ICCJ. Decizia nr. 1311/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1311/2004
Dosar nr. 235/2004
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 719 din 21 octombrie 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat pe următorii inculpaţi:
- T.V. la 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39, raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit restul de pedeapsă de 935 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 219 din 11 iunie 1998 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în final 7 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 31 martie 2003, la zi.
- U.C. la 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au aplicat dispoziţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 martie 2003, la zi.
- M.M.I. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive şi a reţinerii de la 31 martie 2003, la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
În temeiul art. 118 lit. c) C. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat câte 1.666.000 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că, inculpaţii T.V., U.C. şi M.M.I., se cunosc de mai mult timp, iar în seara zilei de 13 martie 2003, după ce au consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri, s-au deplasat în acelaşi scop la barul A.F. T.C.E., unde este vânzător numitul H.D.C.
În seara zilei de 13 martie 2003, în jurul orelor 22,45, toţi cei trei inculpaţi au intrat în barul A.F. T.C.E., s-au aşezat la o masă şi au comandat câte o bere.
Într-o altă încăpere a aceluiaşi bar se aflau numiţii T.G., L.M. şi M.G., care însă nu aveau posibilitatea să-i observe pe inculpaţi.
În jurul orelor 23,00, numitul H.D.C., la terminarea programului de lucru le-a solicitat inculpaţilor să-şi termine consumaţia. Apoi acesta s-a deplasat spre frigiderul, aflat lângă masa inculpaţilor şi a închis combina muzicală. În momentul în care s-a întors, spre tejghea, H.D.C. a fost lovit, cu pumnul, în zona capului, de inculpatul T.V.
Partea vătămată a căzut în genunchi, lângă tejghea, moment în care toţi cei trei inculpaţi, s-au apropiat şi au lovit-o cu pumnii şi picioarele.
Inculpatul T.V., a luat de pe tejghea un cuţit cu care l-a ameninţat pe numitul H.D.C. pentru a-l împiedica să se ridice de jos, iar în acest timp, inculpaţii U.C. şi M.M.I., au luat de pe rafturi sticle cu băuturi alcoolice, pe care le-au ascuns în hainele cu care erau îmbrăcaţi.
Inculpatul T.V., profitând de starea în care se afla partea vătămată, a căutat-o în buzunarele pantalonilor, sustrăgându-i suma de 4.500.000 lei.
Inculpatul M.M.I., a luat combina muzicală, iar inculpatul U.C. a sustras sticle cu băuturi alcoolice şi răcoritoare.
În acest moment a venit în sala alăturată barului, numitul T.G., care nu a mai reuşit să vadă ce se întâmplă, întrucât inculpatul U.C. l-a lovit imediat, cu o sticlă în cap. T.G. s-a ridicat şi a ieşit din bar, pe o altă uşă.
Acelaşi inculpat, a sustras de pe tejghea suma de 60.000 lei, apoi cei trei inculpaţi au părăsit barul, având asupra lor bunurile sustrase şi s-au deplasat, cu un taxi, la ferma S., într-un cămin, în care locuiau temporar inculpaţii T.V. şi M.M.I.
Inculpaţii au consumat, în acest loc, din bunurile sustrase, după care U.C., a luat combina muzicală şi s-a deplasat la locuinţa sa din municipiul Iaşi.
Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul acestui din urmă inculpat a fost ridicată concubina muzicală, cu cele două boxe detaşabile sustrase, care a fost restituită părţii vătămate H.D.C.
De pe o sticlă cu Coca-Cola, aflată în faţa barului sus-menţionat, a fost ridicată, cu ocazia cercetării la faţa locului, o urmă papilară, care, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, a fost creată cu „degetul mijlociu de la mâna dreaptă a inculpatului U.C.".
În cauză au fost efectuate mai multe prezentări pentru recunoaşterea din grup de persoane, ocazie cu care partea vătămată H.D.C. i-a recunoscut pe toţi cei trei inculpaţi, arătând activităţile desfăşurate de fiecare din ei.
Partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă în cauză, cu suma de 5.000.000 lei, reprezentând contravaloarea sticlelor cu băuturi alcoolice şi răcoritoare sustrase de inculpaţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalului Iaşi şi inculpaţii T.V., U.C. şi M.M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul parchetului se critică sentinţa pentru nelegalitate, în sensul greşitei confiscări şi a greşitei soluţionări a acţiunii civile. Instanţa nu a citat în cauză pe partea civilă A.F. T.C.E. care s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 12.484.867 lei, reprezentantul societăţii fiind H.C. şi nu H.D.C., audiat în instanţă în această calitate, şi care era doar barman. Fiind greşit soluţionată latura civilă a cauzei, este nelegală confiscarea sumei de 5 milioane lei, reprezentând prejudiciul nerecuperat de la inculpaţi, în temeiul reţinut greşit ca fiind art. 118 lit. c) C. pen., în loc de 118 lit. d) din acelaşi cod.
În apelurile lor, inculpaţii critică sentinţa pentru netemeinicie, în sensul că pedepsele pronunţate sunt prea severe, solicitând a fi reduse în acord cu infracţiunea comisă şi persoana lor.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 471 din 18 decembrie 2003, a admis recursul declarat de parchet, a desfiinţat hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, a înlăturat dispoziţiile art. 118 lit. c) C. pen., privind confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 1.666.000 lei şi i-a obligat pe inculpaţii T.V., U.C. şi M.M.I. să achite părţii civile A.F. T.C.E. suma de 5.000.000 lei despăgubiri civile, prejudiciu nerecuperat, obligaţia fiind solidară.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-au respins apelurile formulate de inculpaţi, s-a menţinut starea de arest a acestora şi s-a dedus din pedepsele aplicate durata arestării preventive de la 21 octombrie 2003, la zi.
Inculpaţii apelanţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariile pentru apărarea din oficiu se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpaţii T.V., U.C. şi M.M.I., care au solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi e) C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Ulterior, la termenul de judecată stabilit, inculpatul T.V. a declarat că îşi retrage recursul.
Cum potrivit art. 3854 alin. (2) şi art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor oricare dintre părţi îşi pot retrage recursul, urmează a se lua act în acest sens.
În ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii U.C. şi M.M.I., examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, verificând probele administrate, Curtea constată să sunt nefondate.
Din examinarea textului art. 211 alin. (1) C. pen., rezultă că infracţiunea de tâlhărie se săvârşeşte cu intenţie directă, această formă de vinovăţie trebuind să existe atât în raport de acţiunea principală, de furt, cât şi în raport cu acţiunea adiacentă de punere a victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra prin exercitarea de violenţe sau ameninţări asupra acesteia.
Mai mult, pentru realizarea laturii subiective a acestei infracţiuni, este obligatoriu ca, prin acţiunea adiacentă, făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracţiunii.
Deci, în speţă, corect instanţele au apreciat că faptele inculpaţilor U.C. şi M.M.I. de a lovi cu pumnii şi picioarele, pe partea vătămată H.D.C. şi a sustrage băuturi alcoolice, răcoritoare şi o combină muzicală, reprezintă infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În raport de cele reţinute, primul motiv de recurs al inculpaţilor prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt nu poate fi primită.
Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, se constată că nu sunt elemente de reapreciere, în sensul solicitat, instanţele făcând o justă individualizare prin respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama şi de circumstanţele aparţinând faptelor cât şi ale făptuitorilor.
Pedepsele de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 6 ani închisoare, pentru inculpaţii U.C. şi respectiv M.M.I., corespund unei individualizări proporţionale, de natură prin durata lor să asigure atât finalitatea preventivă cât şi cea educativă.
Se constată, deci, că şi al doilea motiv de recurs prin care s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, nu este fondat.
Întrucât motivele de recurs sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri dintre cele prevăzute de art. 3599 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursurile inculpaţilor U.C. şi M.M.I.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 martie 2003 la 5 martie 2004.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor pentru apărarea din oficiu, care se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M.I. şi U.C. împotriva deciziei penale nr. 471 din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 martie 2003 la 5 martie 2004.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul T.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1318/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1313/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
