ICCJ. Decizia nr. 1013/2004. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1013/2004
Dosar nr. 5002/2003
Şedinţa publică din 20 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 157 din 19 august 2003, Tribunalul Teleorman l-a condamnat pe inculpatul G.S.I. la detenţiune pe viaţă şi la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. a) şi b) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că în noaptea de 5 spre 6 februarie 2003, în condiţiile unor relaţii de duşmănie şi în scop de răzbunare a suferinţelor ce i-au fost cauzate în ultimii ani de comportamentul agresiv al unchiului său C.A. şi al verilor săi C.C.C. şi C.L.V., inculpatul i-a ucis pe aceştia, în locuinţa lor din comuna Blejeşti, jud. Teleorman, prin aplicarea a numeroase lovituri cu baioneta în zone vitale ale corpului.
Prin Decizia penală nr. 596 din 8 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, inculpatul G.S.I. a declarat recurs, solicitând schimbarea pedepsei aplicate, din detenţiune pe viaţă în închisoare pe durata maximă prevăzută de Codul penal, prin luarea în considerare a circumstanţelor sale personale şi a împrejurărilor faptei.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că între mama inculpatului, C.M. şi fratele acesteia, C.A., unchiul inculpatului, existau de mai mulţi ani relaţii de duşmănie, generate de litigiul dintre ei pentru moştenirea lăsată de tatăl lor, şi că atât inculpatul, cât şi mama sa erau adeseori ameninţaţi şi insultaţi de C.A. şi de fiii acestuia, C.C.C., în vârstă de 17 ani, şi C.L.V., în vârstă de 15 ani.
În aceste împrejurări, în seara zilei de 5 februarie 2003, inculpatul G.S.I., aflat sub influenţa consumului de alcool, s-a hotărât să-i ucidă pe unchiul şi pe verii săi. Ca urmare, s-a înarmat cu o baionetă militară pe care o ţinea în locuinţa sa, s-a deplasat la casa celor mai sus menţionaţi şi i-a ucis, mai întâi pe C.L.V., în patul în care acesta dormea, apoi pe C.A. şi după aceea pe C.C.C.
Din rapoartele medico-legale întocmite de Serviciul Medico-Legal Teleorman rezultă că moartea victimelor a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutive unor numeroase plăgi înjunghiate, penetrante în abdomen şi în torace cu lezarea organelor vitale.
Fapta inculpatului, prin ferocitatea cu care a fost comisă, prin caracterul ei premeditat ca şi prin urmările constând în suprimarea a trei vieţi omeneşti este deosebit de gravă, iar pedeapsa aplicată de instanţa de judecată pentru această faptă corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ţinând seama de pericolul social deosebit de ridicat al faptei şi de periculozitatea ieşită din comun a făptuitorului, Înalta Curte constată că toate împrejurările la care se referă inculpatul în susţinerea recursului, absenţa antecedentelor penale, vârsta sa, comportamentul foarte bun dinainte de comiterea faptei, starea de tensiune în care trăia datorită conflictelor cu victimele, nu justifică admiterea cererii sale de schimbare a pedepsei din detenţiune pe viaţă în închisoare pe durata maximă prevăzută de Codul penal.
În consecinţă, recursul inculpatului va fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S.I. împotriva deciziei penale nr. 596/ A din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 februarie 2003 la 20 februarie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1010/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1014/2004. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
