Traficul de persoane. Art.210 NCP. Decizia nr. 87/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 87/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-01-2016

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:042._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.87/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 ianuarie 2016

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

DIICOT-Serviciul Teritorial Timișoara a fost reprezentat de procuror S. A..

Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de condamnații Ș. P. I., Ș. F., Ș. I. și pentru Ș. F. împotriva deciziei penale nr. 621/A/10.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.01.2016, potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, 26.01.2016, când,

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din data de 28 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A., în baza art.210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal,art.35 alin.1 Cod penal, a condamnat inculpatul Ș. P.-I., arestat la domiciliu, la 3 (trei) pedepse de câte 3 (trei) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de persoane și 3 pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h pe o perioadă de 3 ani, fiecare.

În baza art. 342 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 38, 39 lit. b, 45 alin.3 lit. a Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului Ș. P. I., în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare pe care a sporit-o cu 2(doi) ani și 1 (una) lună închisoare, rezultând de executat de către acesta o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani și 1(una) lună închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

În baza art.210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal,art.35 alin.1 Cod penal, a condamnat inculpatul Ș. F., în arest la domiciliu, la 3 pedepse de câte 3 (trei) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de persoane și 3 pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h pe o perioadă de 3 ani, fiecare.

În baza art. 396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul Ș. F. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută și pedepsită de art. 213 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 38, 39 lit. b, 45 alin.3 lit. a Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului Ș. F., în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare pe care a sporit-o cu 2(doi) ani închisoare, rezultând de executat de către acesta o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

În baza art.210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal,art.35 alin.1 Cod penal, a condamnat inculpatul Ș. I., în stare de arest la domiciliu, la 2 (două) pedepse de câte 3 (trei) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane și 2(două) pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h pe o perioadă de 3 ani, fiecare.

În baza art. 396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută și pedepsită de art. 213 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 38, 39 lit. b, 45 alin.3 lit. a Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului Ș. I., în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare pe care a sporit-o cu 1(unul) an închisoare, rezultând de executat de către acesta o pedeapsă principală de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

În baza art.210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a condamnat inculpata Ș. L., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 91, 92 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 92 alin. 3Cod penal, pe durata termenului de supraveghere a stabit ca inculpata să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 Cod penal, respectiv:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 92 alin. 2 lit. b Cod penal, a stabilit că inculpata trebuie să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, inculpata a fost obligată să presteze muncă neremunerată în folosul comunității - la Consiliul Local V., pe o perioadă de 90 de zile.

Totodată a atras atenția inculpatei de mai sus asupra dispozițiilor art. 96Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin.6 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. f Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei Ș. F., ca urmare a decesului inculpatei.

În baza art. 396 alin.5 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 16 lit. c Cod procedură penală, a achitat inculpata Ș. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 48 Cod penal rap. la art. 210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din infracțiunea de instigare la infracțiunea de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 47 Cod penal raportat la art. 210 alin.1 lit. a, Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art. 72 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților Ș. P. I., Ș. F. și Ș. I., prevenția din data de 20.09.2013 la zi și a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 72 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei Ș. L., prevenția din 20.09.2013 la 04.11.2013.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpaților Ș. P. I., Ș. F., Ș. I., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 112 alin. 1 lit. f Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpatul Ș. P. I. a pistolului marca Karl Walter cal.9 mm ._, fără muniție, armă supusa autorizării categoria C.24 depusă la Camera de Corpuri Delicte a IPJ A. cu dovada . nr._ din data de 08.10.2013.

În baza art. 397 alin. 1, rap. la art. 25 alin. 2 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile F. Garofița și G. P. O. și a obligat inculpații Ș. P. I., Ș. F. și Ș. I., în solidar, la plata către acestea a câte 1000 Euro sau echivalentul în lei la momentul efectuării plății daune morale. Au fost respinse ca nefondate restul pretențiilor civile ale acestora.

De asemenea, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpatul Ș. P. I. în folosul statului suma de 9434,16 euro.

Prin aceeași hotărâre, prima instanță a menținut sechestrul asigurator dispus asupra următoarelor bunuri și conturi bancare ale inculpatului Ș. P. I.: clădire și cotă de ½ din terenul aferent situat în localitatea V., .. 39A, înscris în CF nr._, bun comun cu soția Ș. A. A., cu o valoare impozabilă de 335.390,34 lei; clădire situată în localitatea V., ., . CF 5412, bun comun cu soția Ș. A. A., cu o valoare impozabilă de 112.581 lei; 5,53 euro în contul deschis la BRD –Groupe Societe Generale –Sucursala A.;

Pe de altă parte a dispus ridicarea sechestrului asigurator dispus asupra sumelor existente în conturile bancare ale inculpatelor Ș. L. și Ș. F. și ale inculpatului Ș. F. și a sechestrului asigurator instituit asupra următoarelor bunuri ale inculpatei Ș. F.:

-teren înscris în CF nr._ în cote de ½ bun comun cu soțul Ș. P.;

-teren intravilan cu nr. cadastral_ lot 2, situat în localitatea V., ..39, bun comun cu soțul Ș. P.;

De asemenea, a dispus ridicarea sechestrului asigurator dispus asupra bunurilor personale ale suspectei Ș. M. respectiv: motoretă marca PIAGGIO, tip BRM1M de culoare albastră, ._, nr.omologare_, capacitate cilindrică 49,3 cmc; ridicarea sechestrului asigurator dispus asupra bunurilor personale ale inculpatului Ș. I., respectiv: motoreta YAMAHA de culoare roșie, . VTL 5AD_; ridicarea sechestrului asigurator dispus asupra bunurilor inculpatei Ș. A. A., după cum urmează:

-clădire și cotă de ½ din terenul aferent situat în localitatea V., .. 39A, înscris în CF nr._, bun comun cu soțul Ș. P. I., cu o valoare impozabilă de 335.390,34 lei;

-clădire situată în localitatea V., ., ., înscrisă în CF 5412, bun comun cu soțul Ș. P. I., cu o valoare impozabilă de 112.581 lei.

În baza art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat fiecare inculpat, cu excepția inculpatei Ș. F., la plata către stat a câte 2000 lei, cheltuieli judiciare, fiecare și a dispus virarea sumei de 550 lei din fondurile Ministerul Justiției în contul Baroul de Avocați A., onorar avocațial din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 105D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial A., înregistrat la Tribunalul A. la data de 11.02.2014, au fost trimiși în judecată inculpații: Ș. P. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 38 Cod penal; Ș. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și proxenetism, prevăzută și pedepsită de art. 213 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal; Ș. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și proxenetism, prevăzută și pedepsite de disp.art. 213 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 38 Cod penal; Ș. L., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped. de art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal; Ș. F. (decedată), trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 47 Cod penal rap. la art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal; Ș. A. A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 47 Cod penal rap. la art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplic. art.5 Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpații Ș. P. I., Ș. F., Ș. L. și Ș. I. - primii trei fiind frați și, de asemenea, verii celui de-al patrulea - au găsit de mai mult timp o modalitate facilă de a câștiga sume consistente de bani, anume „industria sexului”. Ignorând orice precepte morale, aceștia, în ultimii ani, au exploatat sexual mai multe femei racolate îndeosebi din județul A..

Victimele au fost amăgite într-o primă fază cu promisiuni mincinoase privind presupuse locuri de muncă - slujbe oneste de cameriste, femei de serviciu etc. - pe care inculpații pretindeau că le pot obține în străinătate, ceea ce, a constituit o rețetă sigură de succes al demersurilor infracționale.

O a doua metodă, a constat în seducerea viitoarelor victime care, amăgite cu promisiuni mincinoase că vor fi luate de soție de câte unul dintre inculpați, au acceptat să îi urmeze în străinătate.

Ulterior recrutării, a urmat transportarea victimelor în Austria de către cei trei bărbați, unde le-au adăpostit în locuințe închiriate de către ei, respectiv de către inculpata Ș. L..

La scurt timp persoanelor vătămate li s-a dezvăluit cruda realitate, acestea, prin amenințări și bătăi repetate, prin confiscarea actelor, banilor și punerea astfel în imposibilitate de a se reîntoarce acasă, fiind constrânse de către cei patru inculpați la practicarea prostituției în bordelurile în care au fost plasate de respectivii.

Celor patru inculpați li s-au alăturat în timp în activitatea infracțională și alți membri ai familiei, respectiv coinculpatele Ș. F. - mama inculpaților Ș. P. I., Ș. F. și Ș. L. și Ș. A. A. soția inculpatului Ș. P. I.. Acestora le-a revenit rolul de a spăla banii obținuți din traficul de persoane, acceptând transferul repetat de sume însemnate în conturile bancare personale, ori ridicându-le de la oficiile rețelei Western Union, în scopul disimulării originii ilicite a banilor, precum și pentru a-i ajuta pe coinculpati sa se sustragă de la eventuala tragere la răspundere penală. Coinculpatele Șumandan F. și Ș. A. A. s-au implicat de asemenea activ în administrarea acestor bani, folosindu-i în interesul lor și al coinculpaților. Mai mult decât atât, au jucat rolul de dispeceri, ajutând la transmiterea mesajelor între coinculpați atunci când aceștia nu reușeau să ia direct legătura, s-au implicat cu sfaturi privind modalitățile de constrângere a victimelor și a stratagemelor ce trebuia folosite pentru obținerea de bani din exploatarea sexuală a acestora, ori chiar au adăpostit-o pe persoana vătămată M. Moniamildred A. în locuința lor atunci când aceasta, trebuind a fi supravegheată permanent, a fost dusă de inculpați în locuința lor din localitatea V., jud. A..

S-a învederat de către organul de urmărire penală că printre femeile de pe urma cărora inculpații au tras substanțiale foloase materiale au existat și unele care s-au prostituat de bunăvoie, precum suspectele Ș. M. și V. M., inculpații îndemnându-le și ajutându-le să practice, această îndeletnicire, sprijin manifestat prin transportarea, cazarea și plasarea; lor în bordeluri din străinătate. Lipsa de repere morale a inculpaților și suspectelor s-a dedus și din aceea că inculpatul Ș. I. este căsătorit cu suspecta Ș. M., iar inculpatul Ș. F. trăiește în concubinaj cu suspecta V. M., ultimilor urmând a li se naște un copil conform spuselor acestora.

Audiați în fața instanței de fond, inculpații nu au recunoscut faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare.

Analizând probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: înscrisuri persoana vătămată F. Garofița; declarații victimă F. Garofița; declarații victimă G. P. O.; declarații victimă M. Moniamildred A.; proces-verbal de înștiințare art. 172 C.pr.pen.; proces-verbal de verificare; declarații martori; fișe de cazier judiciar; declarații inculpat Ș. I., inculpat Ș. P. I.; declarații inculpat Șumandan P. I.; declarații inculpat Ș. F.; declarații inculpat Ș. L.; declarații inculpat Ș. F.; declarații învinuiți V. Mîrela, C. G., G. D., Ș. M.; dovadă de depunere a unui pistol marca Cari Waîter Waffenfabrik Ulm/Do ._ și un tub cart.9 mm folosit la expertizare; proces-verbal de sechestru și inscripție ipotecară; adrese Western Union privind verificări trimiteri/primiri sume de bani; răspunsuri primite de la Western Union; adresă și răspuns DGFP A.; adresă și răspuns Primăria oraș Chișineu Criș; adresă și răspuns Primăria .; adresă și răspuns Primăria .; adrese verificare și răspunsuri BCR Sucursala A.; adrese verificare și răspunsuri Banca Transilvania Sucursala; adrese verificare și răspunsuri B. Post SA Sucursala A.; adrese verificare și răspunsuri BRD GSG SA Sucursala A.; adrese verificare și răspunsuri CEC Sucursala A.; proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizației nr. 55/2013; proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza ordonanței provizorii din 17.09.2013; adrese și răspunsuri IPJ A. – SAIISP; raport de constatare tehnico-științifică nr._/04.10.2013, declarații inculpați, declarații părți civile, părți vătămate și declarații martori, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

În perioada 2010-2012, inculpații Ș. P. I., Ș. F. și Șmăndan I. au racolat mai multe femei de pe teritoriul județului A., pe care le-au exploatat sexual, prin plasarea lor la bordeluri din Austria. Metodele de racolare erau diverse, victimele fiind amăgite cu promisiuni mincinoase privind găsirea unor locuri de muncă sau seduse și amăgite că vor fi luate de soții. Ulterior racolării, urma transportarea victimelor în Austria, unde acestea erau cazate în locuințe găsite de coinculpata Ș. L., sora coinculpaților Ș. P. I. și F. și verișoara coinculpatului Ș. I., care le și plasa în diverse stabilimente, pe care le cunoștea, aceasta practicând la rândul ei prostituția.

Constrângerea victimelor la practicare prostituției se realiza prin amenințări și loviri repetate, precum și prin confiscarea actelor de identitate ale acestora, fiind puse astfel în imposibilitate de a se întoarce în țară. Banii câștigați de victime erau confiscați de către inculpații Ș. P. I. și F. și trimiși în țară, în marea lor majoritate coinculpatei Ș. F., mama lor, prin intermediul rețelei Western Union.

S-a constatat că declarațiile victimelor se coroborează în acest sens cu declarațiile martorilor și interceptările telefonice realizate în cauză, ducând la conturarea tabloului infracțional.

Astfel, s-a reținut că victima G. P. O. a fost abordată în cursul anului 2010 de către inculpatul S. I., care i-a relatat că verișorul său din Austria, numitul Ș. F., dorește să cunoască o femeie cu care să se căsătorească. După mai multe discuții telefonice, inculpatul Ș. F. a convins-o pe victimă să meargă la el în Austria, pentru a se cunoaște. D. urmare, aceasta a fost condusă la autogara din A. de către inculpatul Ș. I., care s-a ocupat de achiziționarea biletelor de autocar și a instruit-o pe victimă cu privire la drumul spre Austria. La sosirea în Austria, victima a fost întâmpinată de către coinculpații Ș. F. și P. I., care au cazat-o într-un apartament închiriat de acesta din urmă în localitatea Graz, unde se afla și victima M. Moniamildred A. și obligată să se prostitueze într-un club de noapte. Banii încasați erau luați în fiecare dimineață de către inculpatul Ș. F.. Întrucât ulterior, victima a fost descoperită ca fiind contaminată cu sifilis, inculpatul Ș. F. a mutat-o într-o altă localitate, unde a încercat să o plaseze și în alte cluburi de noapte, până în luna august 2011, când a retrimis-o în țară. Constrângerea victimei la prostituție s-a realizat prin întrebuințarea unor acte de violență de către inculpatul Ș. F., precum și economic, prin confiscarea sumelor de bani realizate din prostituție și crearea în acest mod a unei dependențe materiale de acesta. Persoana vătămată G. P. O. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma 3.000 euro.

În cursul anului 2010, inculpatul Ș. P. I. a cunoscut-o pe persoana vătămată M. Moniamildred A., convingând-o să meargă cu el în Austria, unde îi va înlesni practicarea prostituției, promițându-i că din banii astfel obținuți îi va cumpăra o casă, unde se vor muta împreună, după ce în prealabil își va fi reglementat situația matrimonială. Ca urmare, în cursul lunii ianuarie 2011, inculpatul Ș. P. I. s-a prezentat cu un autoturism la locuința victimei, de unde a luat-o pe aceasta și împreună cu inculpatul Ș. F., au plecat în Austria. Victima a fost cazată inițial într-un apartament închiriat de inculpatul Ș. F. în localitatea Hartberg. Acolo, victima a cunoscut-o pe coinculpata Ș. L., care a preluat-o și a introdus-o în bordelul în care se prostitua și aceasta. Pe toată această perioadă de timp, între inculpatul Ș. P. I. și victimă s-a creat o legătură de concubinaj. Ulterior, victima a fost mutată de către inculpatul Ș. P. I. și Ș. L. în localitatea Graz, unde era plasată în diverse bordeluri de către aceștia. În perioada în care inculpatul Ș. P. I. revenea în țară la familia sa, victima era supravegheată de către coinculpata Ș. L., cu care a și locuit la un moment dat, în apartamentul închiriat de aceasta din urmă. La sfârșitul anului 2012, inculpații Ș. L. și Ș. F. s-au întors în țară, pentru a-și petrece sărbătorile de iarnă în familie. La indicația coinculpatului Ș. P. I., au luat-o pe ei și pe victimă, care a fost cazată la locuința acestuia din urmă, ocazie cu care a făcut cunoștință cu soția inculpatului, coinculpata Ș. A. A.. Din declarațiile martorilor rezultă că, pe tot parcursul șederii în Austria, victima M. Moniamildred A. a fost bătută în mod regulat de către inculpatul Ș. P. I., sub diverse pretexte, cum ar fi că s-a îndrăgostit de clienți sau legate de faptul că nu câștiga destui bani.

Persoana vătămată M. Moniamildred A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În cursul anului 2011, persoana vătămată F. Garofița a fost abordată de către inculpatul Ș. I., care i-a spus că îi poate găsi un post de menajeră bine plătit în Austria. Astfel, în data de 10.03.2012, inculpatul Ș. I. împreună cu coinculpatul Ș. P. I. au transportat-o în Austria, mai întâi în locaitatea Hartberg, iar apoi în localitatea Graz. Odată ajunși în Austria, persoana vătămată, prin amenințări și bătăi, a fost constrânsă de către inculpatul Ș. I. să se prostitueze în mai multe bordeluri, unde a fost plasată de către acesta. În data de 28.03.2013, victima a fost găsită de tatăl său, care a luat-o din clubul în care se prostitua și a adus-o în țară. Pe tot parcursul șederii sale în Austria, inculpatul Ș. I. a ținut legătura cu inculpatul Ș. F., care s-a implicat în mod activ în activitățile desfășurate de către acesta, prin îndrumările date coinculpatului Ș. I. referitor la constrângerea persoanei vătămate F. Garofița la practicarea prostituției, găsindu-i acestuia diverse locații în care urma să fie plasată victima pentru a se prostitua.

Persoana vătămată F. Garofița s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 euro.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului Ș. P. I. în data de 19.09.2013, a fost descoperit un pistol marca Karl Walter cal 9 mm, ._, fără muniție, armă supusă autorizării, categoria C 24.

Raportat la starea de fapt mai sus reținută în sarcina inculpaților, prima instanță a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror este fondată.

Astfel, instanța de fond a considerat că faptele inculpatului Ș. P. I., care, acționând împreună cu coinculpații Șumămndan I., Ș. F. și S. L., a recrutat, transportat și adăpostit în Austria pe persoanele vătămate G. P. O., F. Garofița și M. Moniamildred A., pe care prin constrângere și inducere în eroare le-a exploatat, obligându-le la practicarea prostituției, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

De asemenea, a reținut că fapta aceluiași inculpat, care, în cursul anului 2012, a achiziționat din Austria un pistol marca Karl Walter cal 9 mm, ._, fără muniție, armă supusă autorizării, categoria C 24, pe care l-a deținut fără drept la domiciliul său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului aremelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, toate infracțiunile aflându-se în situația concursului real de infracțiuni prevăzută de art. 38 Cod penal.

În ceea ce privește faptele inculpatului Ș. F., care, acționând împreună cu coinculpații Șumămndan I., Ș. P. I. și Ș. L., a recrutat, transportat și adăpostit în Austria pe persoanele vătămate G. P. O., F. Garofița și M. Moniamildred A., pe care prin constrângere și inducere în eroare le-a exploatat, obligându-le la practicarea prostituției, s-a concluzionat că întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, aflate în concurs real de infracțiuni.

Cu privire la faptele inculpatului Ș. I., care, acționând împreună cu coinculpații Șumămndan F. și Ș. P. I., a recrutat, transportat și adăpostit în Austria pe persoanele vătămate G. P. O. și F. Garofița, pe care prin constrângere și inducere în eroare le-a exploatat, obligându-le la practicarea prostituției, s-a stabilit că întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, aflate în concurs real de infracțiuni.

Faptele inculpatei Ș. L., care, acționând împreună cu coinculpații Șumămndan F. și Ș. P. I., a recrutat, transportat și adăpostit în Austria pe persoana vătămată M. Moniamildred A., pe care prin constrângere și inducere în eroare au exploatat-o, obligând-o la practicarea prostituției, în opinia primei instanțe, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Instanța de fond a apreciat, totodată că din niciuna din probele administrate în cauză nu poate fi reținută implicarea inculpatei Ș. A. A. în activitatea infracțională ce face obiectul prezentei cauze, constatând că aceasta nu avea cunoștință de activitățile desfășurate de soțul ei, coinculpatul Ș. P. I. și de implicarea lui în relația de concubinaj cu victima Mihăila Moniamildred A.. În acest sens, s-a considerat ca fiind relevant comportamentul inculpatei legat de primirea persoanei vătămate la domiciliul conjugal, cu ocazia sărbătorilor de iarnă din anul 2012, precum și lăsarea acesteia singură în imobil pe o perioadă de timp, opiniind că este greu de presupus că în situația în care inculpata cunoștea și sprijinea activitatea infracțională desfășurată de soțul ei, coinculpatul Ș. P. I., ar fi procedat ca atare. Instanța de fond a avut în vedere că inculpata este încadrată în muncă și se ocupă de creșterea și educarea celor doi copii ai săi, iar faptul că știa despre practicarea prostituției de către cumnata sa, coinculpata Ș. L., nu reprezintă acțiuni de complicitate la infracțiunea de trafic de persoane comisă de soțul său. De asemenea, constatând că inculpata nu s-a deplasat pe teritoriul Austriei în această perioadă de timp, s-a apreciat că nu avea de unde să cunoască activitățile infracționale desfășurate de soțul și cumnații săi.

În privința inculpatei Ș. F. s-a constatat că a decedat pe parcursul procesului penal.

Referitor la infracțiunea de proxenetism, prevăzută și pedepsită de art. 213 Cod penal, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații S. F. și Ș. I., instanța de fond a considerat că la dosarul cauzei nu există probe că aceștia au săvârșit infracțiunea. Astfel, a reținut că elementul material al laturii obiective al infracțiunii de proxenetism se prezintă sub forma unei pluralități de acțiuni alternative, respectiv determinare, înlesnire sau obținere de foloase patrimoniale ți că în toate modalitățile de existență a elementului material, legea cere, ca o condiție esențială, legătura acțiunii incriminate cu practicarea prostituției, în sensul de a se trage foloase de pe urma acesteia sau ca aceasta să constituie scopul activității. În speță, însă instanța anterioară a observat că numita Ș. M. este soția inculpatului Ș. I. și a practicat de bunăvoie prostituția, datorită sărăciei în care se regăsea, într-o țară în care aceasta este reglementată de lege, respectiv Austria. De asemenea, a avut în vedere că numita V. M., concubina inculpatului Ș. F., a practicat tot de bunăvoie prostituția în Austria, încă înainte de a-l cunoaște pe inculpat, ulterior folosind banii în comun la gospodărirea împreună cu concubinul său. În consecință, a reținut instanța de fond că hotărârea de a practica prostituția în cazul celor două persoane a fost luat anterior sau independent de activitatea făptuitorilor, fără să se regăsească în speță niciuna dintre acțiunile alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii.

Constatând, dincolo de orice dubiu, că faptele de trafic de persoane și nerespectarea regimului armelor și munițiilor în cazul inculpatului Ș. P. I., există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpații Ș. P. I., Ș. F., Ș. I. și Ș. L., instanța de fond a pronunțat condamnarea acestor inculpați, rezolvând acțiunea penală potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților pentru faptele săvârșite, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială și faptul că inculpații nu sunt reținuți cu antecedente penale.

Pentru considerentele de mai sus, tribunalul, a aplicat pedepse inculpaților, astfel cum s-a arătat mai sus, în redarea dispozitivului hotărârii apelate, prima instanță reținând, la aplicarea pedepselor că faptele de trafic de persoane comise de inculpatul Ș. P. I., de inculpatul Ș. I. și de către inculpatul Ș. F., au fost săvârșite în situația concursului real de infracțiuni.

De asemenea, în privința inculpatei Ș. L. având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatei, văzând că aceasta se află la prima abatere infracțională, instanța de fond a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar și fără executarea acesteia, însă că este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În privința inculpatei Ș. F. a dispus încetarea procesului penal pornit pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 47 Cod Penal, raportat la art. 210 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, ca urmare a decesului acesteia iar în ceea ce privește inculpata Ș. A. A. a fost dată o soluție de achitare.

În baza art. 112 alin. 1 lit. f Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpatul Ș. P. I. a pistolului marca Karl Walter cal. 9 mm ._, fără muniție, armă supusa autorizării categoria C. 24, depusă la Camera de Corpuri Delicte a IPJ A. cu dovada . nr._ din data de 08.10.2013.

Pe latură civilă, instanța de fond, în baza art. 397, raportat la art. 25 Cod procedură penală, a constatat că persoana vătămată M. Moniamildred A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Cu privire la daunele morale solicitate în cauză prin constituirile de parte civilă, tribunalul a reținut că acestea sunt menite să contribuie la reducerea compensatorie a suferințelor fizice și psihice cauzate persoanelor vătămate ca urmare a activităților infracționale ale inculpaților. S-a apreciat că suma de 1.000 lei acordată cu acest titlu, este suficientă dar și necesară reparării prejudiciului moral.

De asemenea, tribunalul a apreciat ca fiind necesară confiscarea de la inculpatul Ș. P. I., în folosul statului, a sumei de 9434,16 euro, rezultați din săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și primiți de la persoana vătămată M. Moniamildred A. și astfel a dispus în consecință.

Prin hotărârea dată, instanța de fond s-a pronunțat și cu privire la sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor și conturilor bancare ale inculpatului Ș. P. I.; sechestrul asigurator dispus asupra sumelor existente în conturile bancare și bunurilor inculpaților Ș. L., Ș. F. și Ș. F.; sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatei Ș. F.; sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor personale ale suspectei Ș. M.; sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor personale ale inculpatului Ș. I.; sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor inculpatei Ș. A. A., cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat și la onorariul avocatului desemnat din oficiu în faza procesuală anterioară, astfel cum s-a arătat mai sus.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, atât P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial A. cât și inculpații Ș. P. I., Ș. F., Ș. I., Ș. L.

P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial A. solicită desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri arătându-se, în motivare următoarele:

În ceea ce privește inculpata Ș. A.-A., se consideră că instanța de fond nu a oferit nici un argument pentru a invalida susținerile victimei M. Moniamildred A. care, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, atunci când față de toți inculpații fuseseră luate măsuri preventive privative de libertate, a oferit organelor judiciare date concludente privind implicarea acestei inculpate în activitatea infracțională desfășurată de ceilalți membri ai familiei Ș. (fiind indicate f.97-100 vol.I UP) care se coroborează cu conținutul convorbirii telefonice purtate de aceasta cu inculpatul la data de 12.04.2013 și redată la filele 19-21 din rechizitoriu.

Față de situația descrisă, s-a apreciat că, faptul că inculpata Ș. A. A. nu a știut că soțul său întreținea raporturi sexuale cu persoana vătămată M. Moniamoldred A., ori, dacă a știut, a acceptat situația, primând interesul material, este dovedit și de împrejurarea că, atunci când victima a fost adusă în casa ei și a soțului, cu ocazia sărbătorilor de iarnă din anul 2012, inculpata a dormit în același pat cu persoana vătămată M. Moniamildred A., fapt confirmat de amândouă.

S-a mai criticat faptul că instanța de fond nu a făcut niciun comentariu pe marginea discuțiilor telefonice purtate de inculpații Ș. P. I. și Ș. A. A. în data de 04.04.2013, cu mențiunea că cele mai relevante dintre acestea sunt prezentate la fila 41-42 din rechizitoriu, din cuprinsul cărora rezultă modul în care o percepeau cei doi pe victimă. În plus, se precizează că această convorbire telefonică este urmată la scurt timp de o alta, prezentată la fila 42 din rechizitoriu, între inculpatul Ș. P. I. și persoana vătămată M. Moniamildred A., în care inculpatul îi cere în mod expres victimei să nu telefoneze în momentele următoare pe telefonul fix, pentru ca rudele inculpatei Ș. A. A., aflate în vizită la inculpați, să nu audă cumva conținutul discuției, ceea ce, în opinia reprezentanților Parchetului nu lasă loc de îndoială că susținerile victimei privind raportările pe care trebuia să le facă periodic inculpatei Ș. A. A. sunt sincere.

Totodată, se face trimitere la convorbirea purtată de inculpatul Ș. P. I. cu un bărbat, „Neluțu”, prezentată la filele 44-45 din rechizitoriu, din care reiese că cei doi a trebuit să își amâne plecarea în Austria pentru ca inculpatul Ș. P. I. să recupereze de la inculpata Ș. A. A. cartela unui operator telefonic austriac, post telefonic prin care se ținea legătura cu victima. Se apreciază că nici cu privire la această probă instanța de fond nu a motivat în vreun fel neconcludența sau lipsa ei de utilitate. În plus, s-a opiniat că, în afara probelor mai sus enumerate, în condițiile în care întreg ansamblu probator relevă că ceilalți coinculpați aflați în relații de rudenie, au fost implicați o perioadă considerabilă de timp în activități de trafic de carne vie, cooperând între ei și cunoscând natura activităților infracționale ale coparticipanților, apare de necrezut că inculpata Ș. A. A., trăind printre ei, să nu fi realizat care este sursa banilor din care se îndestulau cu toții, anume prostituția. Totodată, s-a învederat că, în afara datelor oferite de Administrația Finanțelor Publice și prezentate la fila 56 din rechizitoriu, niciunul dintre inculpați nu a probat în cursul procesului penal vreo altă sursă de venit.

Procurorul a solicitat să se aibă în vedere și declarațiile victimei, contactarea acesteia de către inculpata Ș. A. A. imediat după arestarea rudelor celei din urmă, de pe un număr nemaifolosit până atunci, pentru a o aduce în țară, concluzionându-se astfel că, în condițiile în care inculpata Ș. A. A. nu ar fi cunoscut caracterul infracțional al activităților desfășurate de membrii familiei Ș., nu ar fi avut nici un rost folosirea de mijloace de natură a împiedica interceptarea eventuală a convorbirilor telefonice de către autoritățile judiciare, mult mai firească apărând oferirea de către inculpată organelor de urmărire penală a datelor de contact ale victimei pentru citarea legală a acesteia. Instruirea victimei cu privire la modalitățile de procurare a unui act de identitate - lipsa acestuia din posesia persoanei vătămate la momentul în care coinculpații plecaseră cu toții în țară, nemaisupraveghind-o îndeaproape fiind cât se poate de sugestivă -, trimiterea de bani victimei, care fusese lăsată fără mijloace materiale, găzduirea victimei în locuința inculpatei și instruirea acesteia asupra celor ce trebuia declarate pentru a se asigura sustragerea infractorilor de la răspundere penală, angajarea și plătirea de către inculpată a unui avocat victimei în momentul în care, consecința a susținerilor inițiale nesincere, fusese pusă sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, în opinia reprezentantului Ministerului Public, constituie împrejurări ce denotă în afara oricărui dubiu, că inculpata Ș. A. A. a fost în permanență la curent cu natura activităților infracționale desfășurate de membrii familiei și, mai mult, le-a sprijinit.

În concluzie, s-a apreciat că, obținerea de foloase patrimoniale de către inculpata Ș. A.-A. atât direct, cât și prin intermediul soțului, coinculpatul Ș. P. I., de pe urma practicării prostituției de către victima M. Moniamildred A. (făcându-se trimitere la transferurile de bani dintre victimă și inculpați prezentate la filele 54-56 din rechizitoriu) realizează în mod conținutul material al infracțiunii de proxenetism.

S-a mai susținut că, dovada faptului că inculpata Ș. A. A. era cea care administra fondurile provenite din activitatea infracțională a soțului rezultă și din convorbirea purtată de inculpatul Ș. P. I. cu mama sa, inculpata Ș. F., din data de 19.08.2013, prezentată la fila 28 din rechizitoriu.

Procurorul a precizat că, ceea ce face distincția între această infracțiune și cea de trafic de persoane, așa cum a arătat ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii (făcându-se trimitere la decizia nr.XVI din 19.03.2009), o constituie actele de amenințare, violență, fraudă ori înșelăciune, precum și alte forme de constrângere specifice celei de-a doua infracțiuni.

Față de cele expuse, s-a arătat că, așa cum a rezultat din înregistrările convorbirilor telefonice interceptate purtate de ceilalți inculpați, inculpata Ș. A.-A. era la curent cu amenințările, violențele și celelalte forme de constrângere la care era supusă victima M. Moniamildred A. spre a fi determinată să câștige prin prostituție sume cât mai mari de bani, pe care să îi trimită inculpaților. În plus, s-a învederat că aceasta dădea indicații coinculpaților cu privire la înfometarea victimei pentru a o constrânge a se prostitua cât mai des, întărindu-le astfel rezoluțiile infracționale. Astfel, s-a arătat că în convorbirea dintre inculpații Ș. L. și Ș. F. din data de 18.08.2013, prezentată la filele 43-44 din rechizitoriu, apare clar cum inculpata Ș. A. A., prin intermediul inculpatei Ș. F., îi transmite inculpatei Ș. L. care o supraveghea pe victimă, să o înfometeze. În acest sens, s-a subliniat că asigurările date de inculpata Ș. F. inculpatei Ș. L. că amenințările cu bătaia și cu mutarea în bordeluri sordide, adresate de inculpatul Ș. P. I. persoanei vătămate M. Moniamildred A. nu fuseseră proferate doar ca să le audă inculpata Ș. A. A., ci erau reale, sugerează implicit că inculpatul Ș. P. I. nu făcea un secret în fața soției din metodele pe care le folosea pentru a constrânge victima.

Prin urmare, considerând că sunt întrunite deopotrivă condiția existenței actelor de participație la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane - ridicarea în mod repetat de către inculpata Ș. A. A. de sume de bani transferate ei prin rețeaua Western Union fie de către victimă, fie de către coinculpații Ș. P. I. și Ș. L., beneficierea de sumele de bani obținute prin exploatarea sexuală a victimei și administrarea acestora, oferirea de sfaturi coinculpaților privind modalitățile de constrângere a victimei -, cât și existența laturii subiective sub forma intenției – s-a conchis că inculpata Ș. A. A. a fost în deplină cunoștință de cauză în ceea ce privește exploatarea sexuală a persoanei vătămate prin folosirea diverselor forme de constrângere și s-a apreciat că în mod corect s-a reținut în sarcina acesteia complicitatea la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În sprijinul acestui raționament juridic a fost reamintită și decizia instanței supreme în soluționarea unui recurs în interesul legii (Dec.II din 21 ianuarie 2008 a ICCJ, care a statuat că „transferul repetat de bani, cunoscând că provin din infracțiunea de trafic de persoane, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora sau în scopul de a ajuta persoanele care au săvârșit infracțiunea să se sustragă de la răspundere penală, dobândirea, deținerea sau folosirea acestor bani, toate aceste acțiuni fiind săvârșite în mod repetat, constituie complicitate la infracțiunea de trafic de persoane”). În plus, s-a arătat că, judecătorul fondului nu a oferit în motivarea deciziei de achitare a inculpatei Ș. A. A. niciun argument care să invalideze aplicabilitatea celor stabilite de instanța supremă în speță.

În opinia reprezentantului Parchetului, faptul că, în cursul cercetării judecătorești, persoana vătămată M. Moniamildred A. și-a nuanțat declarațiile, în sensul concentrării acuzelor asupra inculpatului Șumândan P. I. și a diluării rolului coinculpatelor Ș. A. A., Ș. L. și Ș. F. în exploatarea sa prin obligarea la practicarea prostituției nu poate fi disociat de actele de presiune psihică la care a fost supusă de către inculpați în cursul urmăririi penale, și în perioada cât cauza s-a aflat pe rolul instanței. Astfel, s-a precizat că, ulterior sesizării instanței, între victimă și inculpata Ș. A. A., precum și între victimă și sora inculpaților, martora G. D. A., au avut loc întâlniri, confirmate de toate cele trei persoane, chiar dacă s-a susținut că ar fi fost întâmplătoare și nu au urmărit obstacularea aflării adevărului în cauză, care fac dovada clară a strădaniilor inculpaților de a o determina pe victimă să dea declarații de natură a-i disculpa o constituie deopotrivă și biletul trimis persoanei vătămate de către chiar inculpatul Ș. P. I. din Arestul IJP A. - bilet interceptat de fratele victimei și predat organelor de up (vol.II f.199 dosar CJ) - în care inculpatul Ș. P. I. i-a transmis persoanei vătămate mesajul subliminal de a nu mai da declarații împotriva inculpatelor Ș. A. A., Ș. L. și Ș. F., amenințând-o în final prin expresia „Eu nu mor aici.(...) ești tânără, uită de toate și ai grijă de familia ta!”.

Se consideră de asemenea neîntemeiate argumentele pe baza cărora instanța de fond a dispus achitarea inculpaților Ș. I. și Ș. F. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În motivarea, acestei opinii, s-a arătat că, inculpatul Ș. F. a recunoscut că, după ce mersese anterior în Austria împreună cu o altă femeie unde aceasta s-a prostituat, el trăind din banii astfel câștigați, la începutul anului 2012 a dus-o în Austria pe martora V. M., unde și aceasta a practicat prostituția. Inculpatul a afirmat expresis verbis că „pe V. M. a dus-o la un club de prostituție” (s-a făcut trimitere la declarația de la filele 82, 83 vol.II UP).

S-a considerat că susținerile inculpatului Ș. F. sunt întărite de cele ale inculpatului Ș. I. care a declarat că „inculpatul Ș. F. a dus-o pe V. M. în Austria la el” (f.24 vol.II UP). De asemenea, s-a arătat că inculpatul Ș. F. a declarat despre inculpatul Ș. I. că, în cursul anului 2012, „a venit în Austria însoțit de soție (...), unde aceasta a practicat prostituția (...). Inculpatul Ș. I. a dus în Austria la prostituție odată cu soția sa și pe numita Pita (...)” (f.82 vol.II UP), însăși soția inculpatului Ș. I., Ș. M., a recunoscut că a mers în Austria, împreună cu soțul, unde s-a prostituat deoarece în țară nu aveau loc de muncă niciunul dintre ei (f. 189-190 vol.II UP). Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, inculpații și-au schimbat poziția, negând săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, fără a oferi nici o explicație revenirii asupra declarațiilor.

S-a mai menționat că inculpații au fost susținuți constant de către V. M. și Ș. M. în încercarea de a scăpa de tragerea la răspundere penală, acestea, pe lângă prezentarea nesinceră a propriei relații prostituată-proxenet, pe care o aveau cu concubinul, respectiv soțul, încercând să determine victimele traficului de persoane practicat de cei doi să dea declarații mincinoase în cauză, împrejurări atestate de declarațiile a numeroase persoane audiate.

În plus, s-a apreciat că, instanța de fond ar fi trebuit să observe că înregistrările convorbirilor interceptate în cauză oferă elemente fundamentale pentru formarea convingerii asupra adevăratei conduite a infractorilor. Astfel, s-a precizat că din discuția purtată în data de 22.03.2013 de inculpatul Ș. P. I. cu o femeie, redată la filele 14-15 din rechizitoriu, rezultă în mod clar că inculpații Ș. F. și Ș. I. nu aveau nici o ocupație obținând venituri consistente de pe urma femeilor care se prostituau în beneficiul lor, printre acestea numărându-se și concubina, respectiv soția inculpaților. Totodată, s-a învederat cu privire la conversația purtată de inculpatul Ș. F. cu martora V. M. la data de 24.03.2013, redată la f.45-53 din rechizitoriu.

Procurorul a mai arătat că, analizând conținutul constitutiv al infracțiunii de proxenetism, se observă că fapta a fost săvârșită în toate cele trei modalități alternative de către inculpați: determinare, înlesnire și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției.

În acest context, s-a apreciat că, acceptul soțului/concubinului ca partenera sa de viață să practice prostituția este un element determinant în luarea de către aceasta a hotărârii de a se prostitua; acceptul rezultă și din conduita ulterioară a inculpaților, de înlesnire a practicării prostituției de către partenerele de viață, înlesnire constând în transportarea acestora în Austria, în plasarea lor în bordeluri, în contextul în care inculpații aveau experiență în această direcție, în timp ce femeile nu cunoșteau nici măcar limba germană; tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției și de către partenerele de viață rezultă de asemenea în mod cert din probatoriu, inculpații nefăcând dovada obținerii unor venituri licite.

Împrejurarea că inculpații Ș. F. și Ș. I. trăiesc și se gospodăresc împreună cu cele două femei, fără a fi un factor de natură a-i exonera de răspundere penală pentru faptele de proxenetism, în opinia procurorului, constituie o circumstanță agravantă, fiind cu atât mai mult inacceptabil din perspectiva valorilor europene ca o persoană să o exploateze sexual pe mama copiilor săi, plasând-o în bordeluri.

Hotărârea instanței de fond a fost criticată și din perspectiva pedepselor aplicate inculpaților Ș. P. I., Ș. F., Ș. I. și Ș. L., apreciindu-se că sunt prea blânde, arătând că probele indică că toți inculpații au avut o atitudine nesinceră și au încercat să împiedice aflarea adevărului în cauză, atât prin declarații nesincere, cât și prin încercarea de corupere a celor trei victime, ori de intimidare a lor prin amenințări în cursul procesului penal, pedepsele aplicate ar trebui orientate spre maximul special. Un alt argument care pledează pentru aceasta în cazul inculpaților Ș. F. și Ș. I. a fost faptul că cei doi nu au ezitat să exploateze sexual înseși concubina ori soția.

Referitor la inculpata Ș. L., se consideră că, raportat la rolul său central în exploatarea sexuală a victimei M. Moniamildred A., inculpata adăpostind-o pe persoana vătămată, plasând-o în bordeluri, ținând-o într-o continuă servitute pentru datorii, supraveghind-o atât la domiciliu cât și la bordel, luând măsuri de distrugere a documentelor de transfer a banilor obținuți de la victimă, constrângând-o deopotrivă fizic și psihic, pedeapsa aplicată nu este în măsură a realiza rolurile sale sancționator și preventiv. S-a apreciat, în acest sens că, un factor agravant în cazul inculpatei îl constituie împrejurarea că, femeie fiind, ca și victima, era cu atât mai în măsură ca, prin empatie, să realizeze suferințele la care aceasta era supusă iar atitudinea inculpatei denotă o cruzime chiar mai accentuată decât cea manifestată de coparticipanții bărbați și se cuvine sancționată proporțional.

Cu privire la dispoziția instanței de fond referitoare la confiscarea sumei de 9434,16 euro de la inculpatul Ș. P. I., s-a învederat că, din declarațiile victimelor, coroborate cu datele comunicate de instituțiile financiare (prezentate în rechizitoriu la filele 54-56) precum și cu înregistrările convorbirilor telefonice efectuate în cauză, inculpații au obținut sume de bani mult mai mari prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism. În acest sens, s-a exemplificat că F. Garofița a indicat ca fiindu-i luată o sumă de cea 10.000 euro, G. P. Otlia, de 3.000 euro, iar M. Moniamildred A., de cea 50.000 euro iar banii au fost numai în unele situații trimiși de victime inculpaților prin intermediul instituțiilor financiar-bancare, în principal fiind remiși direct unora dintre aceștia care îi împărțeau și expediau ulterior celorlalți infractori partea cuvenită, aceasta fiind explicația transferurilor de sume mari de bani între inculpați. S-a conchis că aceste realități impun confiscarea banilor de la toți inculpații condamnați, iar nu doar de la unul dintre ei.

În aceeași ordine de idei, s-a apreciat că se impune luarea măsurii confiscării extinse, inculpații neavând vreo probă privind obținerea altor venituri licite în afara celor comunicate de Administrația Finanțelor Publice A., fiind evident că averea lor provine din infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, cu mențiunea că privarea infractorilor de produsele infracțiunilor sus amintite este de altfel, alături de pedepsele privative de libertate, una din principalele măsuri indicate în convențiile europene în materie a fi apte a stopa dezvoltarea fenomenului traficului de persoane.

Motivele apelului declarat de inculpații Ș. P. I., Ș. I., Ș. F. și Ș. L. au fost susținute oral de către avocatul lor ales, astfel cum au fost redate în încheierea de ședință din data de 13.05.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Prin decizia penală nr. 621/A/10.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._,

În baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen., s-au admis apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.CO.T-Biroul Teritorial A. și inculpatul Ș. F. împotriva sentinței penale nr. 31 din 28.01.2015, pronunțată de Tribunalului A. în dosar nr._ .

S-a desființat, în latură penală, sentința penală apelată și, rejudecând:

S-au înlăturat dispozițiile de contopire a pedepselor în privința inculpaților Ș. F. și Ș. I..

În temeiul art. 396 al. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit.c C.pr.pen., a achitat inculpatul Ș. F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 210 al. 1 lit. a C.pen. (parte vătămată F. Garofița).

În temeiul art. 213 al. 1 C.pen. a condamnat inculpatul Ș. F. la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și pedeapsa complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 38, 39 lit. b, 45 alin.3 lit. a Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului Ș. F., în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 (doi) ani închisoare, rezultând de executat de către acesta o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 213 al. 1 C.pen. a condamnat inculpatul Ș. I. la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și pedeapsa complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 38, 39 lit. b, 45 alin.3 lit. a Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului Ș. I., în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 (doi) ani închisoare, rezultând de executat de către acesta o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 424 alin 2 C.pr.pen rap. la art. 399 alin 1 C.pr.pen și art. 241 alin 1 lit. c C. pr. pen., măsurile preventive în privința inculpaților Ș. I., Ș. F., Ș. P. I. și Ș. L. au încetat de drept la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 424 alin 3 C.pr.pen și 72 C.pen s-a dedus în continuare arestul la domiciliu în privința inculpaților Ș. I., Ș. F., Ș. P. I. din 28.01.2015 la zi.

În baza art. 396 alin. 1, alin.4 C.pr.pen, raportat la art. 83 C. pen, s-a stabilit pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare în sarcina inculpatei Ș. A. A. - fiica lui A. și V., născută la data de 20.08.1977 în mun. A., jud.A., domiciliată în com. V., ., ., fară forme legale în com. V., ..39A, jud.A. posesoare a CI . nr._, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute și pedepsite de art.210 alin.1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 75 al. 2 lit. b Cod penal și art. 76 al. 1 Cod penal

În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin 2 lit. b C. pen., a obligat inculpata să presteze 50 zile muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului Local al Comunei V. sau în cadrul Consiliului Local A..

În baza art. 86 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune A..

În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., rap.la art. 88 C.pen. a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 112 alin. 1 lit. e C.pen. a confiscat de la inculpatul Ș. F. suma de 27.907 euro, de la inculpatul Ș. I. suma de 260 euro, de la inculpata Ș. L. suma de 8.000 euro, de la inculpatul Ș. P. I. suma de 8.600 euro, menține confiscarea dispusă de prima instanță de 9.434,16 euro în privința acestui inculpat și de la inculpata Ș. A. A. suma de 4.500 euro.

S-a menținut sechestrul asigurator dispus asupra sumelor existente în conturile bancare ale inculpatelor Ș. L. și Ș. F. și ale inculpatului Ș. F..

S-a menținut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatei Ș. F. după cum urmează:

- teren înscris în CF nr._ în cote de ½ bun comun cu soțul Ș. P.;

- teren intravilan cu nr. cadastral_ lot 2, situat în localitatea V., ..39, bun comun cu soțul Ș. P.;

S-a menținut sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor personale ale inculpatului Ș. I., respectiv:

- motoreta YAMAHA de culoare roșie, . VTL 5AD_.

S-a menținut sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor inculpatei Ș. A. A., după cum urmează:

- clădire și cotă de ½ din terenul aferent situat în localitatea V., .. 39A, înscris în CF nr._, bun comun cu soțul Ș. P. I., cu o valoare impozabilă de 335.390,34 lei;

- clădire situată în localitatea V., ., ., înscrisă în CF 5412, bun comun cu soțul Ș. P. I., cu o valoare impozabilă de 112.581 lei.

În baza art. 274 alin. 2 C.pr.pen. a obligat inculpata Ș. A. A. la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli judiciare în primă instanță.

S-a menținut în rest sentința penală apelată.

În baza art. 275 al. 2 C.pr.pen. a obligat inculpații Ș. P. I., Ș. I. și Ș. L. la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, iar în baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. parte din cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Prin încheierea din 11.06.2015, în baza art. 279 C.pr.pen. s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 621/A din 10.06.2015, în sensul că în cuprinsul minutei și dispozitivul acesteia, înainte de alineatul cu privire la măsurile de supraveghere impuse de instanță inculpatei Ș. A. A., se va insera un nou alineat ce va avea următorul conținut: „În baza art. 83 alin. (1), (3) C.pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunța această decizie penală, instanța de apel a reținut următoarele:

Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu cu privire la toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 417, 418 C.pr.pen., instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a administrat un probatoriu complet și pe baza acestuia, cât și a probelor administrate în faza de urmărire penală, aceasta a stabilit, printr-un raționament juridic corect, starea de fapt, în principal corect reținută cu unele nuanțări, potrivit celor ce vor fi arătate mai jos:

În esență, instanța de apel a reținut că inculpații trimiși în judecată în prezentul dosar au fost implicați împreună sau separat în traficarea prin exploatarea sexuală a persoanelor vătămate F. Garofița, G. P. și M. Moniamildred

În ceea ce privește persoana vătămată G. P., aceasta a ajuns în Austria în toamna anului 2010, după ce, în prealabil, a fost racolată de inculpatul Ș. I.. Promisiunile făcute acesteia de către Ș. I. au fost acelea de a iniția o relație între victimă și inculpatul Ș. F., inculpatul spunându-i persoanei vătămate că Ș. F. locuiește singur în Austria și dorește o relație cu o femeie româncă. Ș. F. și victima au vorbit mai întâi prin telefon, în acest fel inculpatul convingând-o să vină în Austria. În Austria, persoana vătămată a fost așteptată de către inculpatul Ș. F. și a fost găzduită în apartamentul închiriat de Ș. P. unde locuia acesta împreună cu M. Moniamildred, care la rândul ei practica prostituția.

Persoana vătămată a fost audiată atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată în primă instanță dar și în apel. În acest fel prima instanță cât și instanța de apel au constatat că, raportat la mediul din care provine victima, la gradul de instruire al acesteia precum și la condițiile socio-economice în care a trăit această persoană prezintă un grad mare de vulnerabilitate spre a deveni victima acestei infracțiuni.

Abuzul de autoritate a lui Ș. F., persoană care a traficat-o pe G. P. sub forma obligării la practicarea prostituției rezultă din modul în care aceasta a acceptat toate solicitările inculpatului, respectiv aceea de a practica activitatea de prostituție într-un club, de a-i da toți banii câștigați inculpatului, inculpatul spunându-i că acei bani vor fi pentru a-și construi ei o casă, în realitate neîntâmplându-se acest lucru, iar inculpatul s-a descotorosit repede de victimă în momentul în care a intrat într-o relație cu altă persoană care practica prostituția.

În faza de urmărire penală victima a declarat că a vrut să renunțe la activitatea de prostituție, însă a fost bătută de mai multe ori de inculpatul Ș. F. pentru a continua activitatea. De asemenea, după ce la primul club de noapte victima a fost descoperită ca suferind de o boală cu transmitere sexuală, aceasta a fost luată și dusă în altă localitate unde a putut practica prostituția fără să i se ceară efectuarea de analize medicale.

În cursul anului 2011, persoana vătămată F. Garofița a fost abordată de către inculpatul Ș. I., acesta promițându-i că îi va găsi un loc de muncă, de menajeră în Austria. Ș. I. și Ș. P. au transportat-o pe aceasta în localitatea Hartber și apoi în Gratz. Persoana vătămată a ajuns în Austria la începutul lunii martie. În aceeași seară, Ș. I. a prezentat-o pe victimă la un club unde Ș. I. a primit suma de 200 euro iar ulterior i-a comunicat persoanei vătămate că va lucra și ea în acel club ca prostituată. Persoana vătămată a fost bătută de către inculpat, în această modalitate obligând-o ca în următoarea perioadă să practice prostituția, iar banii câștigați erau încasați de Ș. I. în fiecare dimineață de la bar. După câteva zile au plecat în Grratz unde persoana vătămată a fost obligată să se prostitueze în trei cluburi. În lipsa actelor de stare civilă și a banilor persoana vătămată a fost obligată să se prostitueze până în data de 28.03.2012 când a fost recuperată de către tatăl său, în acest fel întorcându-se în România.

Persoana vătămată M. Moniamildred a practicat prostituția în Austria începând din ianuarie 2011, după ce, încă din cursul anului 2010 a început să aibă o relație intimă cu inculpatul Ș. P. I.. Acesta i-a solicitat să practice prostituția în Austria, urmând ca din banii câștigați el să finalizeze casa în care va rămâne să locuiască familia lui și apoi să construiască o casă pentru persoana vătămată în care să locuiască împreună cu inculpatul.

Astfel persoana vătămată a plecat de acasă fără știrea părinților și a plecat mai întâi în . împreună cu inculpații Ș. F. și Ș. P. I., au plecat spre Austria în orașul Haltberg, unde inculpatul Ș. F. a găzduit-o pe persoana vătămată într-un apartament închiriat de acest inculpat.

În același imobil, locuia și inculpata Ș. L., care, încă de la început s-a preocupat ca persoana vătămată M. Moniamildred să-și înceapă activitatea în cluburile de noapte. S-a deplasat împreună cu aceasta în vederea efectuării analizelor medicale și, ulterior a introdus-o la clubul unde și inculpata se prostitua. Persoana vătămată și-a desfășurat activitatea de prostituție în mai multe localități din Austria, timp în care a fost supravegheată îndeaproape de inculpata Ș. L. și inculpatul Ș. P. I.. Toți banii rezultați din prostituție erau predați de către partea vătămată fie direct inculpatului Ș. P. I. sau trimiși acestuia prin Western Union, când inculpatul era în România, fie soției inculpatului, inculpata Ș. A. sau inculpatei Ș. L.. Că activitatea desfășurată de persoana vătămată era direct supravegheată de inculpați rezultă atât din declarația părții vătămate cât și din interceptările convorbirilor telefonice în care Ș. L. povestea fie mamei sale, fie direct inculpatului Ș. P. nemulțumirile acesteia datorate faptului că partea vătămată a început să refuze să trimită banii sau să-i dea inculpatei Ș. L. și a început să fie cam leneșă și să aibă mai puțini clienți.

Relevante sunt discuțiile purtate de inculpat cu o femeie la data de 22.03.3013, căreia îi povestește ce bătaie i-a tras persoanei vătămate, care i-a reproșat că lucrează ca să o întrețină pe soția lui.

Inculpata Ș. A. A. cunoștea împrejurarea că soțul său o exploata sexual pe victima M. Moniamildred, dar nu știa că inculpatul întreține o relație extraconjugală cu aceasta. Implicarea sa în această activitate este evidentă, deoarece trebuia mereu să fie informată, despre cum merg treburile în Austria, inculpatul solicitându-i victimei să sune pe telefonul fix atunci când este și soția lui acasă sau să trimită un mesaj pe care poate să i-l arate și soției. Atunci când inculpatul este singur, acesta poza într-o persoană îndrăgostită de victimă, dar în paralel are discuții și cu inculpata Ș. L. pentru a verifica modul de supraveghere a activității acesteia (convorbiri 15.08.2013 rechizitoriu – fila 23), iar atitudinea sa violentă rezultă din amenințările pe care inculpatul le proferează la adresa ei atunci când află de la inculpata Ș. L. că persoană vătămată nu mai vrea să îi predea dovezile din care rezultă că a trimis bani pe numele inculpatului Ș. P. I., a inculpatei Ș. F. și a inculpatei Ș. A. A.. De asemenea, inculpata Ș. L. se arată foarte supărată că persoana vătămată preferă să bea cafea decât să meargă la client și că tot timpul îi comentează. Faptul că M. Moniamildred se afla sub supravegherea și controlul inculpatei Șumândan L. în perioada cât inculpatul Ș. P. se afla în țară rezultă din chiar întrebarea pe care inculpata a pus-o în timpul audierii persoanei vătămate respectiv, „dacă este adevărat că i-a dat concediu două săptămâni când s-au mutat în Gratz”, ceea ce denotă faptul că în viziunea inculpatei, victima se afla sub autoritatea sa.

Relevantă este și discuția dintre inculpata Ș. L. și mama sa, inculpata Ș. F., în care aceasta din urmă o informează pe fiica sa despre intențiile inculpatului Ș. P. I. de ai aplica o corecție victimei de a o obliga să se prostitueze în cel mai „jegos” bar pentru ai face lui bani și pentru a-i plăti „datoria” inculpatei Ș. L., întrucât deși i-a spus să-i trimită măcar 300-400 euro pe lună, aceasta i-a trimis doar 80.

Din discuția avută de către Ș. L. cu Ș. F. în data de 31.07.2013, rezultă că victima nu se putea întoarce în România potrivit dorinței sale, inculpata Șumândan L. spunându-i mamei sale că i-a comunicat persoanei vătămate că va putea merge acasă numai când își plătește datoria, și că nu poate pleca fără P. de acolo. Apreciază că victima numai așa poate face bani, dacă este bătută, inculpata Ș. L. afirmând că o va bate ea până va veni Ș. P.. În aceeași zi, inculpata își pune în aplicarea planurile și îi administrează o bătaie victimei, aspect care rezultă din conținutul convorbirii din 31.07.2013, ora 21.08 dintre inculpata Ș. F. și fiica inculpatei, în care aceasta din urmă povestește cum inculpata Ș. L. a bătut-o pe persoana vătămată M. Moniamildred

Împrejurarea că toți banii câștigați din prostituție de către persoana vătămată sunt luați de către Ș. L., sau este obligată persoana vătămată să-i trimită inculpatului Ș. P. rezultă și din convorbirea din 18.08.2015 9 fila 34 rechiz) inculpata Șumăndana L. povestindu-i mamei sale că persoanei vătămate îi este ciudă că nu poate ascunde bani de ea. Ș. L., refrerindu-se la banii câștigați de persoana vătămată din prostituție face afirmația:„dis de dimineață, îi iau tot”.

Implicarea în activitatea infracțională și a inculpatei Ș. A. rezultă din aceea că în cursul anului 2012, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a găzduit-o pe victima M. Moniamildred în casa sa, inculpata cunoscând că victima este exploatată sexual în folosul soțului său și al ei.

Astfel, inculpata a declarat că ea cunoștea că persoana vătămată se ocupă de practicarea prostituției dar a susținut că sumele de bani primite erau cadouri ale acesteia pentru copii. Instanța de apel reține că apărările inculpatei nu au susținere. Victima nu avea nici o obligație față de soția amantului său pentru a trimite acesteia bani, de asemenea, din interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpatul Ș. P. I. și persoana vătămată rezultă cu certitudine că aceasta trebuia să sune pe telefonul fix, atunci când era și soția lui acasă pentru a informa dacă a început activitatea de prostituție, dacă lucrurile merg bine, ceea ce denotă că inculpata cunoștea că persoana vătămată este exploatată prin obligarea la practicarea prostituție și dorea să fie informată despre activitatea acesteia. Totodată inculpata a luat măsuri pentru aducerea victimei în țară și a discutat cu ea pentru a avea grijă ce anume declară organelor de poliție pentru a nu ieși la iveală faptul că a fost exploatată prin obligarea la practicarea prostituției.

Potrivit art. 210 alin. 1 lit. a C.pen.: „Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate…se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”

Potrivit art. 182 C.pen. :„ Prin exploatarea unei persoane se înțelege:…c) obligarea la practicarea prostituției, …”.

Astfel, instanța a reținut că din starea de fapt mai sus reținută din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată în primă instanță și apel relevă împrejurarea că inculpații Ș. I., Ș. P. I. și Ș. F. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane a persoanei vătămate G. P., primul sub forma recrutării și transportării acesteia în vederea exploatării săvârșite prin inducere în eroare, iar ceilalți inculpați sub adăpostirii și primirii unei persoane în scopul exploatării acesteia prin abuz de autoritate.

Inculpații Ș. P. I. și Ș. I. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane a persoanei vătămate F. Garofița primul sub forma transportării acesteia în vederea exploatării săvârșite prin inducere în eroare, iar cel de-al doilea sub forma adăpostirii și primirii unei persoane în scopul exploatării acesteia prin abuz de autoritate.

În fine în ceea ce o privește pe persoana vătămată M. Moniamilderd, infracțiunea de trafic de persoane se impune a fi reținută în sarcina inculpaților Ș. F., Ș. A. A. (adăpostirea victimei în scopul exploatării) și a inculpaților Ș. L. și Ș. P. I. (transportarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia.)

Probatoriul analizat în expunerea stării de fapt nu relevă implicarea, sub vreuna din modalitățile alternative ce caracterizează conținutul constitutiv al infracțiunii, a inculpatului Ș. F. în traficarea persoanei vătămate F. Garofița.

Astfel, instanța de apel a reținut că în sarcina inculpatului Ș. I. se impune a fi reținute două infracțiuni de trafic de persoane ( părți vătămate G. P. și F. Garofița, în sarcina inculpatului Ș. F. se impune a fi reținute două infracțiuni de trafic de persoane ( părți vătămate M. Moniamildred și G. P.), în sarcina inculpatului Ș. P. I. se impune a fi reținute trei infracțiuni de trafic de persoane ( părți vătămate M. Moniamildred, G. P. și Farțaș Garofița), în sarcina inculpatelor Ș. A. A. și Ș. Lilian o infracțiune de trafic de persoane (parte vătămată) M. Moniamildred, iar în ceea ce o privește pe Ș. F. s-a dispus deja de prima instanță încetarea procesului penal ca urmare a decesului acesteia.

Instanța de apel a mai reținut că inculpații Ș. I. și Ș. F. au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. și ped. de art. 213 C.pen, întrucât aceștia au înlesnit și au obținut foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către numitele Ș. M., soția lui Ș. I. și V. M., concubina lui Ș. F..

Instanța a reținut că probele administrate în cele două faze procesuală relevă cu certitudine că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea de proxenetism sub forma înlesnirii și a tragerii de foloase materiale de pe urma soției, și respectiv concubinei.

Astfel nu prezintă importanță că cele două practicau prostituția înainte de a fi împreună cu inculpații, însă infracțiunea se poate săvârși prin oricare din modalitățile alternative, rezultând în mod cer că inculpații au înlesnit practicarea prostituției de și au tras foloase materiale, respectiv Ș. I. în ceea ce o privește pe Ș. M. și Ș. F. în ceea ce o privește pe Vraga M..

Astfel, rezultă din probele administrate că inculpații le-au plasat pe cele două în mod separat la diferite cluburi din Austria, Iar inculpatul Ș. I., nu a făcut dovada că a realizat vreun alt venit decât cele realizate se soția lui. Relevantă este și interceptarea convorbirilor din 24.03.2013 dintre inculpatul Ș. F. și concubina sa (fișa 45-53 rechiz) de unde rezultă clar că inculpatul Ș. F. nu are loc de muncă și este întreținut din banii proveniți din practicarea prostituției de către soția sa. Prin urmarea, instanța de apel reține că este lipsită de relevanță împrejurarea că numitele Ș. M. și Vraga M. practicau de bună voie prostituția, deoarece constrângerea este specifică infracțiunii de trafic de persoane și nu infracțiunii de proxenetism, în cazul acesteia din urmă fiind suficient ca inculpatul să determine, să înlesnească sau să tragă foloase materiale de pe urma practicării prostituției.

Instanța de apel a reținut că în cauza de față, chiar dacă nu rezultă împrejurarea că inculpatul Ș. I. a determinat-o pe soția sa să practice prostituția, iar inculpatul Ș. F. pe concubina sa, să desfășoare această activitate, totuși aceștia au înlesnit și au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către soția, respectiv concubina, astfel că în sarcina inculpaților se impune reținerea infracțiunii de proxenetism.

Față de considerentele expus, instanța de apel a apreciat că sentința primei instanțe este netemeinică sub aspectul achitării inculpatei Ș. A. A. pentru infracțiunea de trafic de persoane, a achitării inculpaților Ș. F. și Ș. I. pentru infracțiunea de proxenetism, instanța de apel urmând a proceda la condamnarea inculpaților, reținând că săvârșirea acestor infracțiuni de către inculpați este pe deplin dovedită așa cum rezultă din starea de fapt mai sus prezentată coroborată cu probele administrate.

Pentru considerentele expuse s-a impus totodată achitarea inculpatului Ș. F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped. de art. 210 alin. 1 lit. a C.pen. ( parte vătămată F. Garofița).

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei Ș. A. pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. și ped. de art. 210 alin. 1 lit. a C.pen. (parte vătămată M. Moniamildred ), instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

La aplicarea în concret a pedepsei instanța de apel a avut în vedere că inculpata nu are antecedente penale. Se are în vedere totodată și împrejurarea că, inculpata este singura care are un loc de muncă stabil. De asemenea, că în mod evident relația de căsătorie cu inculpatul Ș. P. I. a influențat în mod negativ conduita inculpatei. Astfel, împrejurarea că a acceptat găzduirea victimei unei infracțiuni a traficului de persoane, a acceptat să tragă foloase în mod constant din săvârșirea acestei infracțiuni, este în oarecare măsură consecința faptului că soțul său este direct implicat în această activitate, motive pentru care, instanța va reține aceste împrejurări ca fiind de natură să diminueze gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatei, cu consecința reținerii în sarcina acesteia a circumstanțelor atenuant prev. de art. 75 alin. 2 lit. b C.pen. astfel că

În ceea ce privește stabilirea pedepsei cu consecința aplicării art. 76 lit. 1 C.pen., de 2 ani închisoare, s-a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pentru amânarea aplicării pedepsei; pedeapsa stabilită fiind de 2 ani închisoare, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii; aceasta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana acesteia, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța de apel apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată situație în care dispune amânarea aplicării pedepsei de 2 ani închisoare.

Față de aceste considerente, s-a dispus aplicarea pedepsei stabilite mai sus pe un termen de supraveghere de 2 ani, calculat în condițiile art. 84 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe Serviciul de Probațiune A., în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice Serviciului de Probațiune A. schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de Probațiune A. informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență

În baza art. 85 alin. 2 lit. b C.pen., va obliga inculpata să presteze 50 zile de muncă în folosul comunității.

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, și art.83 alin.4 Cod penal, a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.88 Cod penal; atenționând inculpata asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce-i revin pe durata termenului de supraveghere.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce a fost aplicată inculpaților Ș. I. și Ș. F. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, instanța de apel a reținut pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și al duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În raport de aceste considerente, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea de proxenetism, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială și umană ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, instanța a avut în vedere faptul că inculpații sunt infractori primari, până în prezent neaflându-se în conflict cu legea penală, însă au avut o atitudine parțial sinceră și au încercat să ascundă săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Aceste criterii au fost avute în vedere și de prima instanță cu prilejul aplicării pedepselor pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina tuturor inculpaților, prima instanță pronunțând pedepse orientate spre minimul special, astfel că și instanța de apel pentru infracțiunea de proxenetism a aplicat inculpaților Ș. I. și Ș. F. câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, înlăturând dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, în scopul de a aplica aceste dispoziții cu privire la toate infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și de a înlătura, în cazul inculpatului Ș. F., pedeapsa aplicată pentru infracțiunea pentru care se va dispune achitarea, din pedeapsa rezultantă.

Din declarațiile luate inculpaților pe parcursul desfășurării procesului penal, instanța de apel a reținut că aceștia nu au conștientizat pericolul social al faptelor săvârșite de ei, că această modalitate de a câștiga existența din exploatarea unei persoane sau practicarea prostituției de către concubinele lor, a devenit pentru aceștia un mod de viață firesc, lăudându-se că și-au construit case din banii obținuți din aceste activități ( a se vedea în acest sens rechiz fila 14), preocupându-se de a găsi și alte femei pentru ei sau alte persoane ca să le ducă în Austria „să își facă bani” și lăudându-se cu bătăile administrate victimelor. Noțiunea de respect și egalitate între sexe nu este cunoscută de inculpații Ș. P. I., Ș. I. și Ș. F., pentru aceștia, valoarea sexului opus rezumându-se la modul cum arată pentru a putea practica prostituția în vederea propriei lor bunăstări, activitate pe care o acceptă ca fiind una benefică și atunci când este vorba de propria lor soră. Este adevărat că această activitate a fost încurajată și de propria lor mamă, astfel încât inculpații nu au putut deprinde valorile morale în sânul familiei.

O astfel de conduită a îndreptățit instanța să aprecieze că numai o pedeapsă cu executare efectivă este aptă să conducă la reeducarea inculpaților Ș. P. I., Ș. I. și Ș. F. pentru ca aceștia să conștientizeze consecințele faptelor lor, să se responsabilizeze, să se îndrepte și să respecte valorile sociale, respectiv libertatea oricărui individ de a dispune de propria sa persoană.

Instanța de apel a apreciat ca fiind justă individualizarea pedepsei și a executării acesteia și în ceea ce o privește pe inculpata Ș. L., considerând în acest sens că supravegherea acestea de către Serviciul de Probațiune este de natură a conduce la îndreptarea acesteia și la adoptarea unei conduite conforme respectării valorilor sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii.

Instanța de apel, a mai reținut că în prezenta cauză nu doar restrângerea libertății individuale ocazionată de executarea în detenție a pedepsei închisorii este condiția sine qua non pentru restabilirea ordinii de drept, a prevenției generale și speciale, ci se impune și aplicarea politicii de control social axate pe confiscarea sumelor de bani obținute în mod fraudulos, pentru a preveni, în viitor, săvârșirea unor infracțiunilor generatoare de profit și a înlătura starea de pericol prin lăsarea produsului infracțiunii în circuitul civil, pentru reducerea motivației inculpaților în implicarea în astfel de activități,

Curtea a avut în vedere ca recuperarea sumelor de bani rezultate de traficul de persoane este parte integrantă a procesului penal: obiectivul fiind acela de a readuce în circuitul civil bunurile obținute în mod nelegal prin săvârșirea de infracțiuni.

În concepția legiuitorului, reflectată în dispozițiile art.112 C.pen., este obligatorie confiscarea bunurilor dobândite din săvârșirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite părții vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, aspect ce rezultă din caracterul imperativ al normelor edictate de art.112 C.pen.

Confiscarea reprezintă o consecință civilă a faptului că un infractor sau alte persoane au obținut bunuri ce provin dintr-o faptă prevăzută de legea penală și din imperativul evitării îmbogățirii acestuia printr-un fapt ilicit.

Regimul juridic al confiscării produselor infracțiunii este cel al probațiunii, altfel spus, pentru a obține confiscarea produsului infracțiuni trebuie dovedit întâi că infracțiunea a generat un profit autorului său, apoi că bunul sau sumele de bani care se cer a fi confiscate corespund acestui produs.

Din probatoriul administrat în cele două faze a procesului penal rezultă cu claritate că inculpații Ș. F., Ș. I. și Ș. P. I. nu au avut un loc de muncă, mijloacele lor de subzistență fiind asigurate din sumele de bani provenite din activitatea ilicită desfășurată, de aceste sume beneficiind și inculpatele Ș. L. și Ș. A. prin exploatarea victimei M. Moniamildred.

În aceste sens, instanța a reținut declarațiile persoanelor vătămate care au arătat că sumele de bani provenite din obligarea la practicarea prostituției erau predate inculpaților. Interceptările convorbirilor telefonice autorizate în cauză dovedesc aceste împrejurări, modul cum inculpații solicitau trimiterea de bani din această activitate, felul în care inculpata Ș. L. verifica sumele de bani obținute de către M. Moniamildred și solicitările acesteia de a-i fi predate sumele de bani după o noapte petrecută în club prin oferirea de servicii sexuale.

În primul rând instanța de apel a reținut că inculpata Ș. L. a trimis mamei sale suma de 54.677 euro. Instanța de apel reține că aceste sume provin atât din activitatea de prostituție desfășurată legal în Austria de către inculpată (neexistând dovezi că această activitatea nu a fost desfășurată legal), dar și exploatarea victimei M. Moniamildred, instanța de apel apreciind că suma de 24.000 euro provine din această activitate ilicită, sumă stabilită raportat la perioada în care victima a fost traficată și sumele de bani câștigate de aceasta.

Această sumă de bani a fost confiscată ca provenind din infracțiunea de trafic de persoane și întrucât beneficiara acestei sume, inculpata Ș. F. a decedat, instanța va confisca această sumă, în mod egal, câte 8.000 de euro de la inculpații Ș. L., Ș. F. și Ș. P. I., fii inculpatei decedate, în patrimoniul cărora s-a transferat această sumă de bani.

De asemenea, s-a confiscat de la inculpatul Ș. F. sumele de 8.699 euro și 11.208 euro trimise de numita V. M., apreciind că acestea provin din activitatea de prostituție, martora declarând că aceasta era activitatea pe care o desfășura, iar inculpatul va fi condamnat pentru infracțiunea de proxenetism, trăgând foloase materiale de pe urma săvârșirii acestei activități de către concubina lui, astfel că se va confisca de la acest inculpat suma totală de 27.907 euro.

De la inculpatul Ș. I., s-a confiscat suma de 260 de euro, instanța apreciind că această sumă de provine din traficul de persoane și proxenetism, inculpatul Ș. F., cel care a trimis acești bani neavând altă ocupație.

De la inculpata Ș. A. A. s-a dispus confiscarea sumei de 3.770 euro primită de la victima pe care împreună cu soțul a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituție timp de 2 ani și jumătate, respectiv de la M. Moniamildred și suma de 730 euro primită de la soțul său Ș. P. I., apreciind că și aceasta provine din traficul de persoane, în total 4.500 euro.

S-a dispus totodată confiscarea sumei de 600 euro de la inculpata Ș. L., pe care aceasta rândul ei a încasat-o de la victima pe care a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției timp de 2 ani și jumătate, respectiv de la M. Moniamildred, suma totală ce urmează a fi confiscată de la acet inculpat fiind de 8600 euro plusă suma de 9.434, 6 euro confiscată deja de prima instanță.

Pentru a se putea dispune punerea în executare a sumelor de bani cu privire la care s-a dispus confiscarea, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 249 C.pen. și a apreciat că se impune menținerea măsurilor asigurătorii luate cu privire la sumele de bani aflate în conturile inculpaților și cu privire la bunurile aparținând acestora, scopul luării acestor măsuri este acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Împotriva acestor hotărâri au declarat contestație în anulare condamnații Ș. P. I., Ș. F., Ș. I. și pentru Ș. F. arătând în motivare următoarele:

Potrivit art. 426 lit. b) c.p.p. când inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, se poate face contestație în anulare atacându-se hotărârea definitivă.

În acest sens, niciodată nu se va putea afirma că această cale extraordinară de atac este inadmisibilă, atunci când atinge fondul cauzei în evaluarea probelor, fiind de fapt o nouă judecată cu scol de reexaminare.

Potrivit art. 396 alin. 6 c.p.p., încetarea procesului penal se dispune în cazurile prev. de art. 16 alin. 1 lit. e-j) c.p.p., iar analiza temeiurilor de la art. 16 este rezultatul analizării tuturor declarațiilor și detalierilor care se desprind din probe și din piesele de la dosar. Probele trebuie să fie concludente și certe, să nu lase nici un dubiu ci să formeze un lanț deductiv fără discontinuitate.

Potrivit Constituției României forma de organizare a statului român este cea de societate democratică, în consecință statul român nu interzice în nici un fel forma de concubinaj și nu poate marginaliza persoane care trăiesc în prostituție. Statul român nu poate interzice unei persoane să dezvolte o relație de concubinaj cu o prostituată.

Prin prezenta contestație se contestă atât condamnarea în fața instanței de fond cât și cea din fața instanței de apel, astfel că instanța urmează să aleagă care dintre cele două instituții urmează a soluționa cauza.

În ceea ce privește temeiurile de încetare a procesului față de mama inculpaților, numita Ș. F., contestația în anulare va fi socotită ca fiind făcută și în numele acesteia, deși în sensul art. 17 alin. 2, art. 25 alin.1 și 5 c.p.p. rap. la art. 395 alin. 5 c.p.p. instanța de pronunță asupra laturii civile în cadrul procesului penal și nu unul civil, în cazul de deces prin nesoluționare, totuși post mortem, inculpata decedată a fost obligată la plată prin urmași. Cu alte cuvinte, în latura civilă procesul penal a continuat și după deces, sens în care prezenta contestație trebuie a fi socotită ca fiind făcută și în numele numitei Ș. F..

Potrivit dispozițiilor art. 25 c.p.p. în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. 1 lit. e, f,g,i) c.p.p., instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă. Acest text a fost ignorat în totalitate atât de către parchet cât și de instanțele de judecată, atunci când a procedat la obligarea de daune pe inculpatul decedat în sarcina celorlalți inculpați.

În cauză se arată că sunt incidente disp. art. 16 alin. 1 lit. e) teza III c.p.p.”când lipsește o condiție prevăzută de lege necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale”, astfel că în această situație acțiunea penală nu mai poate fi exercitată dar și procesul penal încetează.

Simpla relație de concubinaj cu o prostituată nu este și condiție pentru infracțiunea de proxenetism și trafic de persoane, inculpații subsemnați neparticipând la o asemenea faptă.

Pentru a fi îndeplinită condiția incriminării a traficului de persoane și proxenetism, constrângerea trebuie să rezulte din probe, ori oral și nemijlocit părțile vătămate au arătat în fața instanțelor că i-au iubit pe inculpați și că nu au fost obligate să meargă în Austria iar îndeletnicirea celei mai vechi meserii o au dinainte de a-i cunoaște pe inculpați așa cum este dovedit de primele contracte cu bordelurile din Austria.

O altă cauză de încetare a procesului penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. e) teza a III-a constă în lipsa abuzului de autoritate sau ascendent.

Se arată faptul că inculpații nu sunt autorități față de iubitele lor care se simt bine în cumul de relații sexuale și acestea contra cost, iar inculpații s-au mulțumit să aibă o mică parte de amor cu aceste femei văzând că acestea sunt deosebit de frumoase.

Cazul de încetare a procesului penal înscris la art. 16 alin. 1 lit. e) teza a III-a în înțelesul lipsei unei condiții a legii cuprinde și situația lipsei certitudinii asupra faptei comise, ceea ce din punct de vedere a tehnicii juridice înseamnă „dubio pro reo”.

Potrivit art..16 alin. 1 lit. e) c.p.p. teza I și II dacă lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent suntem în prezența de încetare a procesului penal.

Cum instanța de apel a constatat cu titlu definitiv la pagina 18 din decizie că inculpații nu au determinat în nici un fel ca părțile vătămate să practice prostituția, rezultă că acestea nu au fost obligate și nici transportate pentru așa ceva, iar aceasta înseamnă că momentul „ab initio” al faptelor și „dies a quo” al faptelor în înțelesul săvârșirii se limitează la teritoriul Republicii federale Austria.

Potrivit art. 3 cod penal austriac pe teritoriul Austriei funcționează legea Austriei și dreptul Uniunii Europene, astfel că nici o persoană nu poate fi judecată pentru faptele petrecute în teritoriul Republicii Austria, în temeiul legii altui stat și de organe ale altui stat.

Întrucât inculpata Ș. F. a decedat, instanța penală în latura penală a dispus în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f) c.p.p. încetarea procesului penal cu privire la aceasta, însă a soluționat cauza în latură civilă obligând restul inculpaților la plata unor sume datorate de aceasta.

Și art. 16 alin. 1 lt. e) în raport cu art. 6 par.1 din Convenție este incidente în cauză prin prisma unor autorități de lucru judecat prin efectul securității juridice a unor contracte și anchete ale poliției austriece.

Controalele periodice ale poliției austriece, Direcția de Combatere a traficului de persoane din cadrul Federal de poliție austriac, respectiv rapoartele anuale a sentințelor magistratului delegat al landului reprezintă titlu de lucru judecat prin care magistratul austriac constată că părțile vătămate nu sunt victime ale infracțiunii de proxenetism și trafic de persoane.

Instanțele din România în această cauză au violat securitatea juridică a anchetelor periodice austriece fără să ceară rapoartele anuale ale magistratului de land fără să se întrebe cum au putut în mod legal ca acestea să lucreze în domeniul prostituției pe teritoriul Austriei unde acestea săptămânal declarau poliției că nu sunt victimele traficului de persoane sau proxenetism, fiind ținute în evidența statului federal al persoanelor care practică servicii sexuale.

La data de 08.01.2016 contestatorul Ș. P. I. și-a completat memoriul formulând o excepție de nulitate în ansamblu a decizie penale nr. 621/A/10.06.2015 a Curții de Apel Timișoara prin care expune o cauză de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. 1 lit. e) c.p.p. subsidiară cauzelor expuse dedusă din nulitate; lipsa soluției în apel cu privire la apelul inculpaților, situație ce încalcă total dispozițiile imperative ale art. 421 c.p.p.

În motivarea acesteia se arată faptul că pentru a fi validă o hotărâre dată în apel, aceasta trebuie să cuprindă soluția prevăzută la art. 421 c.p.p., lipsa soluției în apel nu echivalează cu omisiunea vădită și nici cu eroarea materială întrucât o încheiere nu poate submina puterea de decizie și nici a o echivala în soluție procesuală cu excepția măsurilor preventive și asiguratorii.

Pe acest cadru lipsa soluției asupra apelului se circumscrie dublu în lege odată cu nulitatea de ansamblu iar pe de altă parte ca și caz de încetare a procesului penal anulând faza execuțională.

La aceeași dată printr-un memoriu separat s-au invocat o . excepții prejudiciale formulându-se cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg pentru pronunțarea unei hotărâri preliminarii cu următoarele chestiuni prejudiciale:

1. dacă dreptul Uniunii interzice o relație de concubinaj între un cetățean și o prostituată sau dacă în sensul dreptului Uniunii, respectiv Directiva nr. 2011/36/UE a Parlamentului european și a Consiliului din 05.04.2011 ce înlocuiește și abrogă decizia cadru nr. 2002/629/JAI, împrietenirea unui cetățean cu o prostituată și crearea unei relații de concubinaj cu aceasta constituie trafic de persoane și proxenetism.

2. dreptul Uniunii permite și se opune incriminării conjuncturii în care într-o relație de concubinaj a unui cetățean UE cu o prostituată, aceasta contribuie cu bani în relație și dacă găzduirea acesteia și uneori ajutorul deplasării la locul de muncă constituie trafic de persoane și proxenetism în sensul directivei nr. 2011/36/ UE și dreptul Uniunii în ansamblu.

3. dacă dreptul Uniunii permite unui stat resortisant să incrimineze fapte ale cetățenilor săi petrecute pe teritoriul altui stat membru UE în care asemenea fapte nu pot fi incriminate.

4. dacă în sensul dreptului UE legea unui stat de exemplu România, poate opera pe întregul teritoriul al uniunii fără necesitatea delegării, cooperării polițienești și juridice sau corpus iuris al UE sau faptele penale sunt strict atributul organelor statelor pe a căror teritorii se petrec în sensul art. 6 TUE.

5. dacă în sensul dreptului uniunii contractele de prestări servicii prostituție de pe teritoriul Austriei sau al unui stat se prezumă în legea părților sau pot fi legale și anulate de către acestea (ex. România).

6. dacă dreptul uniunii se opune unui lobby indirect pentru contracte prestări servicii sexuale recunoscute pe teritoriul unui stat membru și dacă acest lobby prezumat cu influență pe teritoriul altui stat membru unde acesta este interzis, constituie în sensul directivei 2011/36/UE trafic de persoane și proxenetism.

7. dacă în sensul directivei 2011/36/UE și dreptului uniunii în cazul unor fapte de trafic de persoane și proxenetism transfrontalier răspunde penal numai intermediarul prezumat în amonte și aval sau răspunde și în acțiune oblică statul care a beneficiat de impozitarea serviciilor sexuale.

8. dacă articolul 6 TUE în raport de dispozițiile art. 7,9,23 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene plasează în discriminare ori excluziune socială interzicerea contribuției cu bani sau daruri din partea unor prostituate către concubin sau soț și dacă aceste norme ale dreptului UE și cele complementare din ansamblul directivelor și deciziilor cadru se opun sancționării beneficiarului sumelor de bani trimise de către o prostituată cu titlu de „daruri” sau contribuții financiare în concubinaj.

9. dacă imperativele interzicerii discriminării din art. 6,7,9,23 Carta drepturilor fundamentale ale UE nu se aplică în cazul prostituatelor și nu sunt obligatorii pentru statele membre, sau dreptul UE în materia discriminării numai are suveranitate față de dreptul intern al statelor membre.

În temeiul art. 267 TFUE se solicită sesizarea CJUE cu cele 9 chestiuni prejudiciale iar în temeiul art. 430 c.p.p. să solicită suspendarea executării hotărârii și evident suspendarea judecății până la soluționarea cauzei CJUE.

În măsura în care instanța de contestație găsește neclaritatea în directiva 2012/13/UE, sesizarea CJUE și cu a zecea chestiune prejudicială și anume, dacă dreptul UE permite instanțelor naționale să nu pronunțe scriptic soluția de respingere sau admitere a apelului inculpatului.

La aceeași dată de 08.01.2016 inculpații Ș. P. I. și Ș. F. au solicitat în temeiul art. 475 c.p.p. rap. la art. 6 din CEDO sesizarea ÎCCJ completul pentru dezlegări chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizând următoarele chestiuni:

- dacă în cazul decesului unui inculpat instanța constatând încetarea procesului penal art. 396 alin. 5 c.p.p. în faza de apel permite sau nu acțiune oblică sau pauliană în care prejudiciul sau cheltuielile civile din sarcina inculpatului decedat ajung în sarcina celorlalți inculpați, deși art. 397 alin. 5 c.p.p. și art. 25 alin. 5 c.p.p. impun lăsarea ca nesoluționată a laturii civile.

- dacă în conținutul art. 210 c.p. (trafic de persoane) intră și situația în care o prostituată este concubină cu o persoană care o adăpostește contribuind financiar la întreținerea casei, bugetul de concubinaj sau o asemenea conjunctură nu se încadrează în scopul exploatării;

- dacă în conținutul sintagmei de la art. 213 alin. 1 c.p. (proxenetismul) obținerea de foloase materiale de pe urma prostituției intră și situația în care o prostituată întreține financiar concubinajul și dacă art. 213 c.p. interzic relații de concubinaj cu prostituate precum și adăpostirea, transportarea acestora fără interes financiar;

- dacă art. 421 c.p.p. permite ca instanța de apel să nu pronunțe o soluție explicită în sensul respengerii sau admiterii sau dacă prin hotărârea apelului instanța s-a pronunțat numai cu privire la apelurile unor părți, este îndreptățită instanța pe fond să constate hotărârea definitivă în dreptul celorlalte părți (inculpați) și să emită MEPI? Dacă în acest caz instanța de contestație în anulare este obligată să constate nulitatea hotărârii și în temeiul art. 432 c.p.p. să repună pe rol apelul.

Prin același memoriu Ș. F. în temeiul art. 10 alin. 1 c.p.p. cu referire la legea nr. 47/1992 a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 210 alin. 1 și alin. 3 c.p. și art. 213 alin. 1 și alin. 4 c.p. în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1, art. 16 alin. 1, art. 20 alin. 1 și 2 și art. 26 alin. 1 din Constituție.

În acest sens se arată faptul că neconstituționalitatea este față de art. 11 alin.1 din Constituție în raport de tratatul bilateral româno-austriac având în vedere faptul că art. 210 alin. 1 c.p. prevede că recrutarea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane prin oferire, dare, acceptare în schimbul consimțământului exploatării constituie infracțiunea de trafic de persoane.

Această exprimare a legii prin existența cumulativă a termenului de exploatare și cel de consimțământ creează cadrul de arbitrar al incriminării întrucât nici consimțământul și nici exploatarea nu sunt explicate sau reglementate delegi conexe sau alți termeni.

Existența cumulativă a termenului exploatare și consimțământ extinde sfera incriminării în spețe transfrontaliere incriminând fapte care în statul austriac nu reprezintă infracțiuni iar în România asemenea fapte sau ocupații sunt interzise.

Neconstituționalitatea față de art. 16 alin . 1 și art. 26 alin. 1 din Constituție pornește de la sintagma prev. de art. 213 alin. 1 c.p. obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției prin forțarea legii așa cum este și în cazul de față, instanțele ajung să condamne la închisoare funcționalitatea efectivă a unei relații de concubinaj cu o prostituată chiar și atunci când aceasta prestează aceste servicii în străinătate cu contract de muncă. Interzicerea dării de bani de către o prostituată către concubinul ei în scopul contribuției la cheltuieli gospodărești este evidentă prin posibilitatea incriminării.

Art. 213 alin. 4 c.p. aduce incriminarea activității de prostituție interzicând această activitate în contradicție flagrantă cu protecția vieții intime din Constituție, viața intimă nefiind prevăzută obligatoriu cu titlu gratuit în Constituție. Art. 213 alin. 4 c.p. încadrează inclusiv prostituția în partea activă a infracțiunii de proxenetism prin sintagma „în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul”, practic prin lege prostituata este invitată să-și ofere gratuit serviciile sexuale și nu are voie să-și întrețină familia cu bani, aspect care constituie o neconstituționalitate flagrantă față de art. 16 din Constituție.

Având a se pronunța în prealabil asupra cererilor formulate de către contestatori privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, a Curții Constituționale și a Î.C.C.J., Curtea de Apel Timișoara constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.”

Astfel cum rezultă din textul legii mai sus citat, pentru a putea fi sesizată Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea unor dispoziții din legi și ordonanțe trebuie să fie întrunite cumulativ mai multe condiții:

Prima dintre condiții acestea aceea ca neconstituționalitatea dispoziției să fie invocată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial.

Această dispoziție este îndeplinită în cauză, contestatorii invocând neconstituționalitatea unor articole din codul penal în cadrul prezentului dosar aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara.

O a doua condiție este ca dispoziția legislativă să se afle în vigoare la momentul formulării cererii, condiție care în speța dedusă judecății este îndeplinită, disp. art. 210 alin. 1 și 3 c.p. precum și cele ale art. 213 lin. 1 și 4 din actualul cod penal fiind în vigoare la data prezentă.

O altă condiție care se cere este aceea ca dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În acest caz, Curtea constată faptul că dosarul în care au fost invocate excepțiile de neconstituționalitate vizează o contestație în anulare (o cale extraordinară de atac), fiind în fază incipientă înainte de admiterea în principiu a contestației în anulare, situație în care judecătorul nu pătrunde pe fondul cauzei ci verifică numai îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege, astfel cum sunt ele arătate în disp. art. 431 c.p.p.

Abia după această fază a contestației, în situația admiterii în principiu se trece la soluționarea acesteia conform dispozițiilor art. 432 c.p.p.

Cum până la acest moment procesual în cauză nu s-a pronunțat o hotărâre de admitere în principiu, Curtea constată faptul că în cauză nu putem vorbi despre analizarea pe fond a speței în ceea ce privește articolele 210 alin.1 și 3 și art. 213 alin. 1 și 4 c.p., astfel că nu se poate vorbi despre o legătură a acestor articole cu soluționarea cauzei.

Ca urmare a celor mai sus arătate, Curtea urmează a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În același sens, urmează a se proceda și cu cererea referitoare la sesizarea Î.C.C.J. în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în prezenta cauză în calea de atac extraordinară a contestației în anulare, până la momentul admiterii în principiu nu putem vorbi despre o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei.

Referitor la sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, se constată că și în această situație contestatorii au făcut referiri la fondul cauzei și nu la perioada anterioară a admiterii în principiu a contestației în anulare, astfel că și în acest caz urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește fondul contestației în anulare, Curtea constată faptul că inculpații deși au arătat că își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 426 lit. b) c.p.p., invocând existența unui caz de încetare a procesului penal, în realitate aceștia și-au motivat contestația pe chestiuni ce vizează fondul cauzei urmărind obținerea unei soluții de achitare în speță și nu de încetare a procesului penal.

Date fiind cele mai sus reținute, Curtea urmează ca să respingă contestația în anulare formulată de condamnații Ș. P. I., Ș. F., Ș. I. și pentru Ș. F. împotriva deciziei penale nr. 621/A/10.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .

Se va respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Se va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorii Ș. P. I., Ș. F., Ș. I. la plata sumei de 600 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat și se va dispune plata sumei de 1440 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu av. oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de condamnații Ș. P. I., Ș. F., Ș. I. și pentru Ș. F. împotriva deciziei penale nr. 621/A/10.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .

Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorii Ș. P. I., Ș. F., Ș. I. la plata sumei de 600 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat și dispune plata sumei de 1440 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu av. oficiu.

Cu drept de apel în ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale, în termen de 48 de ore de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./ 01.03.2016

Tehnored. C.P./2 ex/01.03.2016

Inst.apel CAT - F.P., F.Florența

← Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Decizia nr. 1359/2015....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 116/2016.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 186/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1361/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 46/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Decizia nr. 1359/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 116/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 22/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 121/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 142/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA