Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 384/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 384/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-03-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 384/R

Ședința publică din 28 martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L. ANI B.

JUDECĂTOR: A. N.

JUDECĂTOR:G. B.

GREFIER: C. U.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul R. V. împotriva sentinței penale nr. 319 din 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent R. V., asistat de avocat ales S. A. în substituirea avocat A. Carin, reprezentată partea civilă intimată B. I., asistată de avocat U. C..

P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului, avocat S. A., solicită instanței amânarea cauzei, având în vedere că titularul, avocat A. Carin este plecat din localitate, pentru ca acesta să aibă posibilitatea de a se prezenta și de a pune concluzii pe fond.

Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată.

Apărătorul părții civile intimate, avocat U. C. se opune cererii de amânare.

Procurorul nu se opune cererii de amânare, față de lipsa apărătorului ales titular.

Instanța, respinge cererea de amânare constatând că în cauză, la termenul de judecată din data de 28.02.2013 s-a admis cererea de amânare formulată, punându-i-se în vedere inculpatului că este singurul termen acordat pentru angajarea unui apărător ales și pregătirii apărării, la data încheierii angajamentului cu apărătorul ales acesta având cunoștință de termenul de judecată, iar dreptul la apărare este un drept al inculpatului, acesta trebuind să depună toate diligențele pentru a-și asigura apărarea.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat S. A., solicită admiterea recursului, considerând că pedeapsa aplicată inculpatului este exagerată în ceea ce privește cuantumul față de condițiile în care a fost săvârșită presupusa infracțiune, respectiv nu s-a făcut dovada că partea vătămată fiind bruscată, nefiind dovedită astfel infracțiunea de tâlhărie. Se maia rată că probele nu se coroborează, nu există nici un act eliberat de IML care să dovedească ., în acest sens fiind doar declarația părții vătămate. Prin urmare, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt și aplicarea unei pedepse în limitele legale. Solicită amânarea pronunțării pentru a i se da posibilitatea să depună concluzii scrise.

Apărătorul părții civile intimate, avocat U. C., solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca neîntemeiat. Se arată că la dosar există un probatoriu amplu, constând în probe materiale, respectiv cheile găsite, convorbirile telefonice din zona unde s-a săvârșit fapta, precum și declarația parțială de recunoaștere a inculpatului, pe baza acestui probatoriu prima instanță reținând în mod corect vinovăția inculpatului. Totodată se arată că părții vătămate i-a fost smulsă borseta pe care o purta pe umeri, acesta alergând după inculpat, împrejurare în care a găsit cheile și căciula acestuia. Prin urmare, consideră că în mod corect prima instanță a apreciat vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată este conformă cu pericolul social al faptei. PE latură civilă, solicită menținerea obligării inculpatului la despăgubiri, întrucât acestea au fost dovedite de partea vătămată. Solicită cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.

Apărătorul din oficiu, avocat Ș. O., solicită acordarea onorariului avocațial parțial.

Procurorul solicită respingerea recursului, considerând corectă schimbarea încadrării juridice a faptei dată de prima instanță și considerând că probatoriul relevă modul de deposedare al părții vătămate de borsetă, prin urmare solicită a se avea în vedere că prima instanță în mod corect a soluționat cauza atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.

Inculpatul recurent R. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că este nevinovat, lucrurile sustrase fiind găsite la o altă persoană.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul 616/P/2010 înaintat Judecătoriei Lugoj la 15 aprilie 2011, înregistrat sub nr._ a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. „b” și „c” Cod penal.

Ca stare de fapt se reține că în data de 16 martie 2010, în jurul orelor 20,00, în timp ce partea vătămată B. I. din Lugoj se pregătea să intre în scara blocului în care locuiește(. . bruscat de inculpatul R. V. care i-a smuls borseta pe care partea vătămată o purta pe umăr, după care inculpatul a fugit. Deși partea vătămată l-a urmărit pentru o scurtă perioadă de timp pe inculpat, acesta după escaladarea unor garduri a reușit să-și asigure scăparea. În fuga sa, inculpatul și-a pierdut o căciulă și o legătură de chei pe care le avea asupra sa.

Referitor la conținutul borsetei sustrase, partea vătămată a declarat că a avut suma de 16.000 lei, 850 euro, un lanț din aur la care se afla atașată o cruciuliță din aur de circa 8 grame, 3 monede din aur, un inel din aur de circa 12 grame precum și mai multe documente personale și ale autoturismului său.

Partea vătămată a declarat în faza de urmărire penală că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 19.000 lei. În ceea ce privește . suferită, partea vătămată arată că nu s-a prezentat la medic în vederea obținerii unui certificat medico – legal.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, materializate în: proces-verbal de cercetare a locului faptei, obiecte ridicate de la locul faptei –mijloace materiale de probă, dovezi de ridicare predare și restituire de bunuri, bunuri, planșe foto, acte ale mașinilor deținute de inculpat, procese-verbale de efectuare a unor percheziții domiciliare, constatări tehnico –științifice, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului și ale învinuitului B. V., fișă cazier judiciar.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală cu privire la învinuiți B. V. și P. P. C..

În faza de judecată a fost audiat inculpatul (f.15), martorii B. S. M. (f.19), P. L. B. (f.20), B. D. (f. 26), C. T. (f. 27), P. M. (f. 42), M. E. C. (f. 52), G. N. (f. 57), s-a luat o declarație părții civile B. I. (f. 64) și au fost administrate probe cu înscrisuri.

În fața instanței partea vătămată B. I. și-a precizat acțiunea civilă arătând că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 23.110 lei.

Instanța a apreciat utilă, dispunând efectuarea unei adrese către rețeaua de telefonie . pentru a se comunica desfășurătorul convorbirilor telefonice ale numerelor de telefonie mobilă deținute de inculpat, respectiv_ și_, data activării și dezactivării acestora, societatea comunicând relațiile solicitate de instanță (f. 25) în format electronic (f. 36), procedându-se la listarea convorbirilor de pe CD pe format de hârtie (f.47 -51).

Prin sentința penală nr. 319 din 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, în baza art. 211 alin. 2 lit. b și c, Cod penal a fost condamnat inculpatul R. VASILEla o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată.

A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art 109 C.pr.pen s-a dispus restituirea mijloacelor materiale de probă căciulă din material textil de culoare gri, sistemul de închidere al portierei stânga față a autoturismului marca BMW cu număr de înmatriculare_, sistemul de închidere al portierei stânga față a autoturismului marca DAEWOO Matiz, cu număr de înmatriculare_ împreună cu o cheie a aceluiași autoturism, un butuc tip yală, un lacăt pe care se află inscripția „Trois-Circle”, o cheie tip yală, o cheie de autoturism cu inscripția BMW, o cheie de autoturism cu inscripția DAEWOO, o cheie pentru lacăt cu inscripția „Ronis”, două chei pentru lacăt cu inscripția „Made in C.”.

În baza art 14 și 346 Cpr.pen au fost admise în parte pretențiile civile ale părții civile B. I. și a fost obligat inculpatul R. V. la plata sumei de 21.010 lei cu titlu de daune materiale.

Au fost respinse în rest pretențiile părții vătămate ca neîntemeiate.

În baza art. 193 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei către partea vătămată reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Lugoj a reținut următoarele:

În data de 16 martie 2010, în jurul orelor 20,00, în timp ce partea vătămată B. I. din Lugoj se pregătea să intre în scara blocului în care locuiește, a fost bruscat de inculpatul R. V. care, concomitent i-a și smuls borseta pe care partea vătămată o purta pe umărul drept, după care inculpatul a fugit. Atacul s-a petrecut în parcare din fața blocului în care locuiește partea vătămată (. . aceasta coborâse din autoturism și în timp ce verifica dacă ușile acestuia sunt închise. Prezentă în locul respectiv a fost și soția părții vătămate, martora B. S. M.. Partea vătămată l-a urmărit pentru o scurtă perioadă de timp pe inculpat, prin spatele blocului 19 bis de pe . curtea grădiniței aflate în imediata vecinătate. La un moment dat partea vătămată a observat că inculpatului i-a căzut căciula de pe cap, aceasta agățându-se de crengile unui copac, căciulă pe care inculpatul a abandonat-o. În fuga sa inculpatul a escaladat un gard din beton, ce desparte curtea grădiniței de curtea școlii nr. 2, după care din această curte a escaladat un gard de sârmă, moment în care i-au căzut din buzunar o legătură de chei și o husă de telefon mobil din material textil pe care de asemenea le-a abandonat. Ulterior inculpatul s-a pierdut printre blocuri, fiind așteptat (potrivit afirmațiilor părții vătămate) de încă o persoană.

Partea vătămată nu l-a recunoscut pe inculpatul R. V., nereușind să-i vadă fața în condițiile în care afară era întuneric și atacul s-a petrecut extrem de rapid, însă cu privire la semnalmentele persoanei care a tâlhărit-o partea vătămată a descris-o ca pe o persoană de constituție atletică, de înălțime aproximativ 1,70 m și greutate de 85-90 de kg, care purta o giacă din piele închisă la culoare, bluejeans, iar pe cap o căciulă din material textil de culoare gri.

Un echipaj de poliție s-a deplasat de urgență în zona în care s-a comis fapta procedând la verificare inclusiv a traseului urmat de inculpat pentru a-și asigura scăparea, ocazie cu care au fost descoperite bunurile pierdute de acesta, respectiv căciula pe care o purta din material textil de culoare gri, husa de telefon mobil și mănunchiul de chei( o cheie de autoturism inscripționată B.M.W, o cheie de autoturism inscripționată Daewoo, o cheie tip za, o cheie tip lacăt, cu inscripția „Ronis” și „CA 173”, două chei tip lacăt cu inscripția „Made în C.” o unghieră, ) prinse într-un breloc(procesul verbal de la filele 52-53 d.u.p.).

S-a considerat că nu există nici un dubiu cu privire la faptul că aceste bunuri au aparținut inculpatului. În urma percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului R. V. s-a stabilit că unele din cheile găsite la fața locului se potrivesc la încuietorile imobilului, a anexei și autoturismelor inculpatului. Astfel au fost ridicate: sistemul de închidere al portierei stânga față al unui autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_ ce a aparținut inculpatului, (având în luna martie 2010 numărul de înmatriculare_ ) și pe care acesta l-a înstrăinat ulterior numitului J. C. C., încuietoarei portierei stânga față a autoturismului marca Daewoo Matiz cu nr._ aparținând inculpatului, butucul tip yală al ușii de acces în locuință precum și o cheie și un lacăt cu care era asigurată ușa de acces a unei anexe gospodărești ale aceluiași imobil.

Prima instanță a reținut că raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică întocmit în cauză a stabilit că patru din cele șase chei aflate pe inelul ridicat ca urmare a cercetării la fața locului acționează cele patru sisteme de închidere ridicate cu prilejul percheziției domiciliare de la inculpatul R. V..

Cu privire la căciula din material textil de culoare gri ridicată cu prilejul cercetării la fața locului și valorificată în cauză ca mijloc material de probă se reține că a fost efectuată o constatare tehnico – științifică pentru a stabili dacă această probă prezintă urme biologice umane și care este profilul genetic al persoanei de la care provine.

În acest sens, s-a reținut că au fost puse la dispoziție proba în litigiu sigilată precum și probe biologice de referință recoltate de la inculpatul R. V. și învinuitul B. V.. Concluzia analizelor genetice ale probelor biologice puse la dispoziție este că microurmele notate T 4_ și T 4_ conțin un profil genetic majoritar, identic cu cel al inculpatului R. V., grupul populațional în care acest profil genetic este unic fiind de_ persoane( la prima microurmă) și respectiv 54._.000.000 ( la ca de a doua).

Prima instanță a apreciat că cele reținute mai sus conduc către concluzia că persoana care a atacat-o și a deposedat-o de borsetă pe partea vătămată este inculpatul R. V..

S-a reținut că inculpatul R. V. audiat fiind atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței a negat comiterea faptei reținută în sarcina sa, însă prima instanță a apreciat că susținerile inculpatului nu se coroborează cu probele administrate în cauză. De asemenea, s-a reținut că inculpatul a recunoscut faptul că atât cheile respective cât și căciula i-au aparținut însă i-au fost furate cu câteva zile înaintea datei de 16.03.2010.

Astfel, s-a constatat că inculpatul a declarat, în fața instanței, că deși are domiciliul în . vină de 2-3 ori pe săptămână pentru a face diferite achiziții de mărfuri, atât alimentare cât și nealimentare, inclusiv țigări netimbrate. Potrivit aceleiași declarații a inculpatului într-una din zile anterioare datei de 16.03.2010 în timp ce și-a lăsat mașina parcată în apropierea unei piețe din Lugoj i-au fost sustrase din mașina(lăsată descuiată și cu cheia în contact) marca B.M.W. cu numerele de înmatriculare_ (la vremea respectivă), telefonul mobil, brelocul de chei(inclusiv cea a mașinii) și o sacoșă în care mai avea o căciulă, un trening și o pereche de adidași.

Deși i-a fost creat un prejudiciu, estimat chiar de el, la peste 300 de euro, inculpatul nu a sesizat la poliție furtul respectiv.

Instanța de fond nu a reținut această apărare a inculpatului în condițiile în care ea nu se coroborează cu probele administrate în cauză. Deși a susținut că i-a fost sustras anterior datei de 16.03.2010 telefonul mobil potrivit datelor comunicate de Cosmote Romanian Telecomunications S.A. (filele 35, 36, 47-51) inculpatul atât anterior cât și în data de 16.03.2010 a utilizat cartela cu numărul de telefon_ și terminalul mobil cu . nr._.

S-a mai reținut că pentru perioada 01.03._10 pentru care au fost furnizate informațiile, de pe respectivul număr de telefon(_) și cu ajutorul terminalului mobil cu . nr._ utilizate de inculpat au fost apelate sau a fost apelat de mai multe numere de telefon printre care cele mai des întâlnite sunt următoarele numere:_,_,_,_,_ situație în care concluzia este că doar că inculpatul a fost cel care utilizat acel telefon.

Totodată s-a constatat că aceste câteva numere de telefon au apelat sau au fost apelate de numărul de telefon_ utilizat de inculpat cu ajutorul terminalului mobil cu . nr._ atât la începutul lunii martie 2010 cât și în zilele de 11,12,13, 14, 15 și 16 martie 2010, ceea ce conduce la concluzia că inculpatului nu i-a fost sustras telefonul cu câteva zile anterior datei de 16.03.2010 așa cum acesta declarase și nici măcar în data de 16.03.2010 cum a susținut prin concluziile scrise depuse la dosar. Prima instanță a considerat că este imposibil ca o persoană care își însușește fără drept(fură) un telefon mobil al unei persoane să apeleze într-un mod atât de des aceleași numere pe care le utiliza în mod frecvent deținătorul de drept al respectivului telefon.

În ceea ce privește nr. de telefon_, s-a reținut de către prima instanță că acesta apare în mod frecvent în lista de apeluri furnizată de Cosmote Romanian Telecomunications S.A.. Mai mult chiar în data de 16.03.2010, pe parcursul zilei și puțin anterior orei 20, moment în jurul căruia s-a declanșat atacul asupra părții vătămate, apar apeluri repetate, de scurtă durată, între numărul utilizat de inculpat (_) și acest număr_. Din lista convorbirilor efectuate între cele două numere de telefon (_ și_) în data de 16.03.2010 se poate observa faptul că într-un interval orar de doar 25 minute( între orele 19³⁰ -19⁵⁵) s-au efectuat nu mai puțin de 8 apeluri(șase chiar în ultimele 15 minute).

Deosebit de important a fost considerat de către prima instanță faptul că purtarea acestor convorbiri telefonice de pe nr._ s-a realizat cu terminalul mobil cu . nr._ precum și cu ajutorul unei celule amplasate pe .(pe terasa blocului 45), respectiv pe aceeași stradă pe care locuiește partea vătămată fapt ceea ce îl plasează pe utilizatorul acestui telefon, inculpatul R. V. în zona respectivă la momentul comiterii faptei.

S-a reținut că în ciuda acestor convorbiri frecvente, întrebat fiind în cadrul ședinței de judecată din data de 04.09.2012 despre titularul numărului de telefon_, inculpatul a arătat că nu poate indica numele acestuia.

Din procesului verbal de consemnare a unor acte premergătoare din data de 17.03.2010 (fila 134 d.u.p.) încheiat de subinsp. D. C. în data de 16.03.2010, prima instanță a reținut că în zona comiterii faptei în parcarea de lângă blocul cu nr. 19 de pe . observat un autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_ care a fost parcat aproximativ 4-5 ore și din care intrau și ieșeau nejustificat trei tineri.

Prin urmare, s-a considerat că afirmațiile părții vătămate, care a arătat că atunci când îl urmărea pe inculpat a văzut o persoană care-l aștepta pe acesta la părăsirea curții școlii nr.2(prin escaladarea gardului), cu privire la existența cel puțin a unui complice sunt cât se poate de plauzibile.

Prima instanță a constatat că în drept, fapta inculpatului R. V. care în data de 16.03.2010, în jurul orei 20,00, în parcarea din fața blocului în care locuiește situat în Lugoj, pe . bis, a deposedat-o pe partea vătămată B. I. de o borsetă în care se aflau sume de bani în lei și valută, bijuterii din aur precum și mai multe acte aparținând acesteia, prin exercitarea de violențe, întrunește elementele constitutive ale câte unei infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, c C.p.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, prima instanță a reținut că elementul material s-a realizat, prin două activități, una principală corespunzătoare furtului și alta secundară prin întrebuințarea de violențe.

S-a constatat că luarea borsetei, din posesia părții vătămate B. I., fără consimțământul acesteia, întrunește elementul material al acțiunii principale de furt.

De asemenea, s-a reținut că activitatea secundară s-a realizat prin bruscarea părții vătămate concomitent cu smulgerea borsetei purtate de aceasta pe umărul drept. Instanța de fond a apreciat că această acțiune de împingere a părții vătămate concomitent cu smulgerea borsetei corespunde cerințelor legale referitoare la exercitarea de violențe chiar dacă B. I. nu a suferit în mod vizibil o vătămare a integrității corporală.

S-a mai reținut că urmarea imediată a constat în trecerea borsetei și a bunurilor ce se aflau în ea din stăpânirea de fapt a părții vătămate în stăpânirea inculpatului. Sub aspect cauzal, s-a constatat că trecerea bunurilor din posesia părții vătămate, în aceea a inculpatului a fost consecința directă a acțiunii acestuia de sustragere.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că fapta a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a urmărit. În configurarea laturii subiective cerința dublului scop este îndeplinită. Astfel s-a constatat că elementul material specific furtului a fost realizat în scopul însușirii bunurilor, iar violențele au avut ca scop săvârșirea furtului.

Din declarațiile părții vătămate și ale martorilor B. S. M. și P. L. B., prima instanță a reținut că fapta a fost comisă în data de 16.03.2010, în jurul orei 20,00 pe stradă. Astfel, observând data la care a fost comisă fapta s-a reținut că aceasta a fost săvârșită, după lăsarea întunericului, pe timp de noapte și într-un loc public, motiv pentru care s-a considerat că se impune reținerea circumstanței agravante prev. art. 211 alin. 2 lit. b și c C.p.

Pentru infracțiunea săvârșită reținând vinovăția acestuia, prima instanță a aplicat inculpatului R. V. o pedeapsă, la individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, avându-se în vedere criteriile generale prescrise de art. 72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, precum și persoana inculpatului. Instanța de fond a ținut seama că inculpatul a fost reabilitat prin decizia penală nr. 20/R/14.01.2009, anterior acestei reabilitări acesta suferind mai multe condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni, iar individualizarea judiciară a pedepsei s-a ținut seama și de atitudinea nesinceră a acestuia.

Prin urmare, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, c din C.pen.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, raportat gravitatea faptei și persoana inculpatului R. V. despre care s-a reținut că, deși judecătorește reabilitat nu a dat dovadă de reeducare și reintegrare socială ci dimpotrivă de perseverență infracțională, fapta săvârșită de acesta fiind una deosebit de gravă și întrucât inculpatul nici nu a fost sincer pe întreaga durată a procesului, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 C.p. nu poate fi atins decât prin executarea efectivă în regim de detenție a pedepsei.

În consecință, Judecătoria Lugoj a făcut aplicarea art.71 Cod penal, aplicând inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și lit.b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, s-a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei prima instanță a constatat că partea vătămată B. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 23.110 lei reprezentând sumele de bani în lei și euro precum și contravaloarea bijuteriilor din aur pe care le avea în borseta de care a fost deposedat.

În privința temeiniciei acțiunii civile instanța de fond a analizat condițiile cumulative impuse de art. 998 C.civ potrivit cărora orice persoană este datoare a repara prejudiciul ce l-a creat prin fapta sa.

Astfel, s-a apreciat că existența faptei prejudiciabile, săvârșită cu vinovăția cerută de legiuitor, de către inculpat, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs sunt dovedite în cauză așa cum rezultă din analiza laturii penale a acesteia.

În ceea ce privește prejudiciu estimat la totalul de 23.110 lei potrivit susținerilor părții vătămate, s-a reținut că are următoarea componență:16.000 lei, 3570 lei reprezentând contravaloarea a 850 de euro, 2100 lei reprezintă contravaloarea a 3 monede mici din aur fabricație 1915 cu inscripția F. Ios I.D.G. Austrae Imperator(700 lei/monedă), 1440 lei contravaloarea unui inel de aur de 12 gr.(1gr aur 120 lei).

S-a constatat că încă de la prima declarație dată în fața lucrătorilor de poliție partea vătămată a susținut că purta cu dânsul o sumă mai mare de bani în lei și valută întrucât intenționa să achiziționeze o mașină second hand fiicei sale care la vremea respectivă obținuse de curând permisul de conducere.

Pe lângă aceste sume de bani, s-a reținut că partea vătămată a mai susținut că în borsetă mai avea trei ducați mici din aur fabricație 1915 cu inscripția F. Ios I.D.G. Austrae Imperator, un inel de aur un, precum și un lănțișor cu inscripția „I.” și „14 karate și o cu cruciuliță tot din aur.

Prima instanță a constatat că susținerile părții vătămate atât cu privire la intenția de cumpăra un autoturism fiicei sale precum și faptul că purta în acest sens în borsetă o sumă mai mare de bani(în lei și valută) precum și bijuterii din aur au fost confirmate de martorii audiați în cauză B. S. M., P. L. B.(doar intenția de achiziție a unui autovehicul), G. N., B. D..

Astfel, s-a reținut că martorul G. N. a declarat că el însuși l-a împrumutat pe B. I. cu suma de 14.000 lei și 850 de euro tocmai pentru ca acesta să-i cumpere fiicei un autoturism second hand, in timp ce B. D. confirmă prezența bijuteriilor (lănțișorul cu cruciuliță, monedele-3- din aur și un inel )în borseta părții vătămate chiar în data de 16.03.2010 când partea vătămată i le-a oferit spre vânzare.

În ceea ce privește lănțișorul din aur cu inscripția „I.” și „14 karate” care mai avea atașată o cruciuliță tot din aur și despre care partea vătămată, confirmată de martorul B. D., susține că se afla în borsetă la data deposedării prima instanță a reținut că în urma percheziție domiciliare efectuată la domiciliul învinuitului din faza de urmărire penală B. V.-prieten al inculpatului, acestea au fost găsite împreună cu un număr de 5 monede din aur fabricație 1915 cu inscripția F. Ios I.D.G. Austrae Imperator.

S-a constatat că atât partea vătămată cât și soția acestui au recunoscut lănțișorul, cruciulița(recunoscute și de martorul B. D.) precum și monedele respective.

S-a mai reținut că părții vătămate i-au fost restituite potrivit dovezii de la fila 144 d.u.p. lănțișor din aur cu inscripția „I.” și „14 karate” care mai avea atașată o cruciuliță tot din aur precum și 3 monede mici din aur fabricație 1915 cu inscripția F. Ios I.D.G. Austrae Imperator prejudiciul fiind așadar parțial recuperat în natură.

Prin urmare, în temeiul art.14 și art.346 al.1 C.pr.pen., art. 998, art.999 C.civ. Judecătoria Lugoj a admis în parte acțiunea civilă, și l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă B. I. a sumei totale de 21.010 lei reprezentând prejudiciu creat și nerecuperat format din suma de 16.000 lei, 3570 lei reprezentând contravaloarea a 850 de euro și 1440 lei reprezentând contravaloarea inelului de aur de 12 gr..

Întrucât a fost reținută culpa procesuală a inculpatului R. V. acesta a fost obligat în baza art. 193 C.p.p. la plata sumei de 400 lei către partea vătămată reprezentând onorariu avocat, iar în baza art. 191 C.p.p. la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 319/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R. V., criticând-o ca netemeinică și nelegală, susținându-și nevinovăția.

Recursul nu a fost motivat în scris, iar susținerile orale ale inculpatului și apărătorului său ales sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând recursul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 385⁶ alin. 3 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Astfel, susținerile de nevinovăție ale inculpatului nu au fost probate prin nici un mijloc de probă, fiind contrazise de declarațiile părții vătămate, procesele verbale de constatare și probele tehnico științifice. Potrivit procesului verbal întocmit la data de 16.03.2010 (filele 52-53 dosar UP) verificându-se traseul urmat de agresor pentru a-și asigura scăparea au fost descoperite bunuri aparținând acestuia, respectiv: căciula pe care o purta din material textil de culoare gri, husa de telefon mobil, un mănunchi de chei - cheie de autoturism inscripționată B.M.W, cheie de autoturism inscripționată Daewoo, o cheie tip za, o cheie tip lacăt, cu inscripția „Ronis” și „CA 173”, două chei tip lacăt cu inscripția „Made în C.” o unghieră, prinse într-un breloc. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului a rezultat că unele dintre cheile sus menționate se potrivesc la încuietorile imobilului, a anexei și autoturismelor inculpatului; iar raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică a stabilit că patru din cele șase chei aflate pe inelul ridicat cu ocazia cercetării la fața locului acționează cele patru sisteme de închidere ridicate cu prilejul percheziției domiciliare de la inculpatul R. V.. Totodată, analizele genetice ale probelor biologice găsite pe căciula ridicată de la fața locului au relevat că microurmele notate T 4_ și T 4_ conțin un profil genetic majoritar, identic cu cel al inculpatului R. V.. Deși, inculpatul a susținut că bunurile sus menționate i-au fost furate cu câteva zile înainte de data faptei, nu există nicio probă în acest sens, fiind doar simple afirmații. De altfel, inculpatul a susținut că i-a fost sustras anterior datei de 16.03.2010 și telefonul mobil, însă potrivit datelor comunicate de Cosmote Romanian Telecomunications S.A. a rezultat că acesta a utilizat cartela cu numărul de telefon_ și terminalul mobil cu . nr._, inclusiv în data de 16.03.2010. Astfel, chiar în data de 16.03.2010, cu puțin înaintea orei în jurul căreia s-a comis fapta, s-au purtat convorbiri telefonice de pe numărul inculpatului cu terminalul mobil cu . nr._ precum și cu ajutorul unei celule amplasate pe .(pe terasa blocului 45), respectiv pe aceeași stradă pe care locuiește partea vătămată fapt care îl plasează pe inculpat în zona respectivă la momentul comiterii faptei.

Încadrarea juridică dată faptei este legală și temeinică, fapta inculpatului R. V. care în data de 16.03.2010, în jurul orei 20,00, în parcarea din fața blocului în care locuiește situat în Lugoj, pe . bis, a deposedat-o pe partea vătămată B. I. de o borsetă în care se aflau sume de bani în lei și valută, bijuterii din aur precum și mai multe acte aparținând acesteia, prin exercitarea de violențe, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, c C.p. În ceea ce privește cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt, instanța constată că este neîntemeiată, din declarația părții vătămate și a martorei B. S. M. rezultând că smulgerea borsetei s-a produs după împingerea părții vătămate. Potrivit art. 211 alin. 1 Cod penal, constituie infracțiunea de tâlhărie, între altele, furtul săvârșit prin întrebuințarea de violență sau amenințări. Datorită caracterului său complex, tâlhăria în această formă include în conținutul său, pe lângă acțiunea care constituie fapta de furt, și unele acte de violență sau amenințare îndreptate împotriva persoanei, acte ce constituie conținutul altor infracțiuni cu obiecte juridice speciale și laturi subiective distincte. În principiu, violențele, ca și amenințarea, ca acțiuni adiacente care, alături de acțiunea principală de furt, realizează latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, pot consta în orice acțiune de agresiune fizică sau psihică îndreptată împotriva persoanei vătămate, de natură a-i înfrânge împotrivirea la deposedarea sa. Violențele la care se referă textul, ca acțiuni adiacente, nu trebuie să îmbrace, în mod necesar, una din formele prevăzute de art. 180 - 182 din Codul penal; ele pot consta și în alte acțiuni agresive îndreptate împotriva persoanei vătămate, cum este smulgerea bunului aflat asupra persoanei vătămate, dacă aceasta a fost de natură a înfrânge voința acesteia, nefiind necesar însă ca să aibă caracterul unei forțe irezistibile, ceea ce este și situația în speță.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că Judecătoria Timișoara a făcut o corectă individualizare judiciară raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Conform dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate. Pedeapsa este o măsură de constrângere aplicată inculpatului în scopul reeducării lui și al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 Cod penal); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de legiuitor.

Pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c C.p. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.pen., constând în reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale; prima instanță efectuând o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptelor și consecințelor acestora, aspecte însușite de instanța de control judiciar. Astfel, nu trebuie omis faptul că infracțiunea a fost comisă în scară unui . inculpatului din care rezultă că nu a înțeles gravitatea faptei, lipsa de regret, precum și împrejurarea că infracțiunile de tâlhărie aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranța patrimonială și personală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În cauză, pedeapsa aplicată inculpatului este orientată spre minimul special al infracțiunii comise de acesta, neimpunându-se reducerea sa. Deși inculpatul se află la primul conflict cu legea penală nu se justifică aplicarea unei pedepse mai ușoare, modul în care a fost comisă infracțiunea și conduita ulterioară a inculpatului conturând indicii în sensul unui proces mai anevoios de reeducare și înțelegere a gravității unor asemenea fapte.

Astfel fiind, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit.b C.p.p. instanța va respinge recursul declarat de inculpatul R. V. împotriva sentinței penale nr. 319 din 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.385¹⁵ pct.1 lit.b C.p.p., respinge recursul declarat de inculpatul R. V. împotriva sentinței penale nr. 319 din 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul T. onorat parțial avocat din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.03.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,

L. ANI B. A. N. G. B.

aflat în concediu medical,

semnează președintele completului

de judecată

L. ANI B.

Grefier,

C. U.

Red.- L.B.-12.04.2013

Tehnored- .C.U.- 12.04.2013

Prima inst.: jud.P. E. C. – Judecătoria Lugoj

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 393/2013. Curtea de Apel...		Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 384/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 384/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA