ICCJ. Decizia nr. 1320/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1320/2004
Dosar nr. 229/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1129 din 20 noiembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I.N. împotriva sentinţei penale nr. 438 din 16 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În motivarea cererii de revizuire condamnatul a invocat săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă a doi martori audiaţi în cauză, existenţa a doi martori care îi pot atesta calitatea de consumator, iar nu de traficant de droguri a petentului, abuzurile organelor de cercetare penală pe parcursul urmăririi penale.
Verificând actele dosarului, tribunalul a constatat că motivele invocate de condamnat nu fac parte din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 398 C. proc. pen., şi că din cercetarea efectuată de procuror nu rezultă date care să conducă la concluzia admisibilităţii cererii formulate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul invocând în motivarea acestuia chiar motivele care au stat la baza cererii de revizuire formulată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 769/ A din 17 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului V.I.N. împotriva sentinţei penale nr. 1129 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, reluând motivele invocate în apel şi care de fapt, sunt şi ale cererii de revizuire.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului se constată că, invocarea mărturiei mincinoase, a unor martori audiaţi în cauză şi pe baza cărora se sprijină hotărârea de condamnare a revizuientului recurent, nu poate constitui un motiv legal de revizuire, atâta timp cât, nu există dată o hotărâre definitivă de condamnare a martorilor respectivi pentru această infracţiune.
Aceasta e situaţia din speţă.
Apoi, cel ce al doilea motiv de revizuire, invocat de asemenea, nu poate a fi primit, deoarece legea prin art. 394 lit. a) C. proc. pen., prevede „descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute iniţial la soluţionarea cauzei" şi prin aceasta nu se înţelege, a se prelungi proba cu martori, după rămânerea definitivă a unei hotărâri penale.
Cum, nici pentru cel de al 3-lea motiv invocat de condamnat, în sprijinul cererii sale de revizuire, respectiv, cercetarea abuzivă pe care o pretinde, nu există o hotărâre penală definitivă în acest sens, nici această critică adusă, nu poate a fi reţinută, ca dovedită.
În consecinţă, nefiind întrunite cerinţele art. 394 C. proc. pen., temeinic şi legal, cererea de revizuire a fost respinsă şi ca atare hotărârile atacate, vor fi menţinute, iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.I.N. împotriva deciziei penale nr. 769/ A din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1316/2004. Penal. Art.20, 197 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1321/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
