pararea loviturilor, fiind lovit de B. A. cu respectivul par din lemn în zona capului.
În final, la fața locului au sosit membrii familiei B., iar conflictul iscat a încetat.
Urmare a faptelor descrise mai sus, Trut I. a suferit leziuni traumatice la nivelul capului și al antebrațelor, pentru vindecarea cărora au fost necesare un număr de 15 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 323/2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș la data de 12.10.2015 în dosarul nr._ s-au dispus următoarele: în baza art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 pct. 10 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. stabilirea pedepsei de 2 luni închisoare în sarcina inculpatului B. A.; în baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri; în baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere; în baza art. 85 alin. (2) C. pen. impunerea inculpatului să execute obligațiile: frecventarea unuia sau mai multor programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; să nu comunice cu partea vătămată T. S. P. și cu membrii familiei acestuia.
Judecătoria a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale stabilind că acestea sunt de natură a contura existența faptelor ce întrunesc conținutul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și vinovăția acestuia, reținând următoarea starea de fapt:
Analizând probele administrate în faza urmăririi penale, judecătoria a constatat că fapta inculpatului B. A. de a lovi cu un par din lemn –în zona brațului și a capului partea vătămată T. I., provocându-i acestuia leziuni vindecabile în 15 zile de îngrijiri medicale,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, astfel cum este reglementată de disp. art 193 alin. 2 Cod penal.
În consecință, s-a stabilit o pedeapsă în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, întrucât inculpatul nu a mai suferit condamnări, iar în raport cu persoana acestuia s-a apreciat că există suficiente elemente pentru formarea convingerii că inculpatul își va revizui comportamentul antisocial pe durata termenului de supraveghere.
La individualizarea pedepselor judecătoria a făcut aplicarea art. 396 pct.10 Cod proc. penală, reducând maximul și minimul pedepsei cu o treime, stabilind o pedeapsă de 2 luni închisoare în sarcina inculpatului B. A..
Împotriva sentinței penale nr. 323/12.10.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș au declarat apeluri P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș și inculpatul B. A., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin apelul declarat de inculpatul B. A. la data de 31.12.2015, s-a solicitat, în prealabil, repunerea în termenul de apel susținând că întârzierea promovării căii de atac a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare. În acest sens, s-a învederat că inculpatul locuiește de peste 3 ani, în mod stabil, împreună cu soția și copiii, în B. Wurzach – Seibranz, Germania; că imediat după ședința de judecată din 21.09.2015 s-a întors în Germania, lucrând în baza unui contract de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată; că a luat cunoștință de sentința penală atacată când a revenit în România, în data de 21.12.2015, perioadă în care a luat concediu.
Analizând cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpat, C. constată că este nefondată; iar, pe cale de consecință, calea de atac a fost tardiv declarată, pentru următoarele considerente:
În cauză nu sunt întrunite condițiile pentru repunerea în termenul de declarare a apelului reglementate de dispozițiile art. 411 C.p.p. Astfel, în art. 411 alin. 1 C.p.p., legiuitorul a prevăzut pentru repunerea în termenul de declarare a căii de atac condiția ca întârzierea să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, ceea ce nu se poate reține în speță, prin cauză temeinică de împiedicare înțelegându-se o împrejurare mai presus de voința părții, care să o pună pe aceasta în imposibilitatea obiectivă și reală de a uza de dreptul său de a exercita calea de atac. Astfel, inculpatul a fost prezent la ultimul termen de judecată și a avut angajat un avocat ales, cunoscând despre existența procesului penal, care a și rămas în pronunțare la termenul respectiv. Mai mult, inculpatul nu a adus la cunoștință instanței de judecată că ar avea un alt domiciliu, respectiv că locuiește în Germania, și în plus, atât în concluziile scrise, cât și în declarația autentificată sub nr. 2876/18.09.2015 de BNP O. C. R. se menționează domiciliul în Reșița, ., ., jud C.-S.. Minuta sentinței penale atacate a fost comunicată nu doar la domiciliul inculpatului, ci și apărătorului său ales (fila 37 dosar judecătorie). Deși inculpatul se prevalează de declarația numitei M. M. (persoana care a preluat corespondența cu copia minutei) autentificată sub nr. 25/07.01.2016 de BNP S. M., în care aceasta susține că nu i-a transmis faptul că i s-a comunicat minuta întrucât nu a deschis plicul, C. constată că este nerelevantă deoarece apelantul a avut avocat ales în cauză, o copie a minutei a fost primită și de avocat, situația locativă a inculpatului nu s-a modificat pe parcursul procesului (inculpatul susține că de trei ani locuiește în Germania, ceea ce nu l-a împiedicat să angajeze un avocat și să țină legătura cu acesta), calea de atac putând fi declarată și prin intermediul avocatului. În aceste condiții, în speță nu există o cauză obiectivă de întârziere a exercitării căii de atac, ci doar o lipsă de interes și de diligențe din partea inculpatului. Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului de repunere în termenul de declarare a apelului.
Pe cale de consecință, instanța constată că apelul declarat de inculpat a fost formulat tardiv, cu nerespectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 410 alin. 1 C.p.p., termen care a expirat în data de 27.10.2015.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș a criticat hotărârea penală apelată ca nelegală sub aspectul stabilirii unei pedepse în afara limitelor prevăzute de lege, respectiv de 2 luni închisoare, deși minimul prevăzut de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. este de 4 luni închisoare. Totodată, sentința a fost criticată și ca netemeinică, susținându-se că se impunea stabilirea în sarcina inculpatului a unei pedepse mai mari decât minimul special avându-se în vedere că la săvârșirea faptei s-a folosit un par/lăteț, obiect vulnerant apt să producă leziuni grave persoanei vătămate; că pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine necooperantă, a negat comiterea faptei și, în pofida numeroaselor citații emise, s-a prezentat o singură dată în fața organelor de urmărire penală.
Analizând apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat doar în ceea ce privește cuantumul nelegal al pedepsei, pentru următoarele considerente:
În prealabil, se reține că în cauză nu a fost contestată nici starea de fapt și nici încadrarea juridică sau dispoziția de amânare a aplicării pedepsei, precum și că nu există elemente de nelegalitate sau netemeinicie în raport cu acestea, inculpatul uzând de procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 C.p.p..
C. își însușește critica formulată de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș privind stabilirea unei pedepse într-un cuantum sub minimul special prevăzut de legiuitor. Astfel, potrivit art. 193 alin. 2 C.p. – „fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amenda”; iar conform art. 396 alin. 10 C.p.p., aceste limite se reduc cu o treime, ceea ce conduce la un minim special de 4 luni închisoare. În aceste condiții, pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită de prima instanță se impune a fi majorată până la minimul special prevăzut de legiuitor.
Pe de altă parte, instanța de apel constată că nu se justifică stabilirea unei pedepse care să depășească limita minimă prevăzută de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. În ce privește individualizarea pedepsei se reține că potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În concret, se reține că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală; că persoanei vătămate i s-au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, este integrat social (are loc de muncă, căsătorit și copii), aspecte ce conduc la caracterizarea faptei ca un eveniment izolat în conduita inculpatului. În aceste condiții, chiar dacă persoana vătămată a fost lovită cu un par de lemn, intensitatea loviturii se deduce din leziunile provocate, ceea ce nu impune stabilirea unei pedepse mai mari decât minimul special. Mai mult, nu se poate reține că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărire penală, iar în fața instanței a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Față de considerentele anterior expuse, se va respinge cererea inculpatului B. A. privind repunerea în termenul de apel și în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. se va respinge apelul acestuia ca tardiv formulat.
În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș împotriva sentinței penale nr. 323/12.10.2015 a Judecătoriei Caransebeș, care se va desființa și în temeiul art. 193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. se va stabili pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina inculpatului B. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea inculpatului B. A. privind repunerea în termenul de apel.
În temeiul art.421 pct.1 lit.a teza I C.pr.pen respinge apelul declarat de inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 323/12.10.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș.
În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează sentința penală atacă și rejudecând:
În temeiul art.193 alin.2 C.penal cu aplicarea art.396 alin.10 C.pr.pen. stabilește pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina inculpatului B. A..
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.2 C.pr.pen obligă inculpatul la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art.275 alin.3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2016.
Președinte, Judecător,
L. Ani B. A. N.
Grefier
C. G.
Red. LB/01.02.2016
Tehnored. CG/01.02.2016
Prima instanță: Judecătoria Caransebeș
Judecător: M. A.
| ← Traficul de persoane. Art.210 NCP. Decizia nr. 87/2016. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 22/2016.... → |
|---|
