Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 177/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 177/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-02-2016

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ operator 2711

DECIZIE PENALĂ Nr. 177/A

Ședința publică de la 05 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. N.

Judecător L. Ani B.

Grefier A. J.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.

Pe rol se află soluționarea apelurile declarate P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș și inculpatul B. P. împotriva sentinței penale nr. 401/26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș_ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, asistat de avocat ales P. D..

Procedura de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Procurorul susține apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș, solicitând admiterea acestuia, întrucât hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul aplicării dispozițiilor privind concursul de infracțiuni din noul cod penal, pentru fapte săvârșite înainte de . acestuia.

Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței apelul declarat de P., cu precizarea că potrivit vechii legislații aplicarea unui spor era opțională. Solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea hotărârii primei instanțe și urmare rejudecării, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 lit.a C.p.p, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul ar fi încercat să uziteze de înscrisurile false. Arată totodată că inculpatul nu a beneficiat de apărător doar de un interpret și când s-a efectuat controlul actelor el se afla staționat într-o benzinărie.

Procurorul solicită respingerea ca nefundat a apelului formulat de inculpat, motivat de faptul că în speță, probatoriul administrat relevă vinovăția inculpatului raportat la infracțiunile pentru care a fost condamnat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată.

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. nr. 401/26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș_ ., în baza art. 386 C.pr. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul B. P. din infracțiunea prev. de art. 320 C.pen. român ( ce corespunde cu infracțiunea prev. de art. 251 alin. 3 Cod penal sloven) în infracțiunile prev. de:art. 323 teza I C.pen. român cu aplic. art. 44 C.pen.; art. 323 teza I C.pen. român cu aplic. art. 44 C.pen; art. 323 teza I C.pen. român cu aplic. art. 44 C.pen., totul cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.

În baza art. 323 teza I C.pen. român cu aplic. art. 44 C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B. P., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art.65 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale aplicate drepturile prevăzute la art.66 alin. 1 lit.a și b C.pen.

În temeiul art. 66 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 1 (unu) an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 323 teza I C.pen. român cu aplic. art. 44 C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B. P. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art.65 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei principale aplicate drepturile prevăzute la art.66 alin. 1 lit.a și b C.pen.

În baza art. 323 teza I C.pen. român cu aplic. art. 44 C.pen. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art.65 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei principale aplicate drepturile prevăzute la art.66 alin. 1 lit.a și b C.pen.

În baza art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsa finală de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 rap. la art.65 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei principale aplicate drepturile prevăzute la art.66 alin. 1 lit.a și b C.pen.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a rap. la art. 66 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 1 (unu) an după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în termenul de încercare a pedepselor suspendate condiționat prin sentințele penale nr. 371/2012, nr. 387/2012 și nr. 426/2012 ale Judecătoriei Caransebeș.

În baza art. 15 din legea nr. 187/2012 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 371/13.09.2012 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin nerecurare la data de 08.10.2012; a pedepsei de 8 (opt) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 387/26.09.2012 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin nerecurare la data de 09.10.2012; a pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 426/12.10.2012 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin nerecurare la data de 23.10.2012.

S-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentințele penale nr. 371/2012, nr. 387/2012 și nr. 426/2012 ale Judecătoriei Caransebeș sunt concurente.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. s-au contopit cele trei pedepse de 6 (șase) luni închisoare, 8 (opt) luni închisoare și 9 ( nouă) luni închisoare aplicate prin sentințele penale nr. 371/2012, nr. 387/2012 și nr. 426/2012 ale Judecătoriei Caransebeș și aplică pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsa finală de 1 (unu) an 1 (una) lună și 20 (douăzeci) zile închisoare.

În baza art. 15 din legea nr. 187/2012 s-a dispus executarea alăturată a pedepsei aplicate pentru infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze de 5 (cinci) luni închisoare și a pedepsei rezultante de 1 (unu) an 1 (una) lună și 20 (douăzeci) zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 1 (unu) an 6 (șase) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 rap. la art.65 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei principale aplicate drepturile prevăzute la art.66 alin. 1 lit.a și b C.pen.

În baza art. 25 alin. 3 și art. 404 alin. 4 lit. c C.pr. pen. s-a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri falsificate: permisul de conducere al Italiei nr. MI7679134T emis la data de 20.11.2012, certificatul de înmatriculare al României nr. C00118028S emis la data de 29.04.2012 și cartea de identitate a Italiei pentru cetățeni străini nr. AT_, emisă la data de 10.09.2012 ( f. 54, 55, 56, 59, 60, 63,64 dosar nr._ C. de A. Timișoara).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. Districtual de Stat din Maribor – Republica Slovenia la data de 25.08.2014, având nr. NB-KT/9806/2014 DS/KT, inculpatul B. P., cetățean român, născut la 1 septembrie 1968 în localitatea Luncavița, jud. C.-S., domiciliat în satul Luncavița (., jud. C.-S., a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de falsificare de documente, prev. art. 251 al. 3 din Codul penal sloven, reținându-se în sarcina sa că a fost surprins la data de 6.04.2014 de organele de poliție slovene conducând autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, având asupra sa permisul de conducere, certificatul de înmatriculare al mașinii și cartea de identitate pentru cetățeni străini contrafăcute, inculpatul explicând polițiștilor că permisul de conducere și cartea de identitate le-a primit de o persoană necunoscută din Italia contra sumei de 2.000 euro, iar certificatul de înmatriculare de la numita V. P. și de la un intermediar cu numele „G.” contra sumei de 70 euro.

Tribunalul Districtual din Maribor – Republica Slovenia, în dosarul 1KS36253/2014, în ședința din 13 octombrie 2014, a dispus admiterea propunerii formulate de Judecătoria din L. în sensul cedării soluționării cauzei către autoritățile judiciare din România, având în vedere domiciliul permanent al inculpatului.

Prin Încheierea penală nr. 60/PI/21.04.2015 pronunțată de către C. de A. Timișoara în dosar nr._, s-a admis cererea formulată de P. de pe lângă C. de A. Timișoara și s-a dispus preluarea procedurii penale privind judecarea cauzei referitoare la inculpatul B. P. de către autoritățile judiciare române, reținându-se în motivarea acestei încheieri că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prev. de art. 215 al. 3 C pen. sloven corespunde cu infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 C.p. român.S-a trimis dosarul pentru competentă soluționare la Judecătoria Caransebeș.

Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Caransebeș la data de 22.05.2015, sub nr._ .

În actul de sesizare al instanței, respectiv rechizitoriul întocmit de P. Districtual de Stat din Maribor – Republica Slovenia la data de 25.08.2014, având nr. NB-KT/9806/2014 DS/KT s-a reținut că la data de 06.04.2014, pe autostrada A5, segment 807, la parcarea Lormanje, la controlul efectuat de către polițistul de la secția de Poliție pentru măsuri Compensatorii Maribor, inculpatul B. P. a prezentat permisul de conducere al Italiei contrafăcut nr. MI7679134T, emis la 20.11.2012, certificatul de înmatriculare al României contrafăcut nr. C00118028S și cartea de identitate a Italiei pentru cetățeni străini contrafăcută nr. AT6787009, emisă în 10.09.2012, despre care a știut că sunt contrafăcute, deoarece permisul de conducere era imprimat cu imprimantă de sublimare, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare au fost printate cu o imprimantă cu jet de cerneală nefiind imprimate în tehnică offset, din această cauză actele examinate la lumina UV devin palide, deci nu conțin elemente de protecție UV. Inculpatul a susținut că a făcut rost de permisul de conducere și cartea de identitate plătind unei persoane necunoscute din Italia suma de 2000 euro, certificatul de înmatriculare l-a primit de la numita V. P. și de la intermediarul „G.”, plătind numitei V. P. din România suma de 70 euro.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut aceiași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu.

Fiind audiat, de autoritățile din Slovenia, suspectul B. P. a declarat că a cumpărat autovehiculul Mercedes Benz la Milano în urmă cu aproximativ 8 luni de la data depistării de la un necunoscut pentru suma de 600 euro. A mai declarat că, prin intermediul numitului „G.” a făcut rost de certificatul de înmatriculare al României și de plăcuțele de înmatriculare de la persoana V. P., iar pentru acest serviciu a plătit 70 euro Vioricăi P. și 20 euro intermediarului „G.”. În legătură cu permisul de conducere italian și a cărții de identitate pentru străini italiană, a declarat că în anul 2011 le-a primit pentru suma de 2000 euro pe care de altfel i-a plătit în transe. A precizat că o astfel de procedură i s-a părut normală și a crezut că documentele sunt originale.(f.36 dos. CAT).

Potrivit explicațiilor din dosar (f.29) instanța a reținut că după examinarea documentelor cu dispozitivul de control al documentelor s-a constatat că permisul de conducere al Italiei nr. MI7679134T, emis la 20.11.2012, certificatul de înmatriculare al României nr. C00118028S și cartea de identitate a Italiei pentru cetățeni străini nr. AT6787009, emisă în 10.09.2012 au fost contrafăcute. Astfel permisul de conducere al Italiei nr. MI7679134T, emis la 20.11.2012, pe numele B. P., născut la 01.09.1968 a fost examinat cu dispozitivul de examinare a documentelor Foster&Foreman VSC4Plus, cu ajutorul căruia s-a constatat că este vorba despre un act falsificat, întrucât nu conține elementele de protecție pe care le are actul original, iar la lumina UV actul devine palid. Este imprimat cu o imprimantă de sublimare, pentru care este caracteristic faptul că marginile formularului sunt de culoare albă și desenul de fond nu este bine vizibil. Referitor la certificatul de înmatriculare al României numărul C00118028C, emis la data de 29.04.2012 pentru autovehiculul marca Mercedes Benz, tip C180 cu nr. înmatriculare_ (RO), număr șasiu WDB2020181A273338 pe numele V. pușcaș, domiciliată în M. nouă, anul fabricării vehiculului 6.12.1993, data primei înregistrări în România 20.05.2010, emis de SPCIV C. S., a fost examinat cu dispozitivul de examinare a documentelor Foster&Foreman VSC4Plus, cu ajutorul căruia s-a constatat că este vorba despre un act public contrafăcut, deoarece a fost printat cu o imprimantă cu jet de cerneală și nu este imprimat în tehnica offset.

Cu referire la cartea de identitate a Italiei pentru cetățeni străini, numărul AT6787009, emisă la data de 10.09.2012 la Milano pe numele P. B., născut la 01.09.1968, aceasta a fost de asemenea examinată cu dispozitivul de examinare a documentelor Foster&Foreman VSC4Plus, constatându-se că este contrafăcută, întrucât nu conține elementele de protecție pe care le are actul original. Formularul este printat cu o imprimată cu jet de cerneală. La lumina UV formularul de revers devine palid(imitație parțială a elementului de protecție UV), fibrele fluorescente ar fi trebuit să fie vizibile, la fel și stema pe reversul formularului. Din cauza tehnicii incorecte de imprimare microtextul nu este bine vizibil, numărul cărții de identitate ar fi trebuir să fie imprimat în tehnica de imprimare în relief.

Instanța a constatat din actele depuse la dosar ( act oficial fila 33) că inculpatul a fost oprit și controlat în data de 06.04.2014, orele 20:50, pe autostrada A5, segmentul 807, borna kilometrică 1400, iar în procedura de control în calitate de conducător auto al autovehiculului marca Mercedes tip C180 cu nr. înmatriculare_, a prezentat polițistului: cartea de identitate a României KS_ pe numele B. P. și documentele falsificate permisul de conducere al Italiei, emis pe numele B. P. nr. MI7679134T, valabil până în 2022, certificatul de înmatriculare al României pe numele P. V., nr. C00118028S și cartea de identitate a Italiei pentru cetățeni străini nr. AT6787009, valabilă până în 01.09.2023, pe numele B. P..

Instanța nu a reținut susținerile avocatului inculpatului, conform cărora inculpatul deși a deținut aceste documente falsificate nu le-a folosit și susținerile inculpatului din ședința publică din data de 15.10.2015 (f.33), când acesta a declarat că nu a prezentat, nu a folosit acte false și că actele au fost luate de polițiști din borseta de pe scaunul din dreapta al mașinii și a precizat că a crezut că actele sunt originale întrucât a urmat școala de șoferi în Italia. Aceste susțineri au fost apreciate de către instanță ca nereale, întrucât sunt în contradicție cu declarația inculpatului data în prezenta unui traducător, imediat după săvârșirea faptei, și în al doilea rând a făcut afirmații neverosimile, privind conducerea autoturismului său de către o persoană neidentificabilă, un simplu cunoscut al cărui nume nu l-a putut preciza, faptul că respectiva persoană a condus autoturismul doar o parte din drumul pe care inculpatul îl avea de făcut până în România și că din parcarea respectivă urma să îi fie condus autoturismul de o altă persoană pe care de asemenea nu a putut-o indica. Totodadă, acesta a indicat că a dat sume de bani intermediarilor, că a urmat școala de șoferi prin programe de calculator și că a dat examen pentru obținerea permisului cu un inginer. Nu s-a dovedit că s-ar fi exercitat acte de violență împotriva sa pentru a da declarație în Slovenia și nici nu se poate reține că a fost intimidat sau nu a cunoscut prevederile legale privind obligativitatea deținerii actelor oficiale și a folosirii acestora, inculpatul fiind anterior condamnat de trei ori pentru conducere fără permis.

În drept, faptele săvârșite de inculpatul B. P. care, în data de 06.04.2014, a deținut și a folosit permisul de conducere al Italiei, emis pe numele B. P. nr. MI7679134T, valabil până în 2022, certificatul de înmatriculare al României pe numele P. V., nr. C00118028S și cartea de identitate a Italiei pentru cetățeni străini nr. AT6787009, valabilă până în 01.09.2023, pe numele B. P., documente falsificate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. art. 323 teza I C.pen. român cu aplic. art. 44 C.pen., (trei fapte) toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.

Instanța a reținut acest temei legal prin schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul B. P. din infracțiunea prev. de art. 320 C.pen. român. Așa cum rezultă din descrierea situației de fapt din rechizitoriu, din probele administrate de autoritățile slovene dar și din cuprinsul art. 215 alin. 3 C.p. sloven care incriminează atât falsificarea actelor cât și uzul de fals ( cine falsifică un înscris oficial, un testament, un registru, public, sau oficial, un oricare alt registru, în care se duc evidențe în baza legii, modifică un document oficial sau păstrează un astfel de document falsificat sau modificat pentru a-l utiliza sau dacă îl folosește ca pe un act autentic, se pedepsește cu închisoare până la trei ani.), infracțiuni incriminate distinct de legiuitorul român, inculpatul a săvârșit infracțiunile de uz de fals, folosindu-se de respectivele înscrisuri falsificate la controlul efectuat de autorități, și nu s-a reținut și dovedit că acesta a fost cel care le-a falsificat, neexistând de altfel nicio probă în acest sens.

Instanța a apreciat că inculpatul a săvârșit cele trei infracțiuni în concurs real, elementul material s-a realizat prin folosirea fiecărui document fals deoarece s-a adus atingere unor valori sociale diferite prin fiecare document pe care inculpatul l-a folosit, urmărind producerea câte unei consecințe juridice distincte, respectiv prin folosirea permisului, a urmărit să dovedească că are dreptul de a conduce, prin folosirea certificatului de înmatriculare a urmărit să dovedească că autovehiculul este legal înmatriculat iar prin folosirea cărții de identitate a urmărit să dovedească identitatea și deținerea unui document eliberat de autoritățile italiene. Urmarea imediată a constat în pericolul creat de utilizarea documentelor falsificate.Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale și l-a urmărit prin folosirea înscrisurilor urmărind producerea consecințelor juridice mai sus expuse, inculpatul cunoscând că respctivele înscrisuri sunt false, așa cum rezltă din expunerea situației de fapt.

S-a constatat că infracțiunile de uz de fals au fost săvârșite în stare de pluralitate intermediară, prev. de art. 44 C.pen., inculpatul fiind condamnat anterior cu suspendare condiționată la pedeapsa închisorii de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 371/13.09.2012 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin nerecurare la data de 08.10.2012, 8 (opt) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 387/26.09.2012 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin nerecurare la data de 09.10.2012, 9 (nouă) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 426/12.10.2012 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin nerecurare la data de 23.10.2012. Chiar dacă s-a constat reabilitarea de drept cu privire la aceste pedepse prin sentința penală nr. 56/21.05.2015, faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite în termenele de încercare, iar potrivit art. 86 din vechiul cod penal reabilitarea de drept intervine numai dacă inculpatul nu săvârșește în termenul de încercare o altă infracțiune, astfel că instanța a reține ca fiind săvârșite faptele din prezenta cauză în termenul de încercare,

Faptele deduse judecății au fost săvârșite în concurs real potrivit arz. 38 alin. 1 C.pen., fiind comise prin acțiuni distincte înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele.

Concursul între cele trei pedepse revocate este efectuat potrivit dispozițiilor legale prevăzute în noul cod penal și nu potrivit celor care reglementau concursul în vechiul cod penal, așa cum a solicitat reprezentantul parchetului deoarece dacă s-ar proceda astfel s-ar încălca Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 prin care s-a stabilit că s-ar ajunge la aplicarea unei tex tertia prin combinarea dispozițiilor mai blânde prevăzute în vechea și în noua lege, C. menționând în motivarea deciziei că nu se poate reține că o normă din Codul penal care reglementează cu privire la o anumită instituție de drept penal (, recidivă, concurs de infracțiuni, prescripție) este independentă de legea căreia îi aparține.

Instanța constată că legea penală română este aplicabilă potrivit art. 9 alin. 2 din C.pen., în baza principiului personalității legii penale fapta fiind prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită.

Pentru infracțiunile săvârșite inculpatul a fost condamnat, iar la individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prescrise de art.74 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul, împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale, poziția procesuală în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale.

Împotriva sentinței penale nr. 401/26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ au formulat apeluri, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș și inculpatul B. P., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș, hotărârea a fost criticată ca nelegală sub aspectul aplicării dispozițiilor privind concursul de infracțiuni din noul Cod penal pentru fapte săvârșite înainte de . acestuia. În acest sens, s-a învederat că faptul că pentru infracțiunile săvârșite sunt incidente dispoziții din două coduri penale succesive se datorează principiului activității legii penale (art. 10 C.p. din 1969, art. 3 C.p.), iar nu principiului aplicării legii penale mai favorabile (art. 13 C.p. 1969, art. 5 C.p.), neexistând posibilitatea alegerii pentru vreuna dintre faptele în discuție a legii aplicabile. Astfel, s-a susținut că prima instanță în mod eronat a considerat că este incidentă decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, în condițiile în care articolul 5 C.p. nu a fost avut în vedere în niciuna dintre sentințele pronunțate cu privire la inculpatul B. P.. În susținerea acestei concluzii s-a mai arătat că tocmai pentru a nu se crea o lex tertia, cele trei pedepse pentru care inculpatul a fost condamnat pentru fapte concurente prin sentințele penale nr. 371/2012, nr. 387/2012 și nr. 426/2012 ale Judecătoriei Caransebeș, trebuie contopite potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, respectiv art. 34 alin. 1 lit. b) C. penal din 1969. Mai mult, s-a învederat că prin instituirea unui spor obligatoriu în cazul contopirii pedepselor aplicate pentru fapte concurente, noul cod penal nu reprezintă legea mai favorabilă în ceea ce privește sancționarea concursului de infracțiuni față de Codul penal din 1969 care prevedea un spor facultativ. În consecință, s-a susținut că aplicarea retroactivă a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni din noul cod penal unor fapte săvârșite înainte de . acestuia, în măsura în care sunt mai puțin favorabile inculpatului și fără ca în cauză să se fi dat curs prevederilor art. 5 Cod penal reprezintă o încălcare atât a dispozițiilor legale care guvernează procesul penal, cât și art. 15 alin. 2 din Constituția României.

Apelul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris, iar susținerile orale ale acestuia și apărătorului său sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate de apelanți și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată următoarele:

Starea de fapt reținută de Judecătoria Caransebeș corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Efectuând propria evaluare asupra probatoriului, C. constată că potrivit înscrisului oficial întocmit la depistarea infracțiunii din data de 06.04.2014, care echivalează cu un proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante rezultă că în aceeași dată, la ora 20:50, în procedura de control a conducătorului autovehiculului marca Mercedes Benz, tip C180, nr. înmatriculare_ (RO), inculpatul B. P., a prezentat polițistului permisul de conducere al Italiei contrafăcut nr. MI7679134T, emis la 20.11.2012, certificatul de înmatriculare al României contrafăcut nr. C00118028S și cartea de identitate a Italiei pentru cetățeni străini contrafăcută nr. AT6787009, emisă în 10.09.2012; acte care la efectuarea controlului cu ajutorul dispozitivului de examinare a documentelor Foster&Foreman VSC4Plus s-a constatat a fi contrafăcute total, neconținând caracteristicile actelor originale. Totodată, în fața autorităților din Slovenia, inculpatul B. P. a declarat că a făcut rost de certificatul de înmatriculare al României și de plăcuțele de înmatriculare de la persoana V. P. prin intermediul numitului „G.”, iar pentru acest serviciu a plătit 70 euro Vioricăi P. și 20 euro intermediarului; că permisul de conducere italian și cartea de identitate pentru străini italiană, le-a primit în anul 2011 pentru suma de 2000 euro pe care de altfel i-a plătit în transe; că procedura i s-a părut normală și a crezut că documentele sunt originale.

C. de A. constată că, deși se încearcă de către apărarea inculpatului acreditarea ideii că acesta nu a folosit actele falsificate și că ar fi avut reprezentarea că actele sunt valabile, variantele prezentate sunt neverosimile și nu sunt susținute de nicio probă. Astfel, deși inculpatul afirmă că a semnat procesele verbale „de emoții și sub amenințare”, nu există nicio explicație rezonabilă pentru faptul că declarația sa conține elemente/detalii reiterate și în declarația dată în fața Judecătoriei Caransebeș, precum sumele de bani plătite pentru obținerea documentelor, numele persoanelor la care a apelat. Totodată, susținerea că documentele ar fi fost luate de agentul de poliție din borseta aflată pe scaunul din dreapta al mașinii și nu prezentate de el nu pot fi crezute și sunt contrazise de consemnările efectuate într-un act oficial al autorităților slovene. În acest sens, C. constată că inculpatul a arătat că el s-ar fi aflat pe bancheta din spate a autoturismului și mânca, în momentul în care o persoană necunoscută, ce s-a dovedit ulterior a fi polițist, ar fi deschis ușa din dreapta față și ar fi luat borseta; modalitate de derulare a evenimentelor care nu are nicio explicație rezonabilă în contextul în care dacă nu se mai afla nicio altă persoană în mașină, polițistul nu avea de ce să deschidă ușa din față dreapta și să cunoască faptul că pe scaun se afla tocmai borseta cu actele; în plus nicio persoană nu își lasă documentele în asemenea condiții. Nici modalitatea în care inculpatul susține că ar fi ajuns în locul unde a fost depistat de organele de poliție slovene nu poate fi reținută de instanță întrucât se afirmă că altă persoană i-a condus mașina până în locația respectivă, iar de acolo trebuie să vină altcineva să o conducă, în caz contrar urmând a găsi o altă posibilitate de a ajunge în România, „de exemplu apelând la persoane care fac curse în Italia și opresc în parcare”. Este mai mult decât evident că aceste susțineri nu reflectă adevărul, nicio persoană nu ar plecat cu mașina personală în asemenea condiții.

Prin urmare, în mod corect în cauză s-a reținut vinovăția inculpatului B. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prev. de art. art. 323 teza I C.pen. român cu aplic. art. 44 C.pen., (trei fapte) toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen., constând în aceea că în data de 06.04.2014, a deținut și a folosit permisul de conducere al Italiei, emis pe numele B. P. nr. MI7679134T, valabil până în 2022, certificatul de înmatriculare al României pe numele P. V., nr. C00118028S și cartea de identitate a Italiei pentru cetățeni străini nr. AT6787009, valabilă până în 01.09.2023, pe numele B. P., documente falsificate.

În ceea ce privește cuantumul de câte 3 luni închisoare al pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile ce formează obiectul cauzei, C. constată că a fost temeinic și legal stabilit. La individualizarea pedepsei, se reține că potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Astfel, se reține că în cauză s-au aplicat inculpatului pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut de legiuitor în art. 323 teza I C.p., or o reducere sub acest cuantum era posibilă doar în condițiile reținerii unor circumstanțe atenuante, ceea ce nu se regăsește în speță.

C. de A. își însușește ca temeinice criticile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș privind modul de contopire a pedepselor la care același inculpat a fost condamnat prin sentințele penale nr. 371/2012, nr. 387/2012 și nr. 426/2012 ale Judecătoriei Caransebeș. Astfel, în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului B. P. prin sentințele penale sus menționate, C. constată că acestea vizează fapte săvârșite și judecate definitiv sub imperiul Codului penal din 1969, hotărârile penale rămânând definitive la datele de 08.10.2012, 09.10.2012, respectiv 23.10.2012. Totodată, concursul acestor infracțiuni s-a născut în perioada când Codul penal din 1969 era în vigoare, neexistând nici un element care să atragă aplicarea noului Cod penal, lege care în privința concursului de infracțiuni nu prevede dispoziții mai favorabile. Mai mult, se constată că operațiunea de contopire a acestora este consecința aplicării dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 care fac trimitere la dispozițiile art. 83 C.p. din 1969. Faptul că pentru infracțiunile săvârșite sunt incidente dispoziții din două coduri penale succesive se datorează principiului activității legii penale consacrat de art. 10 din C.p. din 1969 și art. 3 din Codul penal și nu principiului aplicării legii penale mai favorabile prevăzut de art. 13 din C.p. din 1969 și art. 5 din Codul penal, neexistând posibilitatea alegerii legii penale mai favorabile în condițiile în care: inculpatul a comis infracțiunile deduse judecății la data de 06.04.2014, în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării a trei pedepse de câte 6 luni, 9 luni, respectiv 8 luni închisoare aplicate pentru fapte concurente comise anterior intrării în vigoare a noului cod penal și pentru care s-au pronunțat hotărâri penale definitive de condamnare anterior datei de 01.02.2014. Mai mult, C. de A. constată că în cazul în care s-ar menține aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal pentru contopirea pedepselor la care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 371/2012, nr. 387/2012 și nr. 426/2012 ale Judecătoriei Caransebeș s-ar ajunge la o încălcare a dispozițiilor art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevăd că „nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii.” Potrivit principiilor dezvoltate în jurisprudența CEDO în contextul art. 7 din Convenție, acest text impune ca o infracțiune să fie clar definită în lege, ca legea să fie predictibilă și previzibilă, să interzică aplicarea retroactivă a legislației penale mai punitive în detrimentul acuzatului și să garanteze aplicarea retroactivă a legislației mai favorabile (cauza M. T. c. României, Hotărârea din 24 ianuarie 2012, în M. Of. nr. 839 din 13 decembrie 2012); iar supunerea unui condamnat la un regim mai sever decât cel care era în vigoare la data săvârșirii faptelor constituie o încălcare a prevederilor art. 7 din Convenție, care reglementează principiul nulla poena sine lege (cauza Welch c. Regatului Unit, Hotărârea din 9 februarie 1995). În cauza M. T. c. României, CEDO a reamintit că „art. 7 din Convenție cere ca o infracțiune sa fie clar definită în lege, ca legea sa fie predictibilă și previzibilă, să interzică aplicarea retroactivă a legislației penale mai punitive în detrimentul acuzatului și să garanteze aplicarea retroactivă a legislației mai favorabile”. Astfel, se constată că prin instituirea unui spor obligatoriu, în cuantum fix, în cazul contopirii pedepselor aplicate pentru fapte concurente, noul cod penal nu reprezintă legea mai favorabilă în ceea ce privește sancționarea concursului de infracțiuni față de Codul penal din 1969 care prevedea un spor facultativ, fiind o normă mai punitivă. În altă ordine de idei, raportat la decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, instanța își însușește susținerile Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș că tocmai pentru a nu se crea o lex tertia, pedepsele pentru care inculpatul a fost condamnat pentru fapte concurente prin sentințele penale anterior menționate se impune a fi contopite potrivit dispozițiilor legale în vigoare la cea dată, respectiv art. 34 alin. 1 lit. b C.p. din 1969. În consecință, aplicarea retroactivă a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni din noul cod penal unor fapte săvârșite înainte de . acestuia, în măsura în care sunt mai puțin favorabile inculpatului și fără ca în cauză să se fi dat curs prevederilor art. 5 Cod penal ar reprezenta o încălcare atât a dispozițiilor legale care guvernează procesul penal, cât și art. 15 alin. 2 din Constituția României și art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș și inculpatul B. P. împotriva sentinței penale nr. 401/26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș_ ; se va desființa sentința penală atacată și rejudecând: în temeiul art. 33 – 34 C.p. din 1969 se vor contopi cele trei pedepse de 6 (șase) luni închisoare, 8 (opt) luni închisoare și 9 (nouă) luni închisoare aplicate prin sentințele penale nr. 371/2012, nr. 387/2012 și nr. 426/2012 ale Judecătoriei Caransebeș, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 (nouă) luni închisoare, care va fi și pedeapsa rezultantă. În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 se va dispune executarea alăturată a pedepsei aplicate pentru infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze de 5 (cinci) luni închisoare și a pedepsei rezultante de 9 (nouă) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare.

Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C.p.p.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș și inculpatul B. P. împotriva sentinței penale nr. 401/26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș_ .

Desființează sentința penală atacată și rejudecând:

În temeiul art. 33 – 34 C.p. din 1969 contopește cele trei pedepse de 6 (șase) luni închisoare, 8 (opt) luni închisoare și 9 (nouă) luni închisoare aplicate prin sentințele penale nr. 371/2012, nr. 387/2012 și nr. 426/2012 ale Judecătoriei Caransebeș, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 (nouă) luni închisoare, care va fi și pedeapsa rezultantă.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 dispune executarea alăturată a pedepsei aplicate pentru infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze de 5 (cinci) luni închisoare și a pedepsei rezultante de 9 (nouă) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare.

Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 05.02.2016.

Președinte, Judecător,

A. N. L. Ani B.

Grefier,

A. J.

Red. LB/23.02.2016

Tehnored A.J. /2 ex/24.02.2016

Prima instanță: Judec.Caransebeș- O. D.

← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 138/2016.... →

Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 177/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 177/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA