Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 138/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 01-02-2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 138/A
Ședința publică din 01 februarie 2016
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul P. O. C. împotriva sentinței penale nr. 2671 din 03.11.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant, personal și asistat de avocat ales A. A., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 420 alin. 4 Cpp procedează la ascultarea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant critică sentința pentru nelegalitate, motivând că legea penală mai favorabilă este actuala reglementare prevăzută de Codul penal care a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, care prevede posibilitatea aplicării amenzii, renunțării la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei. Solicită să se aibă în vedere consecințele minime ale faptei și să se dispună amânarea aplicării pedepsei, fără însă a se dispune interzicerea de a conduce anumite vehicule.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. În situația în care se apreciază că se impune amânarea aplicării pedepsei, să se dispună interdicția dreptului de a conduce autovehicule.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut apărătorul său ales.
C.
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Timișoara nr._/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. O.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen..
În expunerea stării de fapt, s-a arătat ca, în data de 01.11.2012, în jurul orei 17, inculpatul P. O.-C. a condus autoturismul marca Volkswagen Polo, cu nr. de înmatriculare TM-_, pe ., dinspre Calea Moșniței înspre .>
La un moment dat, acesta a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Peugeot 206, cu nr. de înmatriculare_, condus de martora O. (fostă B.) C. dinspre . Calea Moșniței.
La locul accidentului s-a deplasat un echipaj din cadrul Poliției Municipiului Timișoara – Biroul Rutier, care a procedat la legitimarea și identificarea celor doi conducători auto. Aceștia au fost testați cu aparatul Alcotest, în cazul inculpatului P. O.-C. valoarea rezultată fiind de 1,01 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde a fost examinat clinic și totodată i s-au recoltat două probe de sânge la interval de 1 oră. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 583/A/05.11.2012 întocmit de către I.M.L. - Timișoara, inculpatul P. O.-C. a avut, la data de 01.11.2012, la ora 1815 o alcoolemie de 2,35 g ‰, iar la ora 1915 o alcoolemie de 2,20 g ‰.
În fața instanței inculpatul a precizat, la termenul de judecată din 21.10.2015, că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza art. 374 CPP, cererea acestuia fiind admisă având în vedere declarația dată în fața instanței.
Prin sentința penală nr. 2671 din 03.11.2015, pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rep., cu aplicarea art. 5 din Codul penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul P. O.-C., la pedeapsa de:
- 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În temeiul art.71 C. pen. din 1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. din 1969
În temeiul art.81 și art. 82 C.pen. din 1969s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani si 2 luni .
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 C. proc. pen. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Analizând și coroborând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 01.11.2012, în jurul orei 1715, lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara – Biroul Rutier s-au deplasat pe . în urma unei sesizări transmise prin dispecerat și au constatat că autoturismul marca Volkswagen Polo, cu nr. de înmatriculare TM-_, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Peugeot 206, cu nr. de înmatriculare_ . La fața locului au fost identificați inculpatul P. O.-C. și martora O. (fostă B.) C.. S-a stabilit că autoturismul marca Volkswagen Polo, cu nr. de înmatriculare TM-_, a fost condus de inculpat în momentul producerii accidentului rutier, iar autoturismul marca Peugeot 206, cu nr. de înmatriculare_, a fost condus de martoră. Cei doi conducători auto au fost testați cu aparatul Alcotest, în cazul inculpatului P. O.-C. valoarea rezultată fiind de 1,01 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, unde a fost examinat clinic și totodată i s-au recoltat două probe de sânge la interval de 1 oră.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 583/A/05.11.2012 întocmit de către I.M.L. - Timișoara, inculpatul P. O.-C. a avut, la data de 01.11.2012, la ora 1815 o alcoolemie de 2,35 g ‰, iar la ora 1915 o alcoolemie de 2,20 g ‰.
Pe parcursul urmăririi penale acesta a avut o atitudine sinceră și cooperantă, arătând că recunoaște și regretă fapta comisă.
Atitudinea inculpatului, de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, a fost menținută și în fața instanței de judecată, când a solicitat judecarea sa în baza procedurii de recunoaștere a învinuirii.
Procedând la analiza și evaluarea probelor administrate în cauză, instanța a reținut că situația de fapt descrisă mai sus este confirmată de materialul probatoriu administrat în cauza, respectiv buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 583/A/05.11.2012 eliberat de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, proces-verbal de prelevare și cerere de analiză, buletinul de examinare clinică, care relevă nivelul alcoolemiei inculpatului la momentul prelevării probelor biologice,care se coroborează cu declarațiile inculpatului, precum și cu declarația martorei O. (fostă B.) C., confirmând astfel aspectele constatate cu ocazia întocmirii procesului verbal de constatare către organele de poliție .
F. de . data de 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a reținut că în cauza de față, din compararea pedepselor ce pot fi aplicate și a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu limitele de pedeapsă prevăzute de art. 336 alin. 1 CP reiese că potrivit dispozițiilor legi vechi, art. 87 alin. 1 OUG nr. 195/2002, se putea aplica numai pedeapsa cu închisoarea, în timp ce potrivit legii noi, art. 336 alin. 1 CP prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. Cum în concret, instanța nu a considerat pedeapsa amenzii ca fiind suficientă raportat la fapta săvârșită de inculpat, iar limitele pedepsei închisorii sunt identice în cele două reglementări penale succesive, închisoare de la unu la 5 ani, legea penală mai favorabilă a fost determinată prin compararea modalităților de executare prevăzute de reglementările succesive. În aceste condiții, legea penală mai favorabilă a apărut a fi legea penală veche în condițiile în care, raportat la starea de fapt și la persoana infractorului permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform dispozițiilor art. 81 CP din 1969, modalitate de executare mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementate de art. 83 – 90 CP, respectiv art. 91 – 98 CP, deoarece nu presupune respectarea unor măsuri de supraveghere sau obligații și permite la împlinirea termenului de încercare reabilitarea de drept. În aceste condiții, instanța a apreciat mai favorabilă pentru inculpat legea veche, respectiv OUG 195/2002, rep. și C.pen. anterior.
În drept, fapta inculpatului P. O.-C. constând în aceea că, în data de 01.11.2012, în jurul orei 17, a condus autoturismul marca Volkswagen Polo, cu nr. de înmatriculare TM-_, pe ., dinspre Calea Moșniței înspre . o îmbibație alcoolică peste limita legală (2,35 g ‰, respectiv 2,20 g ‰),constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
La alegerea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare,prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut pe de o parte, gradul de pericol al faptei, determinat de producerea unui accident de circulație si de alcoolemia cu care a fost depistat (2,35 g/l alcool pur în sânge și respectiv 2,20 g/l alcool pur în sânge la a doua recoltare de sânge, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, așa cum reiese aceasta din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea acestuia de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat apel inculpatul care nu a fost motivat în scris.
Prin concluziile orale, apărătorul ales al inculpatului a criticat sentința pentru nelegalitate, motivând că legea penală mai favorabilă este actuala reglementare prevăzută de Codul penal care a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, care prevede posibilitatea aplicării amenzii, renunțării la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.
Solicită amânarea aplicării pedepsei, fără însă a se dispune interzicerea de a conduce anumite vehicule.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Referitor la critica inculpatului se constată că aceasta nu este fondată.
În mod întemeiat instanța de fond a reținut ca lege penală mai favorabilă vechea reglementare prevăzută de Codul penal din anul 1969.
În determinarea legii penale mai favorabile trebuie să se pornească de la situația concretă a cauzei raportată la regimul sancționator aplicabil inculpatului, luând în considerare toate criteriile generale de individualizare prevăzute de cele două legi.
Se reține că inculpatul a fost surprins în trafic conducând un autoturism având în sânge o alcoolemie foarte mare de 2,35 g%0 și fapta comisă în aceste circumstanțe prezintă un pericol social ridicat față de care o amendă penală nu este o sancțiune corespunzătoare, astfel că în ambele variante ale celor două legi se impunea aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
În aceste condiții, vechea reglementare, prin posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, este o lege mai favorabilă întrucât nu prevede stabilirea unor obligații în sarcina inculpatului pe durata termenului de încercare iar la expirarea acestui termen inculpatul este reabilitat de drept, în conformitate cu prevederile art.86 Cp, comparativ cu noul cod penal care, atât la instituția amânării aplicării pedepsei cât și la cea a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevede respectarea unor obligații de către inculpat, pe durata termenului de supraveghere, inclusiv să presteze muncă în folosul comunității sau interdicția de a conduce anumite vehicule.
Prin urmare, apelul inculpatului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul P. O. C. împotriva sentinței penale nr. 2671 din 03.11.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin.2 Cpp obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 01.02.2016.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. C.C./12.02.16
Tehnored. C.I./24.02.16
PI. – A. B. – Jud. Timișoara
| ← Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 177/2016. Curtea de Apel... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 150/2016. Curtea de... → |
|---|
