ICCJ. Decizia nr. 2217/2004. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2217/2004
Dosar nr. 4351/2003
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În fond după casare, Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 28 din 4 februarie 2003 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi al părţii civile S.C. A.R.T. SRL Bucureşti, a desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 33/2001 a Tribunalului Dolj, a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen. şi art. 291 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 215 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a dispus condamnarea inculpatului P.T. pentru săvârşirea acestor infracţiuni la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A dedus prevenţia de la 15 martie 2000 la 7 iulie 2000.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă a menţinut dispoziţia privind obligarea inculpatului la plata sumei de 247.249 dolari S.U.A., calculată în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata, către partea civilă S.C. A.R.T. SRL Bucureşti şi a sumei de 105.335.643 lei către partea civilă S.N.P. P., sucursala P. Dolj, cu precizarea că în drepturile părţii civile S.C. A.R.T. SRL Bucureşti, se subrogă S.C. S.L.R. SRL Bucureşti.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
În fapt s-a reţinut că la începutul anului 1999, inculpatul în calitate de administrator la SC P.C.M. SRL şi SC M.E. SRL a convenit să cumpere, de la S.C. A.R.T. SRL Bucureşti, ordine de compensare a energiei electrice, încheind 8 contracte de compensare în valoare de 6.799.719.289 lei, cu înţelegerea ca plata să se facă în termen de 30 de zile.
Inculpatul a emis 4 file C.E.C. pentru contul deţinutului la B.A., deşi nu avea disponibilul necesar, apoi a emis 4 file C.E.C. pentru B.C.R., dar toate au fost refuzate la plată, pentru acelaşi considerent.
În aceleaşi condiţii, inculpatul a înşelat şi S.N.P. P., sucursala Dolj, de la care a ridicat în lunile octombrie şi noiembrie 1999 o cantitate de motorină în valoare de 333.879.010 lei, dar a achitat numai suma de 267.104.312 lei, întrucât 2 file C.E.C. au fost refuzate la plată de către B.A. pentru lipsă de disponibil.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpatul P.T., determinat de modul de concepere şi realizare a activităţii infracţionale, de urmările produse, de cuantumul prejudiciului, precum şi conduita nesinceră a inculpatului.
Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 28 din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova a fost respins, ca nefondat de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia penală nr. 2488/2003.
Împotriva ultimei decizii, inculpatul a formulat o contestaţie în anulare, care a fost admisă prin Decizia nr. 293 din 16 ianuarie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se că la judecarea recursului, unde inculpatul a lipsit, nu a fost legal citat.
Drept urmare, s-a desfiinţat Decizia penală nr. 2488/2003, s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, considerându-se că până la soluţionarea recursului, punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, atâta timp cât prin hotărârile instanţei de fond şi de apel a fost condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni cu grad de pericol social ridicat.
Rejudecând recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 28 din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova, se constată că acesta este întemeiat, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., întrucât judecata în apel a avut loc fără citarea legală a acestuia.
Astfel, deşi inculpatul prin cererea din dosarul nr. 748/P/2001 al Curţii de apel Craiova, cerere datată 27 aprilie 2001, a precizat că şi-a schimbat domiciliul din Craiova str. 30 Decembrie, în str. Câmpia Islaz, la toate termenele acordate de Curtea de Apel Craiova, inclusiv la cel din 4 februarie 2003 când s-a judecat apelul, inculpatul a fost citat la vechea adresă unde nu mai locuia.
Neştiind de desfăşurarea procesului, inculpatul nu s-a prezentat şi astfel nu a avut posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare şi să propună probe în dovedirea susţinerilor din motivele de apel.
Aşa fiind, Curtea urmează, ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să caseze Decizia penală a Curţii de Apel Craiova şi să trimită cauza spre rejudecare.
Ca urmare a desfiinţării hotărârii prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, Curtea constată că nu se mai menţin temeiurile care au stat la baza menţinerii stării de arest a acestuia şi va dispune punerea sa în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
Celelalte motive de recurs invocate de inculpat, referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sau greşita individualizare a pedepselor, urmează a fi avute în vedere de instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 28 din 04 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia penală pronunţată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Dispune punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată în Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1100/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2220/2004. Penal. Legea nr.52/1992. Recurs în... → |
|---|
