Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 22/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-02-2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:047._
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 22/CO
Ședința publică din data de 03.02.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror S. A. I..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul A. M. împotriva sentinței penale nr. 345/PI din 11 noiembrie 2015 pronunțată de T. T., secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul aflat în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu Szentpeteri A., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la interpelarea instanței contestatorul arată că își menține contestația și depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Avocatul din oficiu al contestatorului solicită admiterea contestației pentru motivele arătate de contestator.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, arătând că sentința contestată este legală, respectiv în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de persoana condamnată întrucât cererea sa nu se încadrează în cazurile în care poate fi formulată contestație la executare. În acest context, solită menținerea sentinței penale pronunțată de prima instanță.
Contestatorul, având cuvântul, solicită admiterea contestației și respectiv a cererii astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 345/PI din 11 noiembrie 2015, pronunțată în dosarul nr._, T. T., în baza art.598 C.p.p., a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. M., deținut în P. Timișoara și în baza art.275 alin.2 C.p.p., a obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, de asemenea, a dispus plata sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 08.10.2015, sub nr._, contestatorul A. M. a formulat contestație la executarea pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.44/10.02.2004 a Tribunalului Teleorman, în a cărei executare se află.
În motivarea cererii, contestatorul condamnat a arătat că la data condamnării sale codul penal nu conținea prevederile de reducere a limitelor pedepsei cu 1/3 ca urmare a recunoașterii faptei, motiv pentru care se consideră discriminat și dorește îndreptarea acesteia situații și, pe cale de consecință, aplicarea respectivelor dispoziții legale, pentru a beneficia de același regim juridic ca și persoanele condamnate pe noul cod penal și de procedură penală.
În probațiune, din oficiu, au fost atașate la dosarul cauzei, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.54/2004 din 22.09.2004 emis de T. Teleorman, precum și sentința penală nr.62/06.02.2014 a tribunalului Hunedoara și minuta deciziei penale nr. 63/2014 pronunțată de C. de A. A. I., în dosarul nr._ .
Din analiza actelor dosarului, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr.44/10.02.2004 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin decizia penală nr.4371/07.09.2004 a ÎCCJ, contestatorul A. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174, 176 lit.a C.p., și la două pedepse de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, prev. de art.189 al.2 C.p., iar în baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.p., pedepsele au fost contopite în pedeapsa rezultantă cea mai grea, de 20 de ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a) și b) C.pen.
În baza acestei hotărâri a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.54/22.09.2004.
Prima instanță a reținut că contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale, de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării și care nu reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii.
Totodată, a avut în vedere, prima instanță, dispozițiile art.461 al.1 lit.d C.p.p., potrivit cărora contestația la executare se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, sau orice incident ivit in cursul executării.
Pe de altă parte, conform art.6 alin.1 C.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În acest context, s-a constatat că, contrar susținerilor contestatorului, prevederile art.396 alin.10 rap.la art.375, 377 C.p.p. nu reprezintă o lege penală mai favorabilă, în condițiile în care nu au modificat limitele de pedeapsă stabilite de către legiuitor în privința infracțiunii de omor, a lipsirii de libertate sau a altei infracțiuni.
Astfel, s-a reținut că, prin respectivele dispoziții legale, legiuitorul a urmărit să reglementeze o procedură specială de judecată în cazul în care inculpatul înțelege să recunoască integral și fără rezerve starea de fapt reținută în sarcina sa prin actul de inculpare, probele administrate în faza de urmărire penală și nu dorește administrarea altor probe, iar scopul introducerii acestei proceduri a fost accelerarea soluționării proceselor – scop care rezultă atât din denumirea actului normativ care a reglementat această procedură, cât și din întreg conținutul acestui text legal.
Totodată, s-a apreciat că, în situația în care se urmează această procedură specială, judecata va avea loc exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și, eventual, a înscrisurilor depuse în circumstanțiere, iar, conform art.396 alin.10 C.p.p., inculpatul va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii.
În ceea ce privește aplicarea acestei proceduri simplificate și implicit a cauzei de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă conform art.396 alin.10 C.p.p., prin raportare la regula conform căreia legea procesual penală nu retroactivează decât în cazul în care se prevede în mod expres aceasta în conținutul ei, tribunalul a concluzionat că aceasta nu mai poate fi aplicată ulterior, în cursul executării pedepsei, decât în situația în care legiuitorul a prevăzut în mod expres acest lucru, iar singura excepție în acest sens este cea prevăzută în art. XI din OUG 121/2011, conform căruia dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală din 1968 – actualmente art. 396 al.10 C.p.p. - se aplică și în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010, fiind necesar a se aplica la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a OUG 121/2011.
În consecință, s-a considerat că, în situația cauzelor soluționate până la data apariției acestui text legal, aflate în faza de executare a pedepsei, în care judecata a avut loc conform procedurii obișnuite, aplicarea acestor dispoziții legale nu mai este posibilă, iar o contestație la executare întemeiată pe aceste motive este inadmisibilă.
Împotriva acestor dispoziții a formulat contestație condamnatul A. M., arătând, prin concluziile scrise depuse la acest termen de judecată că în mod greșit prima instanță a vizat doar încadrarea juridică a faptelor și nu a făcut o analiză a faptelor în conformitate cu normele interne și internaționale. De asemenea, consideră că aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește pronunțarea unor soluții definitive, ar trebui să fie făcută în mod asemănător unei succesiuni de legi penale care are loc înainte de rămânerea definitivă a hotărârii.
Persoana condamnată subliniază că nu există nicio dispoziție legală care să oblige la o diferențiere de tratament penal.
În susținerea celor învederate, contestatorul face trimitere la doctrina în materie, la cele statuate prin Decizia nr. 25/2011 a secțiilor reunite ale Instanței Supreme, la practica instanței de C. Constituțional, la Decizia nr. 86/2003 a Curți Constituționale. Totodată, enunță dispozițiile art. 16 al. 1 din Constituția României.
Pentru motivele arătate în scris, contestatorul solicită admiterea contestației, cu consecința reducerii pedepsei la care a fost condamnat cu 1/3, adăugând că în perioada deja executată nu a avut abateri disciplinare ceea ce denotă o reeducarea și reabilitare a sa.
Examinând contestația formulată de petent potrivit prevederilor art. 4251 alin. 4 rap. la art. 416, 418 C.pr.pen., instanța constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 C.pr.pen., „contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, b) când executarea este îndreptată împotriva unei alte persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, d) când se invocă amnistia, prescripția sau orice altă cauză de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Ceea ce caracterizează contestația la executare este faptul că nu mai repune în discuție nici vinovăția condamnatului și nici o individualizare nouă a răspunderii penale și a pedepsei, cu excepția cazurilor de aplicare obligatorie sau facultativă a legii penale mai favorabile sau de contopire a mai multor pedepse. În rest, pedeapsa stabilită și eventualul spor aplicat, o dată cu rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dobândesc autoritate de lucru judecat și nu mai pot fi modificate, întrucât nu se mai poate pune în discuție fondul cauzei și reanaliza răspunderea penală a condamnatului ori încadrarea juridică dată faptei pe care acesta a săvârșit-o. Contestația la executare pedepsei nu este o cale de atac, ci un mijloc procesual prin care sunt soluționate situații ivite în cursul executării pedepsei. În consecință, aplicabilitatea art. 3201 Cod procedură penală - actualmente art. 396 al.10 C.pr.pen în cursul executării pedepsei nu are justificare legală, întrucât textul de lege reclamat de petent a instituit o procedură simplificată de judecată în situația recunoașterii de vinovăție, iar condamnatul se află în faza de executare a pedepsei.
Instituția introdusă în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/25.10.2010, privitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției are în vedere o judecată, aparținând, cu excepția situațiilor tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Prin decizia 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3201 Cod procedură penală invocată într-un dosar având ca obiect contestație la executare, ca inadmisibilă.
Prin aceeași hotărâre, C. Constituțională a reținut că „Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poarta denumirea de puterea lucrului judecat.
De asemenea, tot ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul ca împiedică o noua urmărire și judecată pentru faptele și pretențiile astfel soluționate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat. De principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.
Așa fiind, se impune respingerea contestației formulată de contestatorul A. M. împotriva sentinței penale nr. 345/PI din 11.11.2015 pronunțată de T. T., secția penală în dosarul nr._, ca nefondată, iar în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
De asemenea, va dispune plata sumei de 130 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., cu titlu de onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., rap. la art. 593 alin. 7 C.pr.pen.,respinge contestația formulată de contestatorul A. M. împotriva sentinței penale nr. 345/PI din 11.11.2015 pronunțată de T. T., secția penală în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., cu titlu de onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2016.
PREȘEDINTE
F. P. GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F. P./18.02.2016
Tehnored.O.I. 5 ex-11.02.2016
Prima instanță – T. T. – jud. A. C. Țira
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 116/2016.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 121/2016.... → |
|---|
