ICCJ. Decizia nr. 1005/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1005/2004
Dosar nr. 5387/2003
Şedinţa publică din 19 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 284 din 10 septembrie 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul P.M. la pedepsele de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 C. pen. şi 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 20 martie 2003, la zi.
S-a luat act că partea vătămată P.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul de Adulţi Bârlad, suma de 8.761.125 lei şi Spitalului Clinic de Urgenţă Prof. Dr. Bagdasar Arseni Bucureşti, suma de 22.678.130 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
A mai fost obligat inculpatul să achite suma de 12.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, către Baroul de Avocaţi Vaslui, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a constatat că, din anul 1999, inculpatul P.M. şi fratele său, P.I., cunoscut cu afecţiuni psihice şi multiple internări în clinici de specialitate, au revenit la domiciliul părinţilor, P.P. şi P.Z., din comuna Vinderei, judeţul Vaslui.
Pe fondul consumului de alcool, între cei doi fraţi şi părinţii lor au avut loc certuri repetate şi acte de violenţă.
Un astfel de conflict a fost generat în ziua de 19 mai 1999 de către inculpatul P.M., care a adresat injurii tatălui său, iar apoi în conflict a intervenit şi P.I., care a fost lovit cu un cuţit, în zona umărului de către P.P. şi i s-au cauzat leziuni pentru a căror vindecare au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a continuat să adreseze injurii lui P.P., după care a luat o sapă şi l-a ameninţat, iar tatăl său, de frică, a fugit pe stradă. Inculpatul însă l-a ajuns şi I-a aplicat o lovitură, cu muchia sapei, peste braţul stâng, ridicat pentru a se apăra şi apoi peste umărul stâng, după care partea vătămată s-a refugiat în locuinţa vărului său, U.C., unde a rămas în noaptea respectivă.
Urmare acestor lovituri, partea vătămată P.P. a suferit fractură de radius stâng, pentru a cărei vindecare a necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale, iar leziunile provocate nu au fost periculoase pentru viaţă şi au fost provocate prin lovire activă cu un corp contondent, nu prin cădere, aşa cum s-a apărat inculpatul.
După ce partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului, conflictele dintre el şi părinţi s-au agravat, mai ales pe fondul consumului de alcool.
Deseori, scandalurile celor doi fraţi erau îndreptate împotriva mamei lor, P.Z., aşa cum s-a întâmplat şi la data de 10 iulie 1999. În această zi, P.Z. a lucrat într-o gospodărie din comuna Vinderei, împreună cu soţul ei, iar cei doi fii, refuzând să-I însoţească, au rămas acasă şi au consumat băuturi alcoolice, devenind în stare de ebrietate.
La întoarcerea părinţilor, s-au iscat discuţii contradictorii între inculpat şi tatăl său, pe tema plângerii adresată poliţiei, iar pentru a evita violenţele P.P. a plecat de acasă, la martora Z.P., pentru a lua o maşină de bătut porumb. Apoi, a revenit la domiciliu, în timp ce fii săi se aflau în sat şi a luat masa, intenţionând să plece peste noapte la cumnata sa, R.V., pentru a evita un conflict.
Datorită conflictului declanşat, P.P. a plecat de acasă, iar inculpatul, cu un scaun şi un ciocan a spart geamurile, în timp de fratele său, plecase şi el, în grădina unui vecin.
După aceasta, inculpatul a exercitat violenţe împotriva mamei sale, a lovit-o, în mod repetat, cu palmele, pumnii şi picioarele, peste cap şi corp, intenţionând să o lege cu o sârmă şi să o conecteze la reţeaua de alimentare cu energie electrică.
Apoi, a lăsat victima la marginea patului şi astfel, a fost găsită de P.I., cu faţa murdară de sânge şi părul răvăşit, iar pe inculpat l-a văzut plângând.
Victima i-a cerut fiului său, I., să meargă în camera ei, iar inculpatul s-a culcat, îmbrăcat, în patul unde avusese loc agresiunea.
A doua zi, cei doi fraţi au plecat de acasă şi s-au internat la Spitalul de psihiatrie din localitatea Zom, judeţul Hunedoara, unde au fost spitalizaţi, timp de două săptămâni.
Victima a reuşit să meargă la Postul de poliţie, sesizând faptul că a fost bătută de fiul său M., iar de aici a fost transportată la Dispensarul Vinderei şi apoi la Spitalul de Adulţi Bârlad, unde a fost internată, până la data de 16 iulie 1999.
Victima a relatat că inculpatul a lovit-o cu pumnii şi picioarele peste cap şi corp, după care a urcat, cu picioarele peste torace.
Fiicele victimei, B.V. şi P.F., au transportat-o la Spitalul Dr. Bagdasar din Bucureşti, unde, după o evoluţie nefavorabilă, a decedat, la data de 7 septembrie 1999.
Din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei, a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral şi toracic, cu fracturi de piramidă nazală, fracturi costale, complicat cu bronhopneumonie, leziuni produse prin lovire cu şi de corpuri dure, în raport direct de cauzalitate cu decesul.
După externarea din Spitalul de psihiatrie, inculpatul s-a stabilit în judeţul Hunedoara, unde a iniţiat un concubinaj, iar fratele său a revenit în Bârlad şi s-a căsătorit.
La data de 7 februarie 2002, inculpatul a fost identificat de poliţie şi arestat.
Fiind expertizat medico-legal psihiatric, s-a stabilit că prezintă diagnosticul de tulburări de personalitate de tip instabil exploziv şi tulburări etilice, însă păstrează capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat, în raport pentru care este cercetat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.M., invocând lipsa de vinovăţie şi modul în care a fost efectuată urmărirea penală.
În apel inculpatul a susţinut că autorul infracţiunii este fratele său, că nu a participat la cercetarea la locul faptei; că declaraţia mamei sale a fost înlocuită; că în timpul confruntării se afla sub tratament în Spitalul de psihiatrie; că martorii nu au fost audiaţi de procuror şi instanţă în legătură cu împrejurările reale de fapt ; că leziunea lui P.P. s-a produs prin cădere şi solicită verificarea acestor aspecte, care îi confirmă nevinovăţia.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 406 din 11 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a dedus arestarea preventivă de la 10 septembrie 2003 până la 11 noiembrie 2003, a menţinut starea de arest a inculpatului şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul pentru apărătorul din oficiu în sumă de 400.000 lei, va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.M., care, personal, şi prin apărătorul său a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, achitarea sau trimiterea cauzei la organul de urmărire penală, iar, în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului P.M., în săvârşirea, în data de 19 mai 1999 a infracţiunii prevăzută de art. 181 C. pen. şi în data de 10 iulie 1999 a infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art.175 lit. c) C. pen.
Astfel este dovedit prin plângerile, declaraţiile părţilor vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului, expertiza şi actele medicale, declaraţiile martorilor P.I., B.V., P.C., P.I., C.I., C.D., C.M., Z.M., P.F., U.C., P.V. şi R.V., toate coroborate cu declaraţiile inculpatului, că acesta, din urmă, a aplicat lovituri victimelor P.P. şi P.Z., ultima decedând, după o perioadă de timp, ca urmare, a aplicării acestor lovituri.
Având în vedere aceste probe, în mod corect instanţele au condamnat pe inculpat pentru infracţiunile sus-menţionate.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă corect individualizată în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi proporţională cu pericolul social al faptelor comise.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 406 din 11 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 martie 2002 la 19 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 956/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1010/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
