ICCJ. Decizia nr. 1323/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1323/2004
Dosar nr. 308/2004
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1040 din 31 octombrie 2003, Tribunalul Bucureşti a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 325/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a redus pedeapsa la 12 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii.
A dispus anularea M.E.P.I. nr. 451 din 13 iulie 1999 şi emiterea altui mandat de executare.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Tribunalul a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 C. pen., care prevăd „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la maxim".
Art. 215 alin. (3) C. pen., în care este încadrabilă fapta condamnatului urmare modificării art. 146 C. pen., prevede pedeapsa de la 6 luni la 12 ani închisoare. Cum pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 325/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia II-a penală, este de 13 ani închisoare, deci mai mare decât maximul special prevăzut de textul de lege în care fapta s-a încadrat în urma intervenirii noii legi mai favorabile (OUG nr. 207/2000), legal tribunalul a redus pedeapsa de la 13 la 12 ani închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, apel prin care se susţine că în mod greşit a fost admisă contestaţia la executare, că prin adoptarea OUG nr. 207/2000 s-a adus doar o modificare a pragului valorii şi că prin admiterea contestaţiei la executare s-a realizat indirect şi legal o schimbare de încadrare juridică.
A declarat apel şi condamnatul, nemotivat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 782 din 19 decembrie 2003, a admis apelul Parchetului împotriva sentinţei penale nr. 1040 din 31 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a desfiinţat sentinţa şi rejudecând, a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul D.C., ca nefondată.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, reluând motivele pentru care de fapt a introdus prezenta contestaţie la executare.
Recursul este nefondat.
Examinând actele cauzei, în raport de cerinţele art. 461 lit. d) şi art. 458 C. proc. pen., Curtea constată că, Decizia atacată este temeinică şi legală şi ca atare va fi menţinută.
Astfel, în speţă, corect s-a reţinut că, nu a intervenit „după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a contestatorului, o lege ce nu mai prevede ca infracţiune, fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea sa şi nici o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, decât cea pe care o execută", motive pentru care, legal şi temeinic s-a respins contestaţia la executare.
Într-adevăr, prin cererea intitulată, contestaţie, ce în mod eronat şi total nejustificat, a fost admisă de instanţa de fond, s-ar ajunge ilegal, l-a schimbarea unei încadrări juridice, dintr-o hotărâre judecătorească, intrată în puterea lucrului judecat.
De asemenea, tot corect şi legal s-a mai subliniat că, toate obiecţiunile ridicate de condamnat şi pe deplin îndreptăţite în fapt, ar putea fi rezolvate în drept, doar pe calea, promovării unui recurs în anulare, prevăzut de art. 409 şi urm. C. proc. pen.
Aşa fiind, în cauză nefiind aplicabile prevederile legale ce reglementează, contestaţia la executare, cale juridică eronat aleasă de condamnat, Decizia atacată, va fi menţinută, iar recursul său respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 782 din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1321/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1344/2004. Penal. Cont.ped. Recurs → |
|---|
