Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 393/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 393/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-04-2013

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ nr. 393/R

Ședința publică din data de 03.04.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F. P.

JUDECATOR: C. I. M.

JUDECĂTOR:A. N.

GREFIER: L. P.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror A. S..

Pe rol se află soluționarea recursului peste termen declarat de inculpatul Ș. I. C., împotriva sentinței penale nr. 95 din 14.01.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent Ș. I. C. în stare de detenție, asistat din oficiu de avocat P. C. din cadrul Baroului T., în substituirea avocatului din oficiu Metzler M., cu delegație de substituire la dosar, prezente fiind părțile civile intimate G. R. Ș. și B. S..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Inculpatul recurent solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja un apărător.

Procurorul nu se opune cererii de amânare formulată.

Instanța în deliberare respinge cererea de amânare formulată, această cerere nu se justifică având în vedere că inculpatul este titularul căii de atac, a fost citat din data de 13.03. 2013, având timp suficient pentru a-și angaja un apărător.

În conformitate cu dispozițiile art. 385¹⁴ al. 1 Cod procedură penală se procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 385¹³ C.p.p., acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei având în vedere situația inculpatului și a modului în care a fost săvârșită fapta.

Procurorul arată că este admisibil recursul peste termen având în vedere că acesta a fost judecat în lipsă. Pe fond pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

Părțile civile intimate solicită recuperarea prejudiciului.

Inculpatul recurent, luând cuvântul arată că recunoaște fapta comisă și solicită o pedeapsă mai mică. A depus la dosar motive de recurs.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

P. sentința penală nr.95 din 14.01.2013, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Timișoara în temeiul art. 104 C.pen. a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare în condițiile prevăzute de art. 106 C.pen a inculpatului U. M. M., fiul lui I. și E. E., născut la data de 28.03.1996, în oraș T., jud. G., domiciliat în Mun. G., . B, fără forme legale în Mun. Timișoara, ., ., CNP_, judecat pentru săvârșirea următoarei infracțiuni prevăzută de: art. 211 al 1, al 2 lit b, c, al 2 ind 1 lit a C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. și cu aplicarea art. 320 ind 1 C.pr.pen.

A constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu cele pentru care împotriva inculpatului s-a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, prin sentința penală 1863/25.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 16.07.2012 și conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 30/2007 a dispus contopirea acestei măsuri educative cu cea prezentă, rezultând o singură măsură educativă a internării inculpatului U. M. M. într-un centru de reeducare.

În temeiul art. 104 C.pen. a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare în condițiile prevăzute de art. 106 C.pen.

În temeiul art. 490 C.pr.pen. a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative.

A constatat că inculpatul a fost reținut în data de 10.01.2012, 30.01.2012 și arestat preventiv de la data de 31.01.2012 la 28.06.2012.

În temeiul art. 104 C.pen. a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare în condițiile prevăzute de art. 106 C.pen a inculpatului T. O. M., fiul lui M. și M., născut la data de 11.04.1996, în Mun. Timișoara, jud. T., domiciliat în Mun. Timișoara, .. 1, ., CNP_, judecat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni prevăzute de: art. 211 al 1, al 2 lit b, c, al 2 ind 1 lit a C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. și cu aplicarea art. 320 ind 1 C.pr.pen., art 208 al 1, art. 209 al1 lit e, C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. cu aplicarea art 33 lit a) C.pen. și cu aplicarea art. 320 ind 1 C.pr.pen.

A constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care împotriva inculpatului s-a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, prin sentința penală 1863/25.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1473/R/24.10.2012 a Curții de Apel Timișoara și conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 30/2007 a dispus contopirea acestei măsuri educative cu cea prezentă, rezultând o singură măsură educativă a internării inculpatului T. O. M. într-un centru de reeducare.

În temeiul art. 104 C.pen. a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare în condițiile prevăzute de art. 106 C.pen.

În temeiul art. 490 C.pr.pen. a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative.

A constatat că inculpatul a fost reținut în data de 10.01.2012, 30.01.2012 și arestat preventiv de la data de 31.01.2012 la 28.06.2012.

În temeiul art. art. 211 al 1, al 2 lit b, c, al 2 ind 1 lit a C.pen. a condamnat inculpatul Ș. I. C., fiul lui G. și I., născut la data de 17.06.1993 în Mun. Timișoara, jud. T., domiciliat în Mun. Timișoara, .. 1,., CNP_ judecat în stare de libertate, la pedeapsa de:

- 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

A constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de trei ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei prin sentința penală 1863/25.06.2012 a Judecătoriei Timișoara definitivă prin nerecurare la data de 16.07.2012.

În temeiul art. 85 C.pen. a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de trei ani închisoare aplicată prin sentința penală 1863/25.06.2012 a Judecătoriei Timișoara și a dispus contopirea acestei pedepse cu cea aplicată prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b ) Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

A dispus executarea pedepsei în condițiile prevăzute de art. 57 C.pen.

În temeiul art. 88 al 1 C.pen a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 26.01.2012.

În temeiul art. 14 și art. 346 c.pr.pen., art. 17 al 3 C.pr.pen., raportat la art. 998, 999 C.civ. a obligat inculpații Ș. I. C., U. M. M. și T. O. M. în solidar și inculpatul U. M. M. în solidar și cu părțile responsabile civilmente U. I. și E. E., iar inculpatul T. O. M. în solidar și cu părțile responsabile civilmente T. M. și M. la plata despăgubirilor civile, în sumă de 2500 lei către partea civilă G. R. Ș., cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 14 și art. 346 c.pr.pen., raportat la art. 998, 999 C.civ. a obligat inculpatul T. O. M. în solidar cu părțile responsabile civilmente T. M. și M. la plata despăgubirilor civile, în sumă de 500 lei către partea civilă B. S. cu titlul de daune materiale.

În temeiul art. 191 alin.1, 2 și 3 C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat, iar inculpatul minor U. M. M. în solidar și cu părțile responsabile civilmente U. I. și E. E. și inculpatul minor T. O. M. în solidar și cu părțile responsabile civilmente T. M. și M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei fiecare dintre inculpați.

A dispus plata sumei de 900 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru asistența juridică acordată fiecărui inculpat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr.3905/P/2011, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2012, sub nr._, au fost trimiși în judecată inculpații T. O. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e C.p. cu aplic.art.99 al.2 C.p. și art.211 al.1 și 2 lit,b și c, al.2 ind.1 lit.a C.p. cu aplicarea art.99 alin.2 C.p., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.p.; U. M. M., trimis în judecată pentru săvârșirii infracțiunii prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b și c, alin.2 ind.1 lit.a C.p., cu aplicarea art.99 alin.2 C.p. și Ș. I. C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 al.1, al.2 lit.b și c, al.2 ind.1 lit.a C.p.,

P. actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:

1. În data de 27.01.2012, numita G. L. Ibolia a formulat o plângere penală (f.12) prin care a reclamat faptul că în acea zi, fiul său G. R. Ș., de 11 ani, a plecat de acasă în jurul orelor 18,00 la meditații la domiciliul unei profesoare de pe . pe . cu . acostat de trei tineri, care l-au amenințat și l-au lovit cu picioarele în burtă, după care l-au deposedat de jachetă, mănuși și adidași.

2. În data de 14.03.2011 partea vătămată B. S. a depus plângere (f.107), prin care reclama faptul că în data de 13.03.2011 în timp ce se afla pe . Timișoara, o persoană de sex masculin i-a sustras telefonul mobil din mână, după care a fugit cu el.

Cum partea vătămată a declarat că l-ar putea recunoaște ușor pe cel care i-a sustras telefonul, în data de 25.07.2011 a fost invitat la sediul poliției pentru o recunoaștere după planșa foto a acestuia. Cu această ocazie însă, la sediul poliție l-a întâlnit pe inculpatul T. O., motiv pentru care le-a indicat polițiștilor că el este autorul faptei. În prezența sa, inculpatul a fost întrebat de către organele de poliție ce a făcut cu telefonul, dar acesta a declarat că nu știe.

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de proba: plângeri penale (f.12, 107), declarațiile părților vătămate G. R. Ș. (f.19, 20-21) și B. S. (f.108-109, 110, 111), proces verbal de cercetare la fața locului(f.13), planșe fotografice(f.17-18, 41-42), dovezi de ridicare/predare bunuri (f.22, 24), procese verbale de prezentare pentru recunoaștere (f.25-27, 32-33), declarațiile martorilor asistenți I. V. T. (f.28), declarațiile martorilor G. L. I. (f.35-37), S. V. (f.34), F. Ș.(f.122, 123), C. V. V. (f.125, 126), proces verbal de depistare(f.44), proces verbal de depistare (f.44), proces verbal de identificare(f.45, 58), declarațiile inculpaților T. O. M. (f.47. 48-49, f.142-143, 148), U. M. M. (f.60-61, 62-63), proces verbal (f.121), rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică (f.56-57, 72-73, 137-138).

În cadrul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 08.10.2013 la solicitarea inculpaților U. M. M. și T. O. M. a fost încuviințată cererea de soluționare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 320¹ alin. 2 C. pr. pen., inculpaților fiindu-le luate câte o declarație în acest sens (filele 82 și 83), inculpatul Ș. I. C. nu s-a prezentat în instanță.

Au fost propuși, încuviințați și audiați martorii I. V. T. (fila 122) și S. V. (fila 123).

Partea vătămată G. R. Ș., prin reprezentant legal G. L. I., a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost recuperat prin restituirea bunurilor.

Partea vătămată B. S. a declarat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului T. O. M. cu suma de 500 lei reprezentând contravaloarea telefonului sustras.

La termenul de judecată din data de 08.10.2012, reprezentanta Ministerului Public, a precizat că partea vătămată G. R. Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză, formulând din oficiu acțiune civilă reprezentând daune morale, având în vedere suferințele fizice și morale ale acestuia.

S-au efectuat referate de evaluare cu privire la inculpații T. O. M. și U. M. M., de către S. de Probațiune de pe lângă T. T..

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 320¹ din Codul de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile numitei Gcsardi L. I. ( mama sa) și cu cea a martorei S. V. (profesoara sa).

La data de 30.01.2012 inculpații U. M. M. și T. O. M. au fost depistați de către lucrătorii Biroului de Investigații Criminale din cadrul PMT pe terenul de fotbal din Parcul Poporului, ocazie cu care aceștia au fost conduși la sediul poliției.

Partea vătămată G. R. a fost invitat la sediul poliției, unde în prezența mamei sale și a unui martor asistent –I. V. T., dintr-un grup de 5 persoane, numerotate de la 1 la 5, printre care au fost incluși și cei doi inculpați, i-a recunoscut fără ezitare pe aceștia, respectiv pe cel care l-a ținut să nu poată fugi și i-a luat geaca de pe el și punga cu mâncare din rucsac (U. M. M.), precum și pe cel care l-a lovit cu picioarele în burtă și i-a luat adidașii din picioare (T. O. M.), fiind întocmit un proces verbal de recunoaștere.

Efectuându-se verificări cu privire la telefonul sustras, s-a constatat că în data de 13.03.2011, după comiterea faptei, în telefonul sustras a fost introdusă cartela prepaid cu nr._ ce-i aparține numitei T. G. C., sora inculpatului, care a efectuat mai multe convorbiri cu diverse persoane.

Inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișele lor de cazier judiciar, însă toți trei au mai fost cercetați pentru fapte similare în alte dosare, iar prin sentința penală nr. 1863/18.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, față de inculpații T. O. M. și U. M. M. s-a dispus măsura educativă a internării lor într-un centru de reeducare, iar inculpatul Ș. I. C. a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendare condiționată.

Cu privire la inculpații T. O. M. și U. M. M. s-a dispus efectuarea unor expertize medico-legale psihiatrice, pentru a se stabili dacă, raportat la datele la care au săvârșit faptele, au avut sau nu discernământ.

Conform rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, rezultă că inculpatul T. O. M. a avut discernământ integru raportat la fapta de tâlhărie și ușor diminuat raportat la fapta de furt, iar inculpatul U. M. M. a avut discernământ ușor diminuat.

1. În drept, fapta inculpatului T. O. M., în vârstă de 15 ani (minor) care, în data de 27.01.2012, în jurul orelor 18,008 pe timp de noapte) pe . Timișoara ( loc public), împreună cu inculpații U. M. M. și Ș. I. C. ( mai multe persoane împreună), l-a deposedat prin violență pe partea vătămată G. R. Ș. de gieacă, de pantofi și de mănuși, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 al.1, 2 lit.b și c al.2¹ lit.a C.p., cu aplicarea art.99 al.2 C.p.

Sub aspectul laturii obiective, faptele inculpaților U. M. M., T. O. M. și Ș. I. C. de a deposeda partea vătămată G. R. Ș. de bunuri prin întrebuințare de violențe, reprezintă cele două componente ale elementului material al infracțiunii de tâlhărie și anume acțiunea secundară de întrebuințare de violențe, specifică infracțiunii de lovire sau alte violențe și acțiunea principală de deposedare, specifică infracțiunii de furt, acțiuni între care există o legătură de la mijloc la scop.

Elementul material al infracțiunii de tâlhărie, astfel cum a fost mai sus prezentat, se află în raport de cauzalitate cu urmarea socialmente periculoasă constând în lezarea, în principal, a relațiilor sociale privitoare la posesia sau detenția bunurilor mobile, iar în secundar, a relațiilor sociale privitoare la libertatea morală a persoanei.

Referitor la latura subiectivă, din probele administrate în prezenta cauză, rezultă că inculpații U. M. M., T. O. M. și Ș. I. C. au acționat cu intenție directă, astfel cum aceasta este definită de art.19 pct.1 lit.a C.p., în sensul că au prevăzut și urmărit rezultatul faptelor lor și au urmărit producerea acestuia.

2. În drept, fapta inculpatului T. O. M. în vârstă de 14 ani (minor), care în data de 14.03.2011, pe . Timișoara (loc public), a sustras telefonul părții vătămate B. S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e C.p., cu aplicarea art.99 al.2 C.p.

Săvârșirea faptei mai sus menționate de către inculpatul T. O. M., pe stradă, în loc public, în accepțiunea art.152 lit. a C.p., face necesară reținerea în sarcina acestuia a circumstanțelor agravante speciale prev. de art.209 al.1 lit.e C.p.

Sub aspectul laturii subiective, din probele administrate în prezenta cauză, rezultă că inculpatul T. O. M. a acționat cu intenție directă, astfel cum aceasta este definită de art.19 pct.1 lit.a C.p., în sensul că a prevăzut și urmărit rezultatul faptei sale.

Întrucât faptele au fost săvârșite de către inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, s-au reținut prevederile art.33 lit.a C.p. privind concursul real de infracțiuni.

3. În drept, fapta inculpatului U. M. M., în vârstă de 15 ani(minor) care, în data de 27.01.2012, în jurul orelor 18,00 ( pe timp de noapte) pe . Timișoara ( loc public), împreună cu inculpații U. M. M. și Ș. I. C. ( mai multe persoane împreună), l-a deposedat prin violență pe partea vătămată G. R. Ș. de geacă, de pantofi și de mănuși, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 al.1, 2 lit.b și c al.2¹ lit.a C.p., cu aplicarea art.99 al.2 C.p.

4. În drept, fapta inculpatului Ș. I. C., care, în data de 27.01.2012, în jurul orelor 18,00 ( pe timp de noapte) pe . Timișoara ( loc public), împreună cu inculpații U. M. M. și T. O. M. ( mai multe persoane împreună), l-a deposedat prin violență pe partea vătămată G. R. Ș. de giacă, de pantofi și de mănuși, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 al.1, 2 lit.b și c al.2¹ lit.a C.p.

Inculpații U. M. M. și T. O. M., în cursul urmăririi penale au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele reținute în sarcina lor, inculpatul Ș. I. C. nu a putut fi găsi în vederea aducerii la cunoștință a învinuirii și a prezentării materialului de urmărire penală.

La individualizarea judiciară a pedepselor care au fost aplicate inculpaților pentru infracțiunile comise, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., raportându-se astfel la limitele speciale de pedeapsă, închisoare de la 2 ani la 10 ani, gradul de pericol social concret al faptelor care a fost reținut prin aprecierea condițiilor concrete în care acestea au fost comise (în timpul nopții), urmarea produsă (producerea unor prejudicii materiale mai multor părții vătămate), mobilul și scopul pentru care acestea au fost comise, astfel că s-a aplicat fiecărui inculpat minor o măsură educativă, iar inculpatului major o pedeapsă apreciată a fi aptă să realizeze exigențele de reeducare și prevenție a sancțiunii de drept penal.

Astfel, în temeiul art. 104 C.pen. s-a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare în condițiile prevăzute de art. 106 C.pen a inculpatului U. M. M., judecat pentru săvârșirea următoarei infracțiuni prevăzută de: art. 211 al 1, al 2 lit b, c, al 2 ind 1 lit a C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. și cu aplicarea art. 320 ind 1 C.pr.pen.

A constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu cele pentru care împotriva inculpatului s-a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, prin sentința penală 1863/25.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la data de 16.07.2012 și conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 30/2007a dispus contopirea acestei măsuri educative cu cea prezentă, rezultând o singură măsură educativă a internării inculpatului U. M. M. într-un centru de reeducare.

În temeiul art. 104 C.pen. a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare în condițiile prevăzute de art. 106 C.pen.

În temeiul art. 490 C.pr.pen. a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative.

A constatat că inculpatul a fost reținut în data de 10.01.2012, 30.01.2012 și arestat preventiv de la data de 31.01.2012 la 28.06.2012.

În temeiul art. 104 C.pen. a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare în condițiile prevăzute de art. 106 C.pen a inculpatului T. O. M., judecat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni prevăzute de: art. 211 al 1, al 2 lit b, c, al 2 ind 1 lit a C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. și cu aplicarea art. 320 ind 1 C.pr.pen., art 208 al 1, art. 209 al1 lit e, C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. cu aplicarea art 33 lit a) C.pen. și cu aplicarea art. 320 ind 1 C.pr.pen.

În temeiul art. 104 C.pen. a dispus măsura educativă a internării într-un centru de reeducare în condițiile prevăzute de art. 106 C.pen.

În temeiul art. 490 C.pr.pen. a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative.

A constatta că inculpatul a fost reținut în data de 10.01.2012, 30.01.2012 și arestat preventiv de la data de 31.01.2012 la 28.06.2012.

În temeiul art. art. 211 al 1, al 2 lit b, c, al 2 ind 1 lit a C.pen. a condamnat inculpatul Ș. I. C., la pedeapsa de: 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În consecință, instanța a făcut aplicarea art.71 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și lit.b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.

A dispus executarea pedepsei în condițiile prevăzute de art. 57 C.pen.

În temeiul art 88 al 1 C.pen a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 26.01.2012.

Partea vătămată G. R. Ș., prin reprezentant legal G. L. I., a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost recuperat prin restituirea bunurilor.

Partea vătămată B. S. a declarat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului T. O. M. cu suma de 500 lei reprezentând contravaloarea telefonului sustras.

La termenul de judecată din data de 08.10.2012, reprezentanta Ministerului Public, precizează că partea vătămată G. R. Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză, formulând din oficiu acțiune civilă reprezentând daune morale, având în vedere suferințele fizice și morale ale acestuia.

În privința temeiniciei acțiunii civile instanța a analizat condițiile cumulative impuse de art. 998 C.civ potrivit cărora orice persoană este datoare a repara prejudiciul ce l-a creat prin fapta sa. Astfel existența faptei prejudiciabile, săvârșită cu vinovăția cerută de legiuitor, de către inculpați, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs sunt dovedite în cauză așa cum rezultă din analiza laturii penale a acesteia.

În privința prejudiciului instanța a constatat că acesta s-a produs în patrimoniul părții vătămate B. S. și constă în suma 500 lei ce reprezintă contravaloarea bunului sustras, respectiv telefon, sustras de către inculpatul T. O. M..

Instanța văzând că prejudiciul nu a fost reparat, și făcând aplicarea art. 14 alin. 3 lit. b) C.pr.pen. potrivit căruia repararea pagubei se face prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință, pentru o justă soluționare a cauzei, având în vedere totodată că inculpatul nu a contestat sumele cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă și a fost de acord cu plata acestora, a admis acțiunea civilă, în temeiul art. 14 și art. 346 c.pr.pen., raportat la art. 998, 999 C.civ. a obligat inculpatul T. O. M. în solidar cu părțile responsabile civilmente T. M. și M. la plata despăgubirilor civile, în sumă de 500 lei către partea civilă B. S. cu titlul de daune materiale.

A dispus plata sumei de 900 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru asistența juridică acordată fiecărui inculpat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs peste termen inculpatul Ș. I. C., arătând în memoriul depus în fața instanței de recurs că pedeapsa este pre mare, că nu s-a putut prezenta în instanță deoarece s-a mutat cu familia în comuna Tormac, .> Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 385³ alin. 2 rap. la art. 365 C.pr.pen., privind recursul peste termen deoarece inculpatul nu a fost prezent la judecarea cauzei în primă instanță și a formulat recurs în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar în limitele prevăzute de art. 385⁶ alin. 1 și 3 C.pr.pen, precum și din oficiu se constată că prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmării penale și a cercetării judecătorești pe latură penală în privința inculpatului Ș. C. I., a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății.

Astfel, în data de 27.01.2012, numita G. L. Ibolia a formulat o plângere penală (f.12) prin care a reclamat faptul că în acea zi, fiul său G. R. Ș., de 11 ani, a plecat de acasă în jurul orelor 18,00 la meditații la domiciliul unei profesoare de pe . pe . cu . acostat de trei tineri, care l-au amenințat și l-au lovit cu picioarele în burtă, după care l-au deposedat de jachetă, mănuși și adidași.

Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile numitei Gcsardi L. I. ( mama sa) și cu cea a martorei S. V. (profesoara sa), precum și cu declarațiil celorlalți inculpați, dar și ale inculpatului Ș., date în recurs.

Ulterior, la data de 03.04.2012, partea vătămată a recunoscut dintr-o planșă fotografică și pe inculpatul Ș. C. I..

Audiat în fața instanței de recurs, inculpatul a recunoscut starea de fapt așa cum a fost stabilită prin rechizitoriu arătând că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320¹ C.pr.pen. Curtea apreciază că instanța de recurs nu poate lua act de această manifestare de voință în recurs de vreme ce dispozițiile legale precizate permit ca această manifestare de voință să fie făcută numai în fața primei instanțe, înainte de începerea cercetării judecătorești.

Instanța de recurs nu poate primi apărarea inculpatului în sensul că nu s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței întrucât și-a schimbat domiciliul, întrucât din registrul de evidență a persoanei rezultă că acesta și-a schimbat domiciliul abia în ianuarie 2013.

În ceea ce privește încadrarea juridică, fapta comisă de către inculpatul Ș. C. I.. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 211 al.1, al.2 lit. b și c, al.2¹ lit. a C.pen, întrucât inculpatul pe timp de noapte și în loc public, împreună cu inculpații T. și U. l-au deposedat prin violență pe partea vătămată G. R. Ș. de giacă, pantofi și mănuși.

În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Instanța de recurs are în vedere gravitatea deosebită a faptei, în sensul că inculpații l-au lovit pe partea vătămată cu picioarele în burtă și l-au amenințat.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța de recurs reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Infracțiunea săvârșită de inculpat aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv integritatea corporală și siguranța patrimonială, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.

În speță, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului recurent este în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate, neimpunându-se reducerea acestora, iar pedepsele a fost aplicată spre minimul special redus cu o treime.

Referitor la reținerea în beneficiul inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c C.pen, datorită împrejurării că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, instanța de recurs opinează că nu se impune reținerea acestei circumstanțe. Astfel atitudinea de recunoaștere a faptei nu a avut un rol hotărâtor asupra descoperirii faptei săvârșite, recunoașterea faptei având loc doar în recurs.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct.1, lit. b C.p.p respinge ca nefondat recursul peste termen declarat de inculpatul Ș. I. C., împotriva sentinței penale nr. 95 din 14.01.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵ pct.1, lit. b C.p.p respinge ca nefondat recursul peste termen declarat de inculpatul Ș. I. C., împotriva sentinței penale nr. 95 din 14.01.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .

În baza art. 192 alin. 2 Cpp. obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din Contul Ministerului Justiției în contul Baroului T.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3.04.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. P. C. I. M. A. N.

GREFIER,

L. P.

Red. F. P./22.04.2013

Tehnored.L.P. 2ex/; 16.04.2013

Prima inst. E. L. B.- Jud. Timișora

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

MINUTA DECIZIEI PENALE nr. 393/R

Ședința publică din data de 03.04.2013

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3.04.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. P. C. I. M. A. N.

← Prelungire durată arestare preventivă dispuse în cursul...		Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 384/2013. Curtea de Apel... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 393/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 393/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA