Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 343/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-03-2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ operator 2711
DECIZIA PENALĂ nr. 343/A
Ședința publică din data de 25 martie 2015
Completul constituit din:
Președinte: F. M. C. FLORENȚA
Judecător: F. P.
Grefier: I. M. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. I. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de P. DE PE L. J. TIMIȘOARA și inculpatul O. A. I. împotriva sentinței penale nr. 4306 din 15.12.2014, pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 11.03.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare la data de 25.03.2015, când a hotărât următoarele:
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.4306 din 15.12.2014, pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul O. A. I. la pedeapsa de:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 230 alin. 1 din CP, rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b din CP, cu aplic. art. 5 din CP și art. 44 din CP;
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 din CP cu aplic. art. 5 din CP și art. 44 din CP.
În temeiul art. 38 alin. 1 din CP rap. la 39 alin. 1 lit. b din CP, a fost aplicată pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare.
În temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 5 din CP a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru o infracțiune comisă în timpul minorității, dispusă prin s.p. nr. 447/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin nerecurare la data de 20.12.2011 și a fost înlocuită pedeapsa de 6 luni închisoare cu măsura educativă a internarii într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni.
În temeiul art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 129 alin. 2 lit. b din CP a fost aplicată pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, care a fost majorată cu 2 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.
S-a constatat că faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S. și prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara.
S-a constatat că prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a a Tribunalului C. S..
În temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012, a fost menținută revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S..
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b rap. la art. 40 alin. 1 din CP, cu aplic. art. 5 din CP a fost contopită pedepsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara, a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 72 alin. 1 din CP, a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 21.12.2011 și durata arestării preventive din data de 15.02.2012 până la 07.01.2014.
S-a luat act că persoana vătămată nu se constituie parte civilă.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 2 C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:
Prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 12.05.2014 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. A. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt în scop de folosință, prev. de art. 230 al. 1 C.p. rap. la art. 229 al. 1 lit. b, d al. 2 lit. b C.p. cu aplic. art. 5 C.p., și de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 336 al. 1 C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. din 1968 cu aplic art. 5 C.p.
În fapt s-a reținut că în noaptea de 20/21.12.2011, în jurul orei 0500, pe timp de noapte, inculpatul O. A. I., prin escaladarea gardului exterior al imobilului cu nr. 4, situat în Timișoara, ., județ T., a pătruns fără drept în curtea imobilului menționat, imobil ce aparține persoanei vătămate Scheemann N. M., iar ulterior a pătruns fără drept în garajul imobilului, de unde a sustras cheile autovehiculului marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, aparținând aceleiași persoane vătămate, după care, prin folosirea acestor chei, a sustras vehiculul marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcat în stradă, în fața imobilului menționat, vehicul pe care inculpatul l-a condus pe drumurile publice până în localitatea Jebel, județ T., fără a poseda permis de conducere.
Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost: proces-verbal de constatare întocmit la data de 21.12.2011 cu ocazia depistării în trafic a inculpatului O. A. I. în timp ce conducea autovehiculul sustras (f. 12); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto întocmite la data de 21.12.2011 când persoana vătămată a reclamat furtul vehiculului marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_ (f. 16-21); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto întocmite la aceeași dată, cu ocazia depistării vehiculului mai sus menționat în trafic, condus de inculpatul O. A. I. pe DN 59, pe raza localității Jebel (f. 22-30) ; adresa nr._/22.11.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T., din care rezultă că inculpatul O. A. I. nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere(f. 45); dovada de predare a vehiculului sustras către partea vătămată (f. 44); dovadă de predare către inculpatul O. A. I. a unor bunuri ce îi aparțineau, bunuri ce au fost descoperite în autoturismul sustras de inculpat (f. 43); declarațiile persoanei vătămate Scheemann N. M. (f. 47-49); declarațiile inculpatului O. A. I. (f. 63-66; f.88).
În cauză a fost audiată persoana vătămată, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
La termenul de judecată din data de 04.09.2014 s-a prezentat inculpatul, acesta arătând că nu are asupra sa cartea de identitate. La termenele ulterioare inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.
În faza cercetării judecătorești, în ședința publică din data de 27.11.2014, persoana vătămată a fost audiată cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului, acesta declarând totodată că nu se constituie parte civilă în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt, în dimineața zilei de 21.12.2011 persoana vătămată Scheemann N. M. a sesizat organele de poliție din cadrul I.P.J. T. cu o plângere prin care reclama faptul că în noaptea de 20/21.12.2011 autori neidentificați i-au sustras autovehiculul marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcat în fața porții imobilului în care locuiește persoana vătămată, respectiv Timișoara, ., nr. 4.
Persoana vătămată a arătat că în seara zilei de 20.12.2011, în jurul orelor 2300, a ieșit în fața imobilului pentru a verifica autovehiculul și a constatat că acesta este în regulă, fiind închis și asigurat. Persoana vătămată a precizat că un rând de chei ale autoturismului se aflau în posesia sa, iar cheile de rezervă le păstra în garajul imobilului, pe un raft.
În dimineața zilei de 21.12.2011, în jurul orei 0500, persoana vătămată N. M. a auzit pornind motorul unei mașini și, dându-și seama că zgomotul provine de la autoturismul său, s-a uitat pe geam și a constatat că autovehiculul marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, nu se mai afla în fața imobilului, unde fusese lăsat parcat, astfel că a sesizat organele de poliție pentru a reclama furtul vehiculului.
Cu ocazia efectuării cercetării locului faptei de către organele de poliție, s-a constatat faptul că ușa culisantă a garajului imobilului persoanei vătămate era ridicată de la sol aproximativ 30 centimetri, iar din interiorul garajului lipsea cel de-al doilea rând de chei de la autovehiculul sustras.
La aceeași dată, 21.12.2011, în jurul orei 0600, organele de poliție din cadrul Secției 9 Poliție Rurală Jebel, în timp ce efectuau controlul traficului rutier pe DN 59, pe raza localității Jebel, județ T., au oprit pentru control autovehiculul marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, sustras în aceeași noapte din posesia persoanei vătămate Scheemann N. M., la volanul autovehiculului aflându-se inculpatul O. A. I.. Fiindu-i solicitate inculpatului documentele pentru control, acesta a declarat verbal polițiștilor că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, iar mașina a furat-o în urmă cu scurt timp, din Timișoara, pătrunzând într-un garaj de unde a sustras cheile autovehiculului.
La examinarea exterioară a autovehiculului marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, s-a constatat că acesta prezintă mai multe avarii în partea stângă față, respectiv farul spart, stop spart, aripa înfundată, spoiler înfundat. Cu privire la aceste avarii, inculpatul a declarat polițiștilor care l-au oprit în trafic pentru control că el le-a provocat, prin lovirea unei alte mașini, însă nu-și amintește ce autoturism a lovit și în ce locație se afla acesta.
Inculpatul a fost condus la sediul Secției 9 Poliție Rurală Jebel și, întrucât emana vapori de alcool, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul indicând 0, 20 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 0655. Nu i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii îmbibației alcoolice în sânge, deoarece această activitate se desfășoară doar dacă concentrația indicată de etilotest este în jurul valorii de 0, 40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Din verificările efectuate de organele de poliție la data de 21.12.2011 în baza de date privind Evidența Auto și Permise de Conducere a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, de pe site-ul de intranet al Poliției Române, a rezultat că inculpatul O. A. I. nu posedă permis de conducere auto, fapt certificat ulterior de adresa nr._/22.11.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. (fila 45 d.u.p.), din care rezultă că inculpatul O. A. I. nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere.
Ulterior, cercetările în cauză au fost continuate de organele de cercetare ale poliției judiciare din cadrul I.P.J. T. - Serviciul de Investigații Criminale, care fuseseră sesizate cu privire la furtul autovehiculului marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate Scheemann N. M..
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în seara zilei de 20.12.2011 inculpatul O. A. I. s-a deplasat la un bar situat în zona Calea Girocului din Timișoara, unde a consumat băuturi alcoolice. În dimineața zilei de 21.12.2011, în jurul orei 0400, inculpatul a părăsit barul respectiv și, în timp ce se deplasa pe ., când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 4 a observat parcat în fața imobilului un autovehicul marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, pe care a hotărât să-l sustragă cu scopul de a se deplasa în localitatea de domiciliu, respectiv municipiul Reșița.
Inculpatul a observat că ușa culisantă de la garajul imobilului este puțin ridicată de la sol, astfel că a escaladat gardul imobilului, a pătruns în curte, iar ulterior a ridicat ușa garajului cât să-i permită să pătrundă în interior și, lungindu-se pe burtă, a pătruns în garaj. Cu ajutorul display-ului de la telefonul mobil inculpatul a luminat interiorul garajului, iar pe un raft a găsit cheile autoturismului marca VW Transporter, ce aveau atașat un breloc pe care era inscripționat numărul de înmatriculare „_ ”.
Inculpatul a luat cheile respective, a părăsit curtea imobilului sărind gardul împrejmuitor și cu ajutorul cheilor pe care le sustrăsese din interiorul garajului a deschis autovehiculul marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate Scheemann N. M., a introdus cheia în contact și a pornit vehiculul deplasându-se înspre localitatea Reșița.
La scurt timp după ce a plecat cu autoturismul sustras, în timp ce rula pe străzile din municipiul Timișoara, inculpatul O. A. I. a lovit un alt autoturism ce se afla parcat pe o stradă, însă inculpatul nu poate preciza ce autoturism a lovit și nici pe ce stradă s-a întâmplat incidentul.
În urma coliziunii cu acel autoturism, autovehiculului condus de inculpat i-au fost provocate mai multe avarii în partea stângă față, respectiv farul spart, stop spart, aripa înfundată, spoiler înfundat. Inculpatul a părăsit locul accidentului continuându-și deplasarea, iar când a ajuns în localitatea Jebel a fost oprit pentru control de către organele de poliție, ocazie cu care inculpatul a declarat polițiștilor că nu este posesor de permis de conducere și că a sustras autovehiculul în aceeași noapte din Timișoara.
Situația de fapt mai sus descrisă a rezultat din declarațiile inculpatului O. A. I., care, fiind audiat atât de către organul de cercetare penală cât și de către procuror, a recunoscut în mod precis și detaliat modalitatea de comitere a faptelor imputate, declarații care se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate din faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată, cu aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție la data de 21.12.2011, cu ocazia depistării în trafic pe DN 59, pe raza localității Jebel, a inculpatului în timp ce conducea autovehiculul sustras din posesia persoanei vătămate Scheemann N. M., în același sens fiind și aspectele cuprinse în procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto întocmite la data de 21.12.2011 când persoana vătămată a reclamat furtul vehiculului, din care rezultă modul în care inculpatul a pătruns în garajul imobilului aparținând persoanei vătămate, precum și adresa nr._/22.11.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T., din care rezultă că inculpatul O. A. I. nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere.
În ceea ce privește autovehiculul marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, sustras de către inculpatul O. A. I. în scopul folosirii pe nedrept, acesta a fost restituit persoanei vătămate Scheemann N. M., pe bază de dovadă (f. 44), vehiculul prezentând diverse avarii.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului O. A. I., având în vedere că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal (C.p.), care a adus modificări condițiilor de incriminare pentru diferite infracțiuni, tratamentului sancționator al acestora, dar și cu privire la condițiile de existență și tratamentul sancționator aplicabil diferitelor instituții care funcționează autonom sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile în timp (unitate și pluritate de infracțiuni, recidivă, etc.), în aplicarea principiului legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, reglementat de art. 5 Noul Cod Penal, în cursul urmăririi penale s-a procedat la analizarea comparativă a textelor legale care incriminează infracțiunile comise de inculpatul O. A. I., în vederea determinării legii penale mai favorabile.
Astfel, având în vedere că pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al. 4 - art. 209 al. 1 lit. e, g, i din Codul Penal din 1968, pedeapsa prevăzută de lege era închisoarea de la 3 la 15 ani, iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2 din Codul Penal din 1968, pedeapsa prevăzută de lege era închisoarea de la 3 la 10 ani, iar odată cu . Noului Cod Penal aceste două fapte se înglobează în conținutul constitutiv al infracțiunii complexe de furt în scop de folosință, prev. de art. 230 al. 1 C.p. rap. la art. 229 al. 1 lit. b și d, al. 2 lit. b C.p., faptă pentru care pedeapsa este închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni, instanța de fond a apreciat că inculpatului O. A. I. îi este mai favorabilă noua reglementare spre deosebire de reglementarea din Codul Penal din 1968. Față de dispozițiile Deciziei Curții Constituționale 265/2014 (publicată în Monitorul Oficial 372/20.05.2014) potrivit cu care analizarea legii penale mai favorabile se efectuează având în vedere „o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei,” deci prin aplicare în mod global astfel că instanța apreciază că raportat la art. 5 alin.1 C. pen., ca lege penală mai favorabilă sunt dispozițiile cuprinse in noul Cod penal.
În drept:
Fapta inculpatului O. A. I. care la data de 21.12.2011, în jurul orei 0500, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului exterior al imobilului cu nr. 4, situat în Timișoara, ., județ T., a pătruns fără drept în curtea imobilului menționat, imobil ce aparține persoanei vătămate Scheemann N. M., iar ulterior a pătruns fără drept în garajul imobilului, de unde a sustras cheile autovehiculului marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, aparținând aceleiași persoane vătămate, ce se afla parcat în fața imobilului, iar prin folosirea fără drept a acestor chei a sustras autovehiculul menționat, cu scopul de a-l folosi pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii defurt în scop de folosință, prev. de art. 230 al. 1 C.p. rap. la art. 229 al. 1 lit. b și d, al. 2 lit. b C.p., cu aplic. art. 5 C.p., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 al. 1 C.p. și părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, prev. de art. 338 al. 1 C.p., cu aplic. art. 5 C.p., totul cu aplic. art. 33 lit. a din Codul Penal din 1968, cu aplic. art. 5 C.p.
În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea de furt în scop de folosință a fost săvârșită cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prev. de art. 16 al. 3 lit. a C.p., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. La configurarea laturii subiective a infracțiunii de furt s-a realizat și cerința ca intenția inculpatului să fie calificată, prin aceea că sustragerea a avut ca scop luarea vehiculului marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, din posesia persoanei vătămate, în scopul folosirii pe nedrept de către inculpat.
Fapta inculpatului O. A. I. care la data de 21.12.2011, în jurul orei 0600, a condus autovehiculul marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice, pe relația Timișoara-Jebel, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin.1 C.p. (fost art. 86 alin. 1din OUG 195 din 2002, republicată).
Sub aspectul laturii subiective, această infracțiune a fost săvârșită cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, prev. de art. 16 al. 3 lit. b C.p., întrucât prin faptul că a condus autovehiculul pe drumurile publice deși știa că nu este posesor de permis de conducere, inculpatul a cunoscut că pune în pericol securitatea circulației rutiere și siguranța celorlalți participanți la trafic, în condițiile în care o persoană care nu posedă permis de conducere nu are aptitudinile necesare pentru conducerea unui autoturism și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui, aspect demonstrat de atitudinea indiferentă a inculpatului față de starea în care se afla.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârșite, de starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța de fond a reținut, pe de o parte, gradul de pericol ridicat al faptelor comise, dar și împrejurarea că acesta a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare in faza de urmărire penala, aspecte care îndreptățesc instanța să opineze în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special.
Din fișa de cazier judiciar al inculpatului rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări, după cum urmează:
- 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 din CP din 1969 cu aplic. art. 99 din CP din 1969, aplicată prin s.p. nr. 219/18.05.2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. 10/R/18.05.2011 a Tribunalului C.-S.;
- 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin. 2 și 5 din CP din 1969 cu aplic. art. 99 și 110 din CP din 1969, prin s.p. nr. 447/23.11.2011 a Judecătoriei Reșița.
- 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat în concurs, în baza art. 83 din CP din 1969 revocându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 219/18.05.2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. 10/R/18.05.2011 a Tribunalului C.-S., soluție ce a fost dispusă prin s.p. nr. 217/07.06.2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 1221/R/13.09.2012 a Curții de A. Timișoara.
Potrivit disp. art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012, dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care, dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.
De asemenea, potrivit disp. art. 129 alin. 2 lit. b din CP, în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care, dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat.
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. T. - Serviciul de Investigații Criminale din data de 21.12.2011, orele 1245, s-a luat față de numitul O. A. I. măsura preventivă a reținerii, pe o perioadă de 24 de ore, măsura expirând la data de 22.12.2011, ora 0600, astfel ca instanța de fond a dispus deducerea din acestei perioade din pedeapsa ce a fost aplicată, respectiv perioada arestării preventive din data de 15.02.2012 până la data de 07.01.2014.
Având în vedere că persoana vătămată a declarat în fața instanței că nu înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal, instanța de fond a luat act de această manifestare de voință.
Împotriva sentinței penale nr. 4306 din 15.12.2014, pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, au formulat apel P. de pe lângă J. Timișoara și inculpatul O. A. I., înregistrate pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 28.01.2015 sub nr._ .
În motivele de apel aflate la dosar, P. de pe lângă J. Timișoara a arătat că sentința penală atacată este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, instanța aplicând în mod greșit o pedeapsă sub minimul special pentru infracțiunea - prev. de art. 230 alin. 1 din CP, rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b din CP, cu aplic. art. 5 din CP și art. 44 din CP.
De asemenea, în mod greșit prima instanța a aplicat dispozițiile art. 38 alin1 C.pen. rap. la art. 39 alin 1 C.pen. contopind pedepsele aplicate pentru faptele din prezenta cauză și revocând suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea comisă în timpul minorității dispusă prin s.p. nr. 447/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin nerecurare la data de 20.12.2011 și stabilind o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pe care apoi a contopit-o cu pedeapsa rezultatnă de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara.
În mod corect instanța ar fi trebuit să contopească în baza art. 38 și 39 alin 1 lit. b C.pen. pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa rezultatnă de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara, să constate că prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a a Tribunalului C. S.. În temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 5 din CP ar fi trebuit să revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru o infracțiune comisă în timpul minorității, dispusă prin s.p. nr. 447/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin nerecurare la data de 20.12.2011 și să înlocuiască pedeapsa de 6 luni închisoare cu măsura educativă a internarii într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni și să facă aplicarea art. 22 alin 4 lit. b Legea 187/2012 rap. la art. 129 alin 2 lit. b C.pen.
Inculpatul O. A. I. nu a motivat în scris apelul declarat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de criticile invocate de apelanți, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 Cod procedură penală, C. constată următoarele:
Se observă că instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea în noaptea de 20/21.12.2011, în jurul orei 0500, pe timp de noapte, inculpatul O. A. I., prin escaladarea gardului exterior al imobilului cu nr. 4, situat în Timișoara, ., județ T., a pătruns fără drept în curtea imobilului menționat, imobil ce aparține persoanei vătămate Scheemann N. M., iar ulterior a pătruns fără drept în garajul imobilului, de unde a sustras cheile autovehiculului marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, aparținând aceleiași persoane vătămate, după care, prin folosirea acestor chei, a sustras vehiculul marca VW Transporter, cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcat în stradă, în fața imobilului menționat, vehicul pe care inculpatul l-a condus pe drumurile publice până în localitatea Jebel, județ T., fără a poseda permis de conducere.
Situația de fapt a rezultat din declarațiile inculpatului O. A. I., care, fiind audiat atât de către organul de cercetare penală cât și de către procuror, a recunoscut în mod precis și detaliat modalitatea de comitere a faptelor imputate, declarații care se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate din faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată, cu aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție la data de 21.12.2011, cu ocazia depistării în trafic pe DN 59, pe raza localității Jebel, a inculpatului în timp ce conducea autovehiculul sustras din posesia persoanei vătămate Scheemann N. M., în același sens fiind și aspectele cuprinse în procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto întocmite la data de 21.12.2011 când persoana vătămată a reclamat furtul vehiculului, din care rezultă modul în care inculpatul a pătruns în garajul imobilului aparținând persoanei vătămate, precum și adresa nr._/22.11.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T., din care rezultă că inculpatul O. A. I. nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere.
Deși inculpatul a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, acesta nu s-a prezentat în instanță pentru a da o declarație în acest sens și a solicita aplicarea procedurii prev. de art. 375 C. pr. pen.
Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, C. de A. constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului O. A. I., încadrarea în drept a faptelor săvârșite, fiind de asemenea corectă.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 din CP cu aplic. art. 5 din CP și art. 44 din CP, se observă că prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare.
Astfel, potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
La individualizarea și proporționalizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 din CP cu aplic. art. 5 din CP și art. 44 din CP, instanța de fond a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art.74 Cp, respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradului de pericol social al acesteia, pe care nu l-a apreciat doar prin raportare la pericolul social al infracțiunii contra siguranței rutiere, ci și în raport de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, dar și cu urmările produse. Astfel, deși infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere este una de pericol, în cazul de față pericolul s-a materializat, inculpatul avariind autoturismul pe care l-a condus fără permis, autoturism sustras în scopul folosinței, ceea ce agravează răspunderea. Instanța a avut în vedere, totodată, circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv conduita sinceră a acestuia dar și antecedentele sale penale.
În raport de toate aceste împrejurări, prima instanță i-a aplicat în mod corect pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsă pe care C. de apel, în baza propriei aprecieri, o consideră ca fiind just proporționalizată.
Cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt în scop de folosință în baza art. 230 alin. 1 din CP, rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b din CP, cu aplic. art. 5 din CP și art. 44 din C.pen. se constată că prima instanță a aplicat o pedeapsă sub minimul legal prevăzut de lege, în acest sens urmând a fi admis apelul Parchetului de pe lângă J. Timișoara.
Potrivit art. 230 alin 1 C.pen., furtul care are ca obiect un vehicul, săvârșit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 229 alin. 2 lit. b C.pen., este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar prin reducerea cu o treime a acestor limite rezultă o pedeapsă cu închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni. Astfel, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de către prima instanță pentru infractiunea prev. de art. 230 alin. 1 din CP, rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d, alin. 2 lit. b din CP, cu aplic. art. 5 din CP și art. 44 din C.pen. este sub minimul special prevăzut de lege, impunându-se reformarea hotărârii sub acest aspect.
La individualizarea acestei pedepse, C. de A. va lua în considerare criteriile prevăzute de art. 74 Cp, respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradului de pericol social al acesteia, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, și cu urmările produse. Astfel, deși infracțiunea de furt în scop de folosință a fost săvârșită de către inculpat prin violarea domiciliului persoanei vătămate, prin escaladarea gardului exterior al imobilului persoanei vătămate după care a pătruns fără drept în curtea imobilului, iar ulterior a pătruns fără drept în garajul imobilului, de unde a sustras cheile autovehiculului marca VW Transporter, aparținând aceleiași persoane vătămate, după care, prin folosirea acestor chei, a sustras vehiculul marca VW Transporter, ce se afla parcat în stradă, în fața imobilului menționat, vehicul pe care inculpatul l-a condus pe drumurile publice până în localitatea Jebel, județ T., ceea ce demonstrează temeritatea inculpatului, sporind pericolul social concret și conturând negativ împrejurările concrete în care au fost comise faptele. Vor însă avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv conduita sinceră a acestuia astfel încât se va aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, respectiv pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 230 alin. 1 din CP, rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b si d, alin. 2 lit. b din CP, cu aplic. art. 5 din CP si art. 44 din CP.
În baza art. 38 alin. 1 rap. la 39 alin. 1 lit. b C.pen. va contopi cele două pedepse de câte 1 (un) an si 6 (șase) luni și va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o va spori cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.
În această privință nu va fi primită critica din apelul Parchetului de pe lângă J. Timișoara privind succesiunea operațiunilor de contopire a pedepselor concurente.
Cum corect a observat prima instanță, faptele care fac obiectul prezentului dosar săvârșite la data de 20/21.12.2011 sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S. (săvârșite la data de 27.11.2010) și prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Resița definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara (săvârșite la data de 26/27.01.2012 și 14.02.2012).
Deși este adevărat că faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S. și prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Resița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara, prima instanță în mod corect nu a procedat la contopirea tuturor acestor pedepse.
Astfel, se observă că pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei, aplicată prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S., a făcut deja obiectul revocării suspendării condiționate a pedepsei, prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara și adiționării la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat în concurs, în baza art. 83 din CP din 1969, cu o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pedeapsă care reprezintă un tot unitar care nu mai poate fi disociat, cum s-a stabilit și prin Decizia 4/2014 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
În continuare, se observă că infracțiunile care fac obiectul prezentei hotărâri, săvârșite la data de 20/21.12.2011 au fost săvârșite doar în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru o infracțiune comisă în timpul minorității, dispusă prin s.p. nr. 447/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin nerecurare la data de 20.12.2011, nu și în termenul de încercare al suspendării pedepselor dispuse prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S. sau s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Resița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara.
De asemenea, infracțiunea care a făcut obiectul condamnării prin s.p. nr. 219/2011 (a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S. săvârșită la data de 27.11.2010) nu a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate dispuse prin s.p. nr. 447/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin nerecurare la data de 20.12.2011. Prin urmare, în privința acestei condamnări nu se puteau aplica dispozițiile art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 și art. 129 alin. 2 lit. b din C.pen.
Ca atare, în mod corect prima instanță, a făcut aplicarea art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 și art. art. 129 alin. 2 lit. b din C.pen. privind revocarea suspendării condiționate și înlocuirea pedepsei de 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni, doar cu privire la pedeapsa rezultantă stabilită pentru cele două infracțiuni concurente care au făcut obiectul prezentei cauze (din 20/21.12.2011), pe care a majorat-o cu 2 luni conform art. 129 alin. 2 lit. b din C.pen, stabilind astfel o primă pedeapsă rezultantă în cauză.
Ulterior acestor operațiuni, constatând că faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S. și prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Resița definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara; constand că prin s.p. nr. 217/2012 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 219/2011 și că în temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 se impune menținerea revocării suspendarii condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 219/2011, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b rap la art. 40 alin. 1 din C.pen., cu aplic. art. 5 din C.pen. și a contopit prima pedepsă rezultantă stabilită în cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. A. I. împotriva sentinței penale nr. 4306 din 15.12.2014, pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva aceleași sentințe.
Va desființa sentința penală apelată sub aspectul individualizării pedepselor și rejudecând:
Va condamna inculpatul O. A. I. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 230 alin. 1 din CP, rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b si d, alin. 2 lit. b din CP, cu aplic. art. 5 din CP si art. 44 din CP.
Va menține pedeapsa de 1 (un) an si 6 (șase) luni închisoare pentru săvârsirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 din CP cu aplic. art. 5 din CP și art. 44 din CP.
În baza art. 38 alin. 1 rap. la 39 alin. 1 lit. b C.pen. va contopi cele două pedepse de câte 1 (un) an si 6 (șase) luni și va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o va spori cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.
Va menține dispozițiile, în temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 5 din C.pen., de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată pentru o infracțiune comisă în timpul minorității, dispusă prin s.p. nr. 447/2011 a Judecătoriei Resita, definitivă prin nerecurare la data de 20.12.2011 și înlocuire a pedeapsei de 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni.
În temeiul art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 129 alin. 2 lit. b din C.pen. va aplica pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pe care o va majora cu 2 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.
Va menține dispozițiile referitoare la constatarea că faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S. și prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Resița definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara; că prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S. și dispozițiile în temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012, de menținere a revocării suspendarii condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 219/2011 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S..
În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b rap la art. 40 alin. 1 din C.pen., cu aplic. art. 5 din C.pen. va contopi pedepsa de 2 ani și 2 (două) luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 217/2012 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin d.p. nr. 1221/2012 a Curții de A. Timișoara, va aplica pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 (două) luni închisoare, pe care o va spori cu 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.
Va menține în rest sentința penală apelată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, iar în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul O. A. I. împotriva sentinței penale nr. 4306 din 15.12.2014, pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva aceleași sentințe.
Desființează sentința penală apelată sub aspectul individualizării pedepselor și rejudecând:
Condamna inculpatul O. A. I. la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 6 (șase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 230 alin. 1 din CP, rap. la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b si d, alin. 2 lit. b din CP, cu aplic. art. 5 din CP si art. 44 din CP;
Menține pedeapsa de 1 (un) an si 6 (șase) luni închisoare pentru săvârsirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 din CP cu aplic. art. 5 din CP si art. 44 din CP.
In baza art. 38 alin. 1 rap. la 39 alin. 1 lit. b C.pen. contopește cele două pedepse de câte 1 (un) an si 6 (șase) luni și aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare pe care o sporește cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 2 (doi) ani închisoare.
Menține dispozițiile în temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 5 din C.pen. de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicata pentru o infracțiune comisa in timpul minoritarii, dispusa prin s.p. nr. 447/2011 a Judecatoriei Resita, definitiva prin nerecurare la data de 20.12.2011 si inlocuire a pedeapsei de 6 luni inchisoare cu masura educativa a internarii . pe o perioada de 6 luni.
In temeiul art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 129 alin. 2 lit. b din C.pen. aplica pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pe care o majorează cu 2 luni, inculpatul urmând sa execute pedeapsa rezultanta de 2 (doi) ani și 2 (două) luni inchisoare.
Menține dispozițiile referitoare la constatarea ca faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin s.p. nr. 219/2011 a Judecatoriei Resita, definitiva prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S. si prin s.p. nr. 217/2012 a Judecatoriei Resita definitiva prin d.p. nr. 1221/2012 a Curtii de A. Timisoara ; ca prin s.p. nr. 217/2012 a Judecatoriei Resita definitiva prin d.p. nr. 1221/2012 a Curtii de A. Timisoara s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a pedepsei de 8 luni inchisoare aplicata prin s.p. nr. 219/2011 a Judecatoriei Resita, definitiva prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S. și dispozițiile în temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012, de mentinere a revocării suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 8 luni inchisoare aplicata prin s.p. nr. 219/2011 a Judecatoriei Resita, definitiva prin d.p. nr. 10/2012 a Tribunalului C. S..
In baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b rap la art. 40 alin. 1 din C.pen., cu aplic. art. 5 din C.pen. contopeste pedepsa de 2 ani și 2 (două) luni inchisoare cu pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin s.p. nr. 217/2012 a Judecatoriei Resita definitiva prin d.p. nr. 1221/2012 a Curtii de A. Timisoara, aplica pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 (două) luni inchisoare pe care o sporeste cu 8 luni inchisoare, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 2 (doi) ani si 10 (zece) luni inchisoare.
Menține în rest sentința penală apelată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, iar în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
Președinte, Judecător,
F. M. C. Florența F. P.
Grefier,
I. M. S.
Red. F.F./16.04.015
Tehnored. I.M.S.-6 ex./27.03.2015
Primă instanță: J. Timișoara – jud. A. B.
| ← Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia... | Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 328/2015.... → |
|---|
