ICCJ. Decizia nr. 1017/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1017/2004
Dosar nr. 5736/2003
Şedinţa publică din 20 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 404 din 30 octombrie 2003 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul P.M. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în urma schimbării încadrării juridice din tentativă de furt, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate D.V. 100 milioane lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în fapt, că, în ziua de 4 iulie 2003, inculpatul a pătruns prin efracţie în apartamentul părţii vătămate D.V. şi a sustras mai multe bunuri şi anume 4 telefoane mobile, două încărcătoare şi bijuterii. A fost surprins de D.P., fiul părţii vătămate, care a reuşit să-l reţină şi să-l deposedeze de bunurile sustrase. În încercarea de a scăpa de martor, inculpatul l-a lovit cu pumnii şi picioarele şi a fugit pe scările blocului. A fost din nou prins de D.P. cu ajutorul unor vecini şi imobilizat până la sosirea poliţiei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 457 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând, ca şi în apel, schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la infracţiunea de furt, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat
Instanţa de apel menţinând soluţia pronunţată de instanţa de fond, a reţinut corect că la 4 iulie 2003 inculpatul, surprins de fiul părţii vătămate, cu bunurile sustrase, pe care le pusese în buzunare, l-a lovit pe acesta pentru a-şi asigura scăparea. Fapta inculpatului constituie infracţiunea consumată, de tâlhărie şi săvârşirea ei rezultă din declaraţiile constante ale martorilor, din procesul verbal întocmit de organele de poliţie şi parţial din declaraţiile inculpatului.
Se constată, de asemenea, că la aplicarea pedepsei de 8 ani închisoare s-au respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de situaţia personală a inculpatului, de gradul ridicat de pericol social al faptei comise şi al făptuitorului care a mai suferit anterior alte trei condamnări pentru infracţiuni de furt, fiind în stare de recidivă postexecutorie.
În consecinţă, urmează ca recursul inculpatului să se respingă cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 457 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 iulie 2003 la 20 februarie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1015/2004. Penal. Art.211 alin.2. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1018/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
