ICCJ. Decizia nr. 1010/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1010/2004
Dosar nr. 862/2004
Şedinţa publică din 20 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 9 februarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 290/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat P.I. şi a altor apelanţi inculpaţi şi a dispus amânarea cauzei la data de 23 februarie 2004, termen pentru care se vor cita apelanţii inculpaţi la locurile de deţinere.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.I. a declarat recurs. Recursul nu a fost motivat în scris conform prevederilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., iar în şedinţa din 20 februarie 2004, dată la care s-a judecat recursul, recurentul a lăsat la aprecierea Înaltei Curţi modul de soluţionare a cauzei.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. Alin. (3) al aceluiaşi articol, prevede că recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii doar în cazul prevăzut de art. 3856 alin. (3) din acelaşi cod, şi anume când hotărârea (în speţă, încheierea) supusă recursului nu poate fi atacată cu apel.
În cauză, însă, recurentul nu a motivat, în nici un mod (scris sau oral), recursul.
Înalta Curte, examinând din oficiu cazurile de recurs prevăzute de art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, măsura arestării preventive a inculpatului fiind legal menţinută de instanţa de apel.
Astfel, în speţă, există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârşit o infracţiune (inculpatul fiind chiar condamnat în prima instanţă la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie), iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reţinând că sunt întrunite cerinţele art. 160b alin. (3) C. proc. pen., întrucât temeiurile care au determinat arestarea inculpatului P.I. impun în continuare privarea sa de libertate, precum şi cerinţele art. 5 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte consideră că încheierea atacată, prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive, este justificată, iar recursul este nefondat.
În consecinţă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 700.000 lei din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva încheierii din 9 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 290/2004.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1005/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1013/2004. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... → |
|---|
