Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 115/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-01-2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator date 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 115/A
Ședința publică din 28.01.2016
Completul constituit din:
Președinte: L. Ani B.
Judecător: A. N.
Grefier: C. G.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul E. N. și de partea civilă E. I. împotriva sentinței penale nr. 355/22.10.2015 pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul apelant E. N., lipsă, avocați aleși P. D. și R. L., iar pentru partea civilă apelantă av. ales R. I..
Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror B. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorii aleși ai inculpatului depun la dosar împuternicire avocațială și motivele de apel.
Apărătorul ales al părții civile apelante depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța de plată a onorariului avocațial
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant E. N., solicită admiterea apelului declarat de inculpat și respingerea apelului declarat de partea civilă, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, reducerea cuantumului despăgubirilor întrucât partea civilă apelantă nu a depus în termen dovezile cu privire la cuantumul acestora.
Apărătorul ales al părții civile solicită admiterea apelului declarat de partea civilă, menționând că aceasta a avut nevoie de 45 de zile de îngrijiri medicale, lucra ca și zilier în agricultură, cioban, iar o zi de lucru în . cu 150 lei/zi, respectiv 1500 lei/lună în cazul în care ești angajat permanent. Se mai precizează că despăgubirile în sumă de 20.000 euro sunt întemeiate raportat la suferințele părții civile care este un bătrân ce și-a pierdut dinții, iar inculpatul a recunoscut fapta doar la finalul procesului penal. Nici în ce privește cheltuielile de judecată nu s-a procedat la stabilirea lor în mod corect deoarece partea civilă a făcut dovada acestora și se ridică la suma de 10.000 lei. Cu privire la apelul declarat de inculpat solicită respingerea acestuia.
Procurorul solicită respingerea apelului declarat de inculpat, considerând că în mod corect prima instanță a reținut vinovăția acestuia, raportat la materialul probator administrat. Cu privire la apelul părții civile solicită admiterea în parte a acestuia, la dosarul cauzei existând declarațiile martorilor care se coroborează cu înscrisurile depuse.
Inculpatul E. N., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului său și respingerea apelului părții civile.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă J. Caransebeș în dosarul nr. 1059/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. Caransebeș înregistrat sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E. N., pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 Cp.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 20.03.2014, în jurul orelor 2000, în timp ce se găsea în locul numit „Potoc” de pe raza comunei Domașnea, inculpatul E. N. l-a lovit cu o lopată peste mână și peste corp pe numitul E. I., pe motiv că acesta a lăsat turma de oi în livada lui cu pomi. În urma loviturilor aplicate i-a fracturat brațul persoanei vătămate și i-a produs mai multe leziuni corporale pentru care a necesitat în final 45 de zile îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 355/2015 pronunțată de J. Caransebeș la data de 22.10.2015 în dosarul nr._ s-au dispus următoarele: admiterea în parte a acțiunii civile formulată de partea civilă E. I., în baza art. 25 C. pr. pen. rap. la art. 397 C. pr. pen., art. 1357 și urm. C. civ, obligarea inculpatului E. N. să plătească părții civile E. I. suma de 3000 euro cu titlu de daune morale; respingerea celorlalte pretenții civile; în baza art. 276 Cod procedură penală, obligarea inculpatul E. N. să plătească părții civile E. I. suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
J. a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale stabilind că acestea sunt de natură a contura existența faptelor ce întrunesc conținutul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și vinovăția acestuia, reținând următoarea starea de fapt:
Potrivit probelor administrate în faza de urmărire penală, necontestate de inculpat în soluționarea laturii penale din dosarul nr._ în care s-a prevalat de disp. art. 375 Cod procedură penală, la data 20.03.2014, în jurul orelor 20:00, în timp ce se găsea în locul numit „Potoc” de pe raza comunei Domașnea, inculpatul E. N. l-a lovit cu o lopată peste mână și peste corp pe numitul E. I., pe motiv că acesta a lăsat turma de oi în livada lui cu pomi. În urma loviturilor aplicate i-a fracturat brațul persoanei vătămate și i-a produs mai multe leziuni corporale pentru care a necesitat în final 45 de zile îngrijiri medicale.
Din declarațiile martorilor G. C. și G. I. a rezultat că în urma loviturilor inculpatului, partea civilă a avut mâna în ghips, dantura ruptă, nu a putut să lucreze și să se îngrijească aproximativ 2 luni, fiind ajutat de alte persoane în acest sens, iar stăpânul turmei l-a dus la spital la Timișoara pentru tratamente. Au mai arătat că partea vătămată nu se simte bine nici în prezent, are dureri, nu prea poate lucra și face tratament. Martorii nu cunosc ce cheltuieli a avut partea vătămată, însă precizează că ziua de lucru se plătește cu sume cuprinse între 60 și 150 lei în funcție de munca prestată la care se adaugă mâncarea, iar ca cioban putea să fie plătit cu ziua sau cu o sumă lunară de aproximativ 1.000-1.200 lei. Martorul G. I., persoana la care lucra partea civilă a arătat că nu l-a plătit, se ajutau reciproc.
În privința temeiniciei acțiunii civile judecătoria a analizat condițiile cumulative impuse de art. 1357 și urm. din Noul C. civ. Astfel, în cauză s-a constatat existența unui prejudiciu moral, reprezentând suferințele fizice și psihice ale părții vătămate.
Fapta ilicită este reprezentată de infracțiunea de lovire sau alte violențe, raportul de cauzalitate între această faptă și prejudiciu este dovedit, ca urmare a activității inculpatului de lovire a părții vătămate.
Sub aspectul vinovăției persoanei care a cauzat prejudiciul, judecătoria a reținut că inculpatul a acționat cu intenție, astfel cum s-a reținut în soluționarea laturii penale a cauzei.
În privința daunelor morale, respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului în vederea asigurării unei reparații juste și echitabile a acestuia reprezintă o garanție a imperativului respectării dreptului persoanei la judecată în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță care să hotărască atât cu privire la temeinicia acuzației penale cât și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Prejudiciul moral, parte din prejudiciul total cauzat părții civile, a constat în consecința negativă și directă a unei fapte culpabile și care aduce atingere valorilor nepatrimoniale persoanei vătămate.
Existența acestuia este incontestabilă în condițiile în care suferințele fizice inerente perioadei de refacere au fost dublate de suferințe psihice, iar leziunile traumatice cauzate au afectat integritatea corporală a părții civile și au lipsit-o în mod evident de bucuriile firești ale unei vieți normale pe o perioadă determinată de timp.
În privința cuantumului daunelor morale, judecătoria a apreciat în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă. Astfel, pe de o parte față de aceste consecințe, de importanța și gravitatea acestora, de intensitatea durerilor fizice și psihice suferite de către partea vătămată iar, pe de altă parte, față de forma intenției inculpatului la producerea agresiunii, s-a apreciat că acordarea daunelor morale în cuantum de 3000 euro este în măsură să contribuie la acoperirea prejudiciului moral.
Referitor la daunele materiale solicitate în cauză, judecătoria a avut în vedere că prin probele propuse în cauză în dovedirea laturii civile, partea civilă nu a făcut dovada certă a unui astfel de prejudiciu sub aspectul întinderii și cuantificării acestuia, declarațiile martorilor neputând fi coroborate cu înscrisuri care să facă dovada unui prejudiciu în cuantum de 1000 euro daune materiale astfel cum s-a solicitat prin constituirea de parte civilă.
Împotriva sentinței penale nr. 355/22.10.2015 pronunțată de J. Caransebeș în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul și partea civilă, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului declarat inculpatul a învederat cu privire la daunele morale acordate că suma este exagerată, generând o îmbogățire fără justă cauză, iar pentru a se putea acorda daune morale este necesar ca persoanei vătămate să-i fi fost lezate drepturile nepatrimoniale sau să fi suferit prejudicii estetice care să-i afecteze viața în societate, familie. Deși în sentința primei instanțe se face referire la faptul că a suferit leziuni la nivelul danturii, din raportul IML nu rezultă faptul că acesta a suferit traume la nivelul danturii, iar din adresa nr. 991/2015 emisă de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă rezultă că după împlinirea vârstei de pensionare, datorită uzurii biologice a organismului, aplicarea criteriilor și normelor în vigoare nu poate oferi un rezultat elocvent asupra capacității de muncă a unei persoane. Pentru stabilirea despăgubirilor ce pot fi acordate trebuie avut în vedere prejudiciul suferit efectiv, leziunile suferite, zilele de îngrijiri medicale, cu distincție între zilele de îngrijiri medicale acordate în regim ambulatoriu sau în regim de spitalizare.
În motivarea apelului său, partea civilă E. I. a susținut că a rămas cu urmări grave de sănătate, fără dantură, iar cu mâna dreaptă nu mai poate desfășura nici un fel de activitate, având dureri insuportabile. De asemenea, a avut nevoie de 45 de zile de îngrijiri medicale, lucra ca și zilier în agricultură, cioban, iar o zi de lucru în . cu 150 lei/zi, respectiv 1500 lei/lună în cazul în care ești angajat permanent. Se mai precizează că despăgubirile în sumă de 20.000 euro sunt întemeiate raportat la suferințele părții civile care este un bătrân ce și-a pierdut dinții, iar inculpatul a recunoscut fapta doar la finalul procesului penal. Nici în ce privește cheltuielile de judecată nu s-a procedat la stabilirea lor în mod corect deoarece partea civilă a făcut dovada acestora și se ridică la suma de 10.000 lei.
Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor de apel invocate de părți și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiată calea de atac declarată de partea civilă și neîntemeiată cea declarată de inculpat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța constată că datorită limitelor efectului devolutiv al apelului reglementat de art. 417 alin. 1 C.p.p. este abilitată să analizeze hotărârea Judecătoriei Timișoara numai sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei., vinovăția inculpatului fiind în mod definitiv stabilită anterior disjungerii laturii civile a cauzei.
Partea vătămată E. I. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 euro cu titlu de daune materiale și a sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale corespunzătoare celor 45 zile îngrijiri medicale necesare pentru refacerea stării de sănătate. Instanța de fond, admițând în parte constituirea de parte civilă a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 euro cu titlu de daune morale și 1000 lei cheltuieli judiciare respingând restul pretențiilor formulate în cauză.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului daunelor materiale, aspect criticat de partea civilă, instanța de apel constată că în mod netemeinic s-au respins în totalitate pretențiile civile formulate în cauză. Potrivit dispozițiilor art. 14 C.p.p. obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 998, 999 C.civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat; acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs; cât și cel viitor, care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare; însă nu și prejudiciul eventual. În speță, nu s-a făcut dovada efectuării daunelor materiale solicitate, iar partea civilă nu a explicat în ce constau toate sumele de bani reclamate cu acest titlu după cum nu a făcut nici dovada existenței un raport de cauzalitatea dintre cheltuielile materiale și vătămarea sănătății sale urmare a agresiunii.
Astfel, partea civilă E. I. susține că a făcut dovada prejudiciului material în cuantum de 1000 euro întrucât urmare a agresiunii a cărei victimă a fost a efectuat mai multe deplasări de la locuința de domiciliu la instanța de judecată și de la locuința de domiciliu la Timișoara în vederea efectuării de investigații medicale. Partea civilă mai susține de asemenea că nu a mai putut lucra în gospodărie fiind nevoit să apeleze, la alte persoane pe care le-a plătit pentru activitatea prestată, astfel că inculpatul trebuie să suporte și aceste costuri.
Partea civilă a depus la dosar în fața primei instanțe - filele 36-70 bilete de călătorie susținând că reprezintă dovada efectuării transportului de către aceasta precum și chitanțe privind plata unor servicii medicale, astfel că în lipsa unor precizări corespunzătoare relativ la natura acestor cheltuieli și legătura lor cu fapta ilicită revine instanței de apel sarcina identificării cheltuielilor suportate de partea civilă. Astfel, la fila 45 dosar fond se regăsesc următoarele chitanțe: chitanța nr. 1487/24.04.2014, emisă de UM nr._, în sumă de 30 lei reprezentând examinare cot dreapta, chitanța nr. 3453/28.04.2014, emisă de Spitalul Județean de Urgență Reșița, în sumă de 63 lei reprezentând prima expertiză cu examinarea persoanei, chitanța nr. 7646/10.04.2014, emisă de Spitalul Clinic Municipal Timișoara, în sumă de 10 lei reprezentând contravaloare control, chitanța nr. 1180/31.03.2014, emisă de Spitalul Județean de Urgență Reșița, în sumă de 39 lei reprezentând constatare leziuni traumatice, chitanța nr._/21.10.2014, emisă de Spitalul Clinic Municipal Timișoara, în sumă de 50 lei reprezentând contravaloare control ortopedic, chitanța nr. 1201/27.03.2014, emisă de UM nr._, în sumă de 30 lei reprezentând examinare braț drept. De asemenea, la fila 41 dosar fond se regăsește factura nr._ din 17.10.2014 emisă de Institutul de Medicină Legală Timișoara privind achitarea sumei de 187 lei cu titlu de taxă pentru efectuarea unei noi expertize medico- legale. Pentru efectuarea serviciilor medicale pentru care s-au depus la dosar chitanțele aferente, este în afara oricărei îndoieli că a fost necesară prezența părții civile după cum fără putință de tăgadă este și că aceste servicii medicale au fost necesar a se realiza ca o consecință a faptei ilicite a inculpatului. Partea civilă domiciliază la Domașnea, iar aceste servicii au fost efectuate la Reșița (2 din acestea) sau la Timișoara (6 din acestea), fapt ce a presupus deplasarea părții civile de la localitatea de domiciliu la unitățile sanitare menționate mai sus. Raportat la biletele de călătorie depuse la dosar și despre care nu s-a fundamentat de către apărare că au fost consecutive prezenței părții civile la instanță sau pentru efectuarea unor servicii medicale, fiind simple înșiruiri de documente de călătorie ce poartă zile diferite, unele fără legătură cu termenele de judecată acordate în cauză, sau abonamente de călătorie despre care nu s-a arătat ce reprezintă, instanța de apel va extrage din aceste documente doar informațiile care pot fi coroborate cu chitanțele privind serviciile medicale prestate părții. În acest sens, se va constată că o deplasare pe ruta Timișoara - Domașnea și retur efectuată de partea civilă a costat 52 lei, dus-întors, efectuându-se un număr de 6 deplasări, valoarea acestora fiind de 312 lei, în timp ce o deplasare pe ruta Domașnea - Reșița echivalează cu suma de 20 lei, dus-întors, realizându-se 2 deplasări. Astfel, însumând serviciile medicale efectuate de partea civilă (187 lei, 30 lei, 63 lei, 10 lei, 30 lei, 39 lei, 50 lei, 10 lei) cu contravaloarea transportului efectuat pe ruta Timișoara - Domașnea și retur de 6 ori, respectiv Domașnea - Reșița și retur de 2 ori (312 lei, 40 lei) în vederea efectuării acestor investigații medicale, instanța de apel apreciază că a fost dovedită suma de 771 lei cheltuită de parte civilă și la palat căreia va fi obligat inculpatul.
S-a solicitat, de asemenea, să se acorde cu titlu de daune materiale și contravaloarea muncii prestate de persoana angajată de partea civilă în gospodărie, în condițiile în care el nu putea presta munca, pentru dovedirea acestor cheltuieli propunându-se spre audiere martorii G. C. și G. I.- fila 16 dosar fond. Martorul G. C.- fila 19 dosar fond- nu a putut oferi informații concrete legate de suma de bani pe care o primea partea civilă de la proprietarul stânei la care lucra și nici cu privire la eventualele sume de bani plătite de partea civilă unor alte persoane care să realizeze activitățile pe care el nu le mai putea desfășura urmare a faptei ilicite a inculpatului. Martorul G. I.- fila 23 dosar fond- arată că este persoana la care lucra partea civilă anterior agresiunii comise de inculpat, că nu știe sumele de bani cheltuite de aceasta urmare a incidentului a cărui victimă a fost și că el nu l-a plătit pe partea vătămată, se ajutau reciproc, astfel că i-a adus lemne, i-a cosit fânul și că nu era angajat în sensul primirii unei sume de bani lunar, fiind vorba despre ajutor reciproc. Prin urmare, față de depozițiile martorilor propuși de partea civilă spre audiere, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că nu s-a făcut dovada unor asemenea cheltuieli care să fi necesitat angajarea unei alte persoane de către victimă.
Referitor la cuantumul daunelor morale, se constată că acestea nu au fost corect evaluate în raport de suferințele fizice și traumele psihice suportate de partea civilă. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. În speță, suma de 3.000 euro stabilită pentru partea civilă E. I. nu reflectă cele 45 zile de îngrijiri medicale necesare pentru recuperarea sa, suferințele și disconfortul dat de purtarea aparatului ghipsat și intervențiile recuperatorii, impunându-se majorarea acesteia. La aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenite părții civile trebuie avută în vedere și vârsta acesteia, respectiv 79 ani, precum și posibilitățile limitate de recuperare în totalitate a stării de sănătate alterată ca și privarea acesteia de posibilitatea participării la viața socială și de exprimare la nivelul comunității locale și potrivit etății sale. Despre disconfortul creat părții civile au făcut vorbire și martorii audiați în cauză care au perceput în mod direct consecințele activității infracționale a inculpatului, aceștia arătând că partea vătămată a acuzat mult timp după incident și după îndepărtarea aparatului ghipsat, dureri la nivelul brațului afectat, fapt ce l-a împiedicat să lucreze și care îi creează și în prezent capacitatea de muncă. De aceea, instanța de apel apreciază că suma de 3000 euro acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale nu a fost cuantificată în mod corect, impunându-se majorarea acesteia la o sumă de bani care să reflecte suferințele fizice cauzate părții civile prin fapta ilicită a inculpatului, sumă de bani care însă să nu reprezinte o îmbogățire fără justă cauză. Astfel, se constată că suma de 5000 euro, stabilită cu titlu de daune morale este în măsură să respecte atât principiul echității, dar și cel al împiedicării unei îmbogățire fără justă cauză, reflectând raportul dintre suferințele părții civile și nivelul de trai al comunității.
A mai fost criticată hotărârea instanței de fond și în privința neacordării în totalitate a cheltuielilor de judecată. Dacă în privința tichetelor de călătorie, abonamentelor de transport și a biletelor de tren, instanța de apel a constatat că au legătura cu cauza doar deplasările efectuate la unitățile sanitare, acordându-se în mod corespunzător doar deplasările efectuate de la locuința de domiciliu pentru aceste servicii, restul fiind o înșiruire fără logică și explicație de documente de transport depuse de partea civilă prin avocat ales, deci beneficiind de asistență juridică calificată, în privința onorariului de avocat, în mod judicios s-a acordat sume de 1000 lei cu acest titlu raportat la chitanța . nr._ din 12.02.2015 care atestăm plata acestei sume – fila 34 dosar fond. De asemenea, cu privire la onorariu de avocat solicitat de partea civilă în fața instanței de apel, se reține că nu se impune acordarea în totalitate. Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse si sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuala. Astfel, contractul de asistență juridică încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său își va produce efectele si față de partea care a pierdut procesul în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului in materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale. Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv, sancțiunea fiind stabilită de alin.3 al art. 274, reducerea onorariului. Sub acest aspect C. Constituțională, în decizia nr. 493/2007 publicata în Monitorul Oficial nr. 456/2007), analizând constituționalitatea prevederilor art. 274 alin. 3 din C.proc.civ. a reținut faptul că „ (…)prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cat respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanța prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil”. „În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.” Pentru a stabili reducerea onorariului de avocat de la 1500 lei suma solicitată de partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată la 500 lei acordată de instanța de fond, instanța de apel a avut in vedere criteriile prevăzute de art. 274 alin.3 C.proc.civ. respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat precum și dovezile aflate la dosar. Aceasta soluție a instanței este în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza S. si P. împotriva României, aceasta considerând cu privire la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocațiale, că „ acestea urmează sa fie recuperate de partea care a câștigat procesul, numai în măsura in care constituie cheltuieli necesare, care au fost in mod real făcute, in limita unui cuantum rezonabil ”, având în vedere rolul judecătorului in desfășurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei si muncii depuse de avocat.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen va respinge apelul declarat de inculpatul E. N. împotriva sentinței penale nr. 355/22.10.2015 pronunțată de J. Caransebeș, iar în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p va admite apelul declarat de partea civilă E. I. împotriva aceleiași sentințe penale, va desființa sentința penală atacă și rejudecând va majora de la suma de 3000 euro la suma de 5.000 euro daunele morale cuvenite părții civile apelante căreia i se va acorda și suma de 771 lei cu titlu de daune materiale, respingându-se restul pretențiilor civile formulat și menținându-se în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin.2 C.pr.pen va obliga inculpatul la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art.275 alin.3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În temeiul art.276 C.pr.pen va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei către partea civilă reprezentând onorariu parțial avocat ales și va respinge în rest solicitarea de plată integrală a onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen respinge apelul declarat de inculpatul E. N. împotriva sentinței penale nr. 355/22.10.2015 pronunțată de J. Caransebeș. În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p admite apelul declarat de partea civilă E. I. împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează sentința penală atacă și rejudecând:
Majorează de la suma de 3000 euro la suma de 5.000 euro daunele morale cuvenite părții civile apelante căreia i se va acorda și suma de 771 lei cu titlu de daune materiale, respingându-se restul pretențiilor civile formulate.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.2 C.pr.pen obligă inculpatul la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art.275 alin.3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În temeiul art.276 C.pr.pen obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei către partea civilă reprezentând onorariu parțial avocat ales și respinge în rest solicitarea de plată integrală a onorariului de avocat.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2016.
Președinte, Judecător,
L. Ani B. A. N.
Grefier
C. G.
Red. LB/29.02.2016
Tehnored. CG/29.02.2016/3 .>
Prima instanță: J. Caransebeș
Judecător: N. L.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
