ICCJ. Decizia nr. 2203/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2203
Dosar nr.2171/200.
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 31/I/A din 16 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1665/P/2004 de Curtea de Apel Oradea, verificându-se din oficiu, legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului O.Z.T.,s-a dispus menţinerea acestei măsuri, reţinându-se că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea lui de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul O.Z.T. care a solicitat prin memoriul înaintat, în scris, dinpenitenciar reducerea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, iar oral, în şedinţa publică de judecată, prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive şi să se dispună judecarea lui în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Se reţine astfel că, prin sentinţa penală nr. 115 din 30 martie 2004 a Tribunalului Bihor, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 211 alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.,reţinându-se că în seara zilei de 25 noiembrie 2003, inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate N.I., cu intenţia de a fura sume de bani şi mâncare. Fiind surprins de partea vătămată, inculpatul a agresat-o cu pumnii şi cotul, provocându-i leziuni ce au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, aspect confirmat de constatarea medico-legală efectuată de S.M.L.Bihor.
Aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Oradea temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, din dosarul cauzei rezultând că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că a comis anterior, mai multe infracţiuni de furt calificat pentru care a şi fost condamnat, fiind pus în libertate la 5 noiembrie 2003 şi în consecinţă, recursul fiind nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul o.z.t. împotriva încheierii nr. 31/I/A din 16 aprilie 2004 , pronunţată în dosarul nr.1665/P/2004 al Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2004. Penal. Recuzare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1100/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
