Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 155/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-02-2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._ operator 2711
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 155/A
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petenții M. T. și M. P. împotriva încheierii penale nr. 85 din 22.10.2015 a Judecătoriei Reșița, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: petentul personal, lipsă fiind apelanții M. T. și M. P..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depusă la dosar, prin registratură, o cerere, de către apelanți, prin care aceștia solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător ales, cerere pe care o pune în discuție.
Procurorul și petentul solicită se opun la acordarea unui nou termen de judecată solicitând respingerea cererii de amânare.
C., în deliberare, respinge cererea de amânare formulată de către petenți, pentru a-și angaja apărător ales și a-și pregăti apărarea, având în vedere faptul că aceștia sunt titularii căii de atac, încheierea atacată a fost pronunțată la data de 22.10.2015, iar cauza a fost înregistrată pe rolul Curții, la data de 14.12.2015 și, pune în discuție admisibilitatea căii de atac.
Petentul solicită a se constata că nu este admisibil apelul, urmând a se menține soluția dată de către prima instanță și a se constata reaua credință a apelanților care nu s-au prezentat în fața instanței, aceștia sfidând atât instanța cât și pe el.
Procurorul pune concluzii de admitere a excepției și respingerea apelului ca inadmisibil, încheierea atacată fiind definitivă.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.85/22.10.2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Reșița în dosarul nr._, în temeiul art.341 al.6 lit. b Cod pr.pen., a fost admisă plângerea formulată de petentul I. I. O., formulată în contradictoriu cu intimații M. P. și M. T..
A fost desființată în parte Ordonanța din data de 29.05.2015, dispusă în dosarul penal nr.482/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S., precum și Ordonanța din data de 20.07.2015, dispusă în dosarul nr.82/II/2/2015 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S..
În baza art.335 al.5 Cod pr. pen. raportat la art.341 al.6 lit.b Cod pr.pen, s-a dispus redeschiderea urmăririi penale dispusă în dosarul penal nr. 482/P/2014, față de suspecții M. P. și M. T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburare de posesie, prev de art.256 al.1 Cod pen. și distrugere, prev. de art.253 al.1 Cod pen., cu aplicarea art.38 al.1 Cod pen.
A fost trimisă cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S. în vederea completării urmăririi penale dispusă în dosarul penal nr. 482/P/2014, față de suspecții M. P. și M. T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburare de posesie, prev. de art.256 al.1 Cod pen. și distrugere, prev. de art.253 al.1 Cod pen., cu aplicarea art.38 al.1 Cod pen.
Au fost menținute în rest dispozițiile Ordonanței din data de 29.05.2015, dispusă în dosarul penal nr. 482/P/2014, al Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S..
În temeiul art.275 alin.3 Cod Procedura Penala cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art.276 Cod pr.pen., a fost respinsă cererea intimaților M. P. și M. T. de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 20.08.2015, sub dosar nr._, petentul I. I. O. a formulat plângere împotriva Ordonanței cu nr.482/P/2014 din data de 29.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S., prin care s-a dispus, în temeiul art. 315 alin 1 lit.b C. proc. pen. cu referire la art. 314 alin. 1 lit.a C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit.b C proc. pen. clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 C.pen. și tulburare de posesie, prev. de art. 256 alin. 1 C.pen.
În fapt, petentul I. I. O. a arătat că a dobândit posesia și folosința terenului situat în Reșița - Buza Drumului prin încheierea unui contract de închiriere cu Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Mun. Reșița, deținând posesia si folosința asupra terenului respectiv de aproximativ 10ani, preluându-l de la socrul său, B. G. - decedat, care îl deținea de aproximativ 20 de ani.
Petentul arată că, în primăvara anului 2014, s-a deplasat împreună cu soția sa în Cilnic, pe ., la domnul Paleanu D., soțul doamnei Paleanu L., născută G., de la care familia M. a cumpărat un teren în suprafață de 2000 de metri pătrați, care i-a confirmat petentului că nu au vândut familiei M. terenul închiriat de petent de la Primăria Resita, întrucât nu putea să vândă ceva ce nu avea în proprietate. De asemenea, prin adresa cu nr. 2083/18.02.2015, Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al mun. Reșița a confirmat faptul că terenul care i-a fost închiriat petentului se află în proprietatea privată a Statului Român reprezentat prin Mun. Reșița.
Petentul mai arată că numitul M. P. este cunoscut ca fiind o persoană recalcitranta și consumator de băuturi alcoolice, având nenumărate probleme cu acesta, de câteva ori petentul fiind nevoit sa cheme politia, ultima oară în anul 2012, când a trebuit să spargă lacătul pus de M. pe porțile de la gradina petentului, care astfel încerca să-i îngrădească accesul.
Cu privire la infracțiunea de distrugere, petentul arată că din declarația martorei S. L. rezultă faptul că familia M. i-a distrus florile, precum și pomii fructiferi plantați pe terenul aflat în posesia petentului.
De asemenea, în ceea ce privește modul de instrumentare a dosarului de urmărire penală, petentul consideră că a fost efectuat superficial, procurorul de caz considerând că audierea petentului nu este necesară și, de asemenea, organele de cercetare penală omițând să-l audieze și pe nepotul familiei M., numitul Pisa A., care, deși a fost prezentat de către M. ca fiu, a participat la toate infracțiunile și pagubele create împotriva petentului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 339 alin. (1) și (4) C.pr.pen., art.340 C.pr.pen.
În probațiune, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus: copia Ordonanței din data de 20.07.2015 dispusă în dosarul nr. 82/II/2/2015 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S. (f.8-11 dosar), copii ale actelor adiționale la contractele de închiriere încheiate cu Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Mun. Reșița (f. 22-28 dosar), copii ale contractelor de închiriere încheiate cu Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Mun. Reșița (f. 29-36 dosar), copia actelor de stare civilă (f. 37-38), copia autentificată a actului de dezmembrare și vânzare-cumpărare (f. 39-43).
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală nr.482/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S..
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 18.09.2013, petentul I. I. O. a sesizat comiterea de către numitul M. P. a infracțiunilor de distrugere, prev. de art. 217 Cod pen.1969, furt, prev. de art. 208 Cod pen.1969 și tulburare de posesie, prev. de art. 220 Cod pen.1969, în sensul că, în data de 15.09.2013, în jurul orelor 10:00, deplasându-se la terenul pe care îl are închiriat de la Primăria Reșița, petentul, însoțit de doi prieteni, a constatat distrugerea porților de la . acestora și înlocuirea lor cu altă poartă din tablă, precum și îngrădirea unei părți a terenului cu o plasă de sârmă.
Prin Ordonanța organelor de cercetare penală din data de 07.03.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunile de distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 C.pen., furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., și tulburare de posesie, prev. de art. 256 alin. 1 C.pen.
Prin Ordonanța din data de 28.01.2015, întocmită în dosarul de urmărire penală nr. 482/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S., s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de M. P. și M. T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 C.pen., furt, prev. de art. 228 alin. 1 C.pen., și tulburare de posesie, prev. de art. 256 alin. 1 C.pen.
În faza de urmărire penală, în cauză au fost administrate o . probe, respectiv: declarația persoanei vătămate I. I. O. (f. 20-21 dup), declarațiile martorilor G. P. (f. 22-23 dup), B. D. G. (f. 24-25 dup), S. L. (f. 26-27 dup), procesele verbale de ascultare a numiților M. P. și M. T. (f. 28, 29 dup), declarațiile suspecților M. P. (f. 31-32 dup) și M. T. (f. 35-37 dup), copii ale contractelor de închiriere încheiate cu Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Mun. Reșița (f. 42 dup), copii ale actelor adiționale la contractele de închiriere încheiate cu Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Mun. Reșița (f. 43, 44, 49 dup), memoriu tehnic și planul de amplasament (f. 52-59 dup), acte de vânzare-cumpărare (f. 73-75 dup), extrase de carte funciară(f. 60, 72, 76 dup).
Din probele administrate în faza de urmărire penală, organele de urmărire penală au reținut, ca și stare de fapt, că în data de 15.09.2013, în jurul orelor 10:00 numitul I. I. O. a constatat dispariția porților de la . care a închiriat-o de la Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Mun. Reșița și înlocuirea cu altele din tablă, precum și îngrădirea unei porțiuni de teren cu gard.
Organele de urmărire penală au reținut că, din declarația persoanei vătămate I. I. O., a rezultat faptul că din anul 2006 a închiriat un teren situat în municipiul Reșița, situat în locul numit „Govândărel Buza Drumului”, în suprafață de 300 mp, iar în data de 15.09.2013 a constatat că porțile de acces au fost înlocuite, jumătate din teren a fost îngrădit cu gard din plasă de sârmă și o parte din pomii fructiferi tăiați, prejudiciul creat fiind de 1500 lei. De asemenea, persoana vătămată a mai declarat că a găsit porțile în interiorul grădinii sale sprijinite de gard.
Din declarația suspectei M. T. organele de urmărire penală au reținut faptul că în data de 15.03.2013, prin contract notarial a cumpărat de la numitul G. P. un teren în suprafață de 4.316 mp și a solicitat de mai multe ori Primăriei municipiului Reșița, prin adrese, să nu îi mai închirieze terenul numitului I. I. O., întrucât le aparține ori să prezinte un act din care să rezulte faptul că terenul în cauză aparține statului român, dar nu a primit nici un răspuns concret în acest sens. Cu privire la tăierea pomilor fructiferi, aceasta a declarat că nu a tăiat nici un pom fructifer, ci doar au efectuat lucrări de întreținere a terenului, împreună cu soțul și nepotul ei, numitul Pisa A..
Procurorul de caz a înțeles să își însușească soluția propusă de organul de cercetare penală și reluând succint doar susținerile petentului și ale intimatei M. T., procurorul de caz a stabilit faptul că, punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată întrucât faptele de furt, distrugere și tulburare de posesie nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege, fiind reținută astfel incidența prevederilor art.16 al.1 lit. b) Cod pr.pen.
Această soluție de clasare s-a întemeiat pe probatoriul administrat în cauză, respectiv: declarația persoanei vătămate I. I. O. (f. 20-21 dup), declarațiile martorilor G. P. (f. 22-23 dup), B. D. G. (f. 24-25 dup), S. L. (f. 26-27 dup), procesele verbale de ascultare a numiților M. P. și M. T. (f. 28, 29 dup), declarațiile suspecților M. P. (f. 31-32 dup) și M. T. (f. 35-37 dup), copii ale contractelor de închiriere încheiate cu Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Mun. Reșița (f. 42 dup), copii ale actelor adiționale la contractele de închiriere încheiate cu Serviciul Public Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Mun. Reșița (f. 43, 44, 49 dup), memoriu tehnic și planul de amplasament (f. 52-59 dup), acte de vânzare-cumpărare (f. 73-75 dup), extrase de carte funciară(f. 60, 72, 76 dup).
Împotriva acestei soluții dispuse prin Ordonanța de clasare din data de 29.05.2015 în dosarul nr.482/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S., petentul a formulat plângere, care a fost respinsă prin Ordonanța din data de 20.07.2015 dispusă în dosarul nr. 82/II/2/2015 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S..
Judecătorul, în raport de actele dosarului penal nr. 482/P/2014 și de soluția de clasare dispusă prin Ordonanța din data de 29.05.2015 în dosarul nr. 482/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S., precum și prin Ordonanța din data de 20.07.2015 dispusă în dosarul nr. 82/II/2/2015 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S., a apreciat că plângerea petentului este întemeiată în parte, sens în care a admis-o,pentru următoarele considerente:
I. În ceea ce privește infracțiunea de tulburare de posesie, aceasta este prevăzută de art.256 al.1 Cod pen. și presupune ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violență sau amenințare ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia.
În speță, elementul material al laturii obiective presupune existența unei acțiuni de ocupare a unui imobil aflat în posesia altuia, fără drept prin strămutarea semnelor de hotar. Acțiunea de ocupare a unui imobil înseamnă luarea acestuia în stăpânire efectivă, pe o durată semnificativă de timp, acțiune care în speță este îndeplinită.
Cu privire la existența acestei acțiuni de ocupare, din probatoriul administrat în faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a reținut faptul că petentul a deținut imobilul teren în suprafață de 400 mp, teren situat în municipiul Reșița, în locul numit „Govândărel Buza Drumului”, în baza contractului de închiriere nr.2100/10.02.2006, încheiat cu Consiliul Local Reșița – Serviciul Public ”Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița” – Serviciul pentru Administrarea Terenurilor (f.42 dup). Acest contract a fost prelungit de-a lungul timpului, relevante în speță fiind actele adiționale nr.5/2013, nr.6/2014, 7/2015 (f.43, 44, 48 dup), încheiate de I. I. O., în calitate de locatar.
În ceea ce privește limitele și vecinătățile terenului deținut de petentul I. I. O., din adresa nr.2083/18.02.2015 emisă de Consiliul Local Reșița – Serviciul Public ”Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița” (f.92 dup) rezultă că, la nord se învecinează cu drumul comunal provenit din același CF nr.7 Câlnic, nr.top.285/b/2/a/2.../2/2/a/1, nr.cad.6184. La vest, imobilul se învecinează cu terenul aflat în proprietatea Statului Român, fiind identificat ca și acces la proprietatea numitului M. P.. La sud se învecinează cu terenul aflat în proprietatea numiților M. P. și M. T., iar la est cu terenul aflat în proprietatea Statului Român închiriat numitei S. L..
Intimații M. P. și M. T. au dobândit dreptul de proprietatea asupra terenului care se învecinează cu terenul închiriat de intimatul I. I. O., prin cumpărare. A fost încheiat în acest sens contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.753/15.03.2013, prin care numitul G. P., în calitate de vânzător a transmis numiților M. P. și M. T. dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr._ Reșița (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.40 Cîlnic), nr.top.1364, în suprafață de 4316 mp, teren situat administrativ în extravilanul municipiului Reșița, în locul numit Zapadia (f.81-82 dup).
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare, numitul G. P. s-a deplasat împreună cu suspecții M. P. și M. T. la terenul ce a făcut obiectul vânzării. Cu această ocazie, G. P. i-a pus practic în posesie, sens în care le-a explicat celor doi suspecți care sunt limitele de hotar, indicându-le semnele de necomunitate și vecinătățile terenului pe care l-au cumpărat.
Cu toate că aveau cunoștință care sunt limitele de proprietate ale terenului pe care l-au cumpărat de la G. P., teren care se învecinează cu terenul închiriat de I. I. O., numiții M. P. și M. T. au procedat în cursul anului 2013 la ocuparea unei părți din imobilul teren aflat în posesia petentului, sens în care au demontat porțile de acces, au desființat și au mutat gardul ce despărțea cele două imobile, ocupând astfel o suprafață de aproximativ 300 mp din terenul închiriat de I. I. O..
Acțiunea de ocupare fără drept a terenului de către suspecții M. P. și M. T., prin strămutarea limitelor de hotar rezultă în mod clar, lipsit de echivoc din probele administrate în cauză, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor G. P. (f.22-23 dup), care menționează că, după vânzarea terenului numiților M. P. și M. T. a observat că au fost făcute modificări cu privire la îngrădirea acestuia, constatând că cei doi ocupat o porțiune și terenul aparținând Consiliului Local Reșița și, care este folosit de I. I. O..
În aceeași ordine de idei au fost reținute și declarațiile martorilor B. D. E. (f.24-25 dup) și S. L. (f.26-27 dup), din cuprinsul cărora rezultă că, M. P. și M. T. au ocupat fără drept o porțiune din terenul folosit de petent, sens în care cei doi au procedat la schimbarea porților de acces precum și la construirea unui gard de plasă metalică.
Faptul că suspecții au ocupat fără drept o parte din terenul folosit de numitul I. I. O. rezultă, pe de-o parte din înscrisurile care atestă limitele de vecinătate ale celor două terenuri, iar pe de altă parte, din însăși declarațiile numiților M. P. și M. T. (f.28, 31-32, 29, 35-36 dup). Aceștia recunosc că, în cursul anului 2013, imediat după ce au cumpărat terenul, au modificat limitele de hotar prin mutarea gardului ce delimita cele două proprietăți, au demontat porțile de acces aparținând numitului I. I. O.. Ei și-au justificat acțiunea de ocupare prin faptul că au considerat că acel teren nu se află în proprietatea Primăriei Reșița din moment ce aceasta nu a răspuns în mod afirmativ solicitărilor formulate de cei doi.
Abuzivitatea acțiunii de ocupare rezultă și din faptul că suspecții, deși cunoșteau clar care era limita de hotar, aceasta fiindu-le prezentată de către vânzătorul terenului, aceștia, fără a deține un titlu care să ateste că dețin vreun drept de proprietate asupra terenului folosit de I. I. O., au strămutat gardul care delimita cele două proprietăți, ocupând o anumită suprafață de teren. Această ocupare a avut loc în ciuda faptului că, prin adresa nr.7486/13.10.2010 (f.69 dup), Consiliul Local Reșița le-a comunicat suspecților că terenul la care se face referire face obiectul contractului de închiriere cu numitul I. I. O. și cu soția sa.
Că nu există incertitudini cu privire la întinderea dreptului de proprietate și a limitelor de hotar rezultă în mod neechivoc și din faptul că, până în momentul în care suspecții au cumpărat terenul care se învecinează cu terenul folosit de I. I. O. nu au existat discuții, neînțelegeri sau litigii cu privire la întinderea dreptului de proprietate, deși persoana vătămată I. I. O. și familia acestuia a închiriat terenul în litigiu încă din anul 2006.
Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.256 al.1 Cod pen., atât în ceea ce privește latura obiectivă, cât și cu privire la latura subiectivă, aceasta fiind săvârșită cu intenție directă de către suspecți, întrucât aceștia ocupă fără drept imobilul aflat în posesia numitului I. I. O.. Simplul fapt că suspecții nu sunt de acord cu limitele de hotar ale terenului pe care l-au cumpărat, apreciind fără nicio justificare sunt proprietari și asupra porțiunii de teren folosit de petent, nu echivalează cu existența unor împrejurări certe și plauzibile, care să justifice o eventuală eroare a suspecților.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în ceea ce privește infracțiunea de tulburare de posesie, nu se impune menținerea soluției dispusă în dosarul nr.482/P/2014, prin Ordonanța din data de 29.05.2015, urmând a fi determinată doar întinderea suprafeței ocupate fără drept de către suspecți.
II. În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, prev de art.253 al.1 Cod pen., judecătorul de cameră preliminară a apreciat că, în cauză nu au fost administrate suficiente mijloace de probă pentru aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoanele responsabile de săvârșirea acestora.
În ciuda faptului că administrarea și aprecierea probelor este guvernată de principiul liberei aprecieri a probelor, potrivit căruia organele judiciare au dreptul să aprecieze în mod liber atât valoarea fiecărei probe administrate indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, cât și credibilitatea lor, judecătorul a considerat, că în cauză, pentru justa soluționare a cauzei și în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele se impune administrarea și a altor probe.
Pentru a putea stabili dacă a existat o acțiune de distrugere din partea suspecților și dacă aceasta a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege, se impune ca, în prealabil să se determine, în mod clar, care este obiectul material al acestei infracțiuni, din moment ce persoana vătămată face vorbire despre distrugerea, prin tăiere, de către numiții M. P. și M. T. a unor pomi fructiferi și a unor flori, iar suspecții arată că, pe terenul pe care l-au ocupat au efectuat anumite lucrări de întreținere, sens în care au tăiat trei arbori din specia platani.
Astfel, se impune desființarea soluției de clasare, cu consecința redeschiderii urmăririi penale și a trimiterii cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale, în sensul administrării de probe constând în identificarea persoanelor care ar putea avea cunoștință despre aceste aspecte, audierea lor, precum și efectuarea unei cercetări la fața locului.
III. În legătură cu infracțiunea de furt, prevăzută de art.228 al.1 Cod pen., judecătorul de cameră preliminară, analizând probele administrate în faza de urmărire penală, a apreciat că, în mod corect s-a stabilit că această faptă nu a fost săvârșită de către suspecții M. P. și M. T. cu vinovăția prevăzută de lege - intenție directă -, relevante în acest sens fiind probele testimoniale administrate care se coroborează cu susținerile persoanei vătămate și ale suspecților, motiv pentru care soluția de clasare cu privire la această infracțiune a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că pentru existența infracțiunii de furt este necesar să aibă loc pe de-o parte o acțiune de deposedare și, pe de altă parte o acțiune de imposedare. În speță, în ceea ce privește poarta de acces, aceasta deși a fost demontată, suspecții nu și-au însușit-o, ci au lăsat-o pe terenul folosit de persoana vătămată, astfel încât se poate deduce că aceasta nu a ieșit niciun moment din stăpânirea numitului I. I. O., suspecții nedorind decât să o înlocuiască.
Concluzionând, față de toate aceste aspecte, judecătorul a apreciat că nu se justifică menținerea soluției adoptate în cauză, de către procuror, motiv pentru care, în temeiul art.341 al.6 lit. b Cod Procedura Penala, a procedat la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat apel numiții M. T. și M. P., apelul nefiind motivat în scris.
Examinând apelul formulat în cauză, prin prisma excepției inadmisibilității, invocată din oficiu de instanță, se constată că apelul declarat de apelanții M. T. și M. P., împotriva încheierii penale nr. 85 din 22.10.2015 a Judecătoriei Reșița, este inadmisibil.
Se poate observa că obiectul cauzei în prima instanță este o plângere formulată de petentul I. I. O. împotriva ordonanței din data de 29.05.2015, emisă în dosarul nr.482/P/2014, de către P. de pe lângă Tribunalul C.-S., în contradictoriu cu intimații M. P. și M. T., plângerea fiind admisă, dispunându-se redeschiderea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor de tulburare de posesie, prev.de art.256 alin.1 C.p. și distrugere prev.de art.253 alin.1 C.p., dispunându-se trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale, iar potrivit art.341 alin.8 C.p.p., hotărârea pronunțată de către instanța de fond este definitivă.
În aceste condiții, apelanții nu mai aveau dreptul de a uza de calea de atac a apelului, întrucât hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac ordinară, întrucât printr-o excepție de la regula generală încheierile pronunțate în materia plângerilor împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată sunt definitive, astfel că petenții au folosit calea de atac a apelului într-o manieră neprevăzută de legea penală, iar în consecință apelul declarat în cauză apare ca fiind inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. va respinge ca inadmisibil apelul declarat de petenții M. T. și M. P. împotriva încheierii penale nr. 85 din 22.10.2015 a Judecătoriei Reșița.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga petenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. respinge ca inadmisibil apelul declarat de petenții M. T. și M. P. împotriva încheierii penale nr. 85 din 22.10.2015 a Judecătoriei Reșița.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă petenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2016.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: GB/24.02.2016
Dact: A.B.2 exempl/11 Februarie 2016
Primă instanță: Judecătoriei Reșița
Jud: H. L.F
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 115/2016.... | Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 177/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
