ICCJ. Decizia nr. 1313/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1313/2004
Dosar nr. 252/2004
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 383 din 29 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 4924/2003, Tribunalul Brăila, secţia penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 100 şi art. 109 din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul minor C.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost scăzută din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 3 iunie 2003 la zi.
Inculpatul minor a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente C.M. şi C.R. la plata sumelor de 50 milioane lei, cheltuieli de înmormântare şi pomeniri ulterioare şi 200 milioane lei daune morale către părţile civile B.V. şi B.V., precum şi la 1.382.500 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prespitaliceşti, către C.A.S. Brăila.
Instanţa a reţinut că, la data de 2 iunie 2003, în timp ce inculpatul se afla pe str. Apollo la intersecţia cu str. Mărului din Brăila, împreună cu prietenii săi, a intervenit un conflict între el şi victima B.D. datorită relaţiilor sale de prietenie cu martora T.N. Inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu piciorul victimei, care a căzut, continuând s-o lovească până când aceasta a fost proiectată cu capul de asfalt, rămânând în stare de inconştienţă. În timp ce era transportată spre Spitalul Judeţean Brăila, victima a decedat.
Prin Decizia penală nr. 702/ A din 5 decembrie 2003, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat şi de partea responsabilă civilmente C.M.
Apelul inculpatului viza greşita încadrare juridică a faptei, care, în opinia apărării inculpatului ar fi art. 183 C. pen., nesoluţionarea cererii de restituire a cauzei la parchet, precum şi greşita individualizare a pedepsei.
Apelul părţii responsabile civilmente viza exonerarea de răspundere civilă a apelantului, pe considerentul că minorul infractor a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei.
Instanţa de apel a constatat că prima instanţă s-a pronunţat asupra cererii de restituire la parchet, reţinând că urmărirea penală este completă, iar încadrarea juridică a faptei este legală. Cu privire la pedeapsă a reţinut că este bine individualizată în raport cu gravitatea faptei inculpatului care a suprimat viaţa unui tânăr.
Referitor la apelul declarat de parte responsabilă civilmente, instanţa de apel a reţinut netemeinicia susţinerilor apelantului, argumentând că prin încredinţarea minorului mamei sale spre creştere şi educare, celălalt părinte nu este exonerat de răspunderea civilă pentru fapta copilului său, rămânând în continuare răspunzător de educarea şi supravegherea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen., reţinerea stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi reducerea pedepsei.
Recursul este fondat, numai cu privire la pedeapsa aplicată, pentru următoarele argumente:
Referitor la cazul de recurs vizând greşita încadrare juridică a faptei (art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.), Înalta Curte constată că nu operează în speţă, deoarece, în raport cu modul violent în care a acţionat inculpatul, lovind victima cu piciorul chiar şi după ce a căzut la pământ, acţiunea sa încetând numai după ce aceasta şi-a pierdut cunoştinţa, intenţia manifestată nu a fost doar aceea de a-i aplica o corecţie, ci de a-i suprima viaţa rivalului său.
Aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., referitor la circumstanţa atenuantă legală a stării de provocare nu se justifică, acţiunea violentă a inculpatului nefiind determinată de o provocare din partea victimei, agresiunea fiind declanşată de inculpat, iar nu de victimă.
Recursul inculpatului este fondat doar sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei (cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor calificat săvârşită de un minor este închisoarea de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni.
Pedeapsa de 11 ani închisoare, aplicată inculpatului minor este exagerată, fiind orientată spre maximul special al pedepsei, la stabilirea ei instanţele neavând în vedere şi persoana infractorului, care nu are antecedente penale şi anterior săvârşirii faptei a avut o comportare normală.
Or, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei, trebuie să se ţină seama nu numai de gradul de pericol social al faptei săvârşite, ci şi de persoana infractorului.
Înalta Curte, constatând că acest criteriu important nu a fost avut în vedere de cele două instanţe, va admite recursul declarat de inculpat şi ţinând seama de persoana inculpatului minor, infractor primar, urmează a casa cele două hotărâri şi, rejudecând, va reduce pedeapsa de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 3 iunie 2003 la 5 martie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 702/ A din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 383 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Brăila, numai cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o reduce de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 iunie 2003 la 5 martie 2004.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1311/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1316/2004. Penal. Art.20, 197 c.pen. Recurs → |
|---|
