ICCJ. Decizia nr. 1316/2004. Penal. Art.20, 197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1316/2004
Dosar nr. 388/2004
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 310 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Botoşani a fost condamnat inculpatul A.P. la: 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. S-a dispus, conform art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor menţionate.
S-a constatat că partea vătămată V.C. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în seara zilei de 28 martie 2003, inculpatul în stare de ebrietate a acostat-o pe minora V.C., elevă în clasa a 8-a, care se întorcea de la şcoală, a dus-o cu forţa în curtea fostului C.A.P. din comună, unde prin constrângere şi violenţă a încercat să o violeze, fiind însă surprins şi oprit de paznicul P.C. În continuare inculpatul a dus-o pe minoră într-o gheretă din aceeaşi curte, unde a sechestrat-o circa 8 ore, timp în care a încercat din nou să întreţină raport sexual fără să reuşească datorită împotrivirii victimei, cât şi a stării de ebrietate. În jurul orei 4,30, minora a reuşit să fugă din gheretă.
Prin Decizia penală nr. 385 din 22 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, s-a admis apelul declarat de parchet, s-a casat sentinţa primei instanţe şi constatându-se că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de lipsire de libertate este nelegală fiind sub limita minimă prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., s-a majorat la 7 ani închisoare, urmând ca în conformitate cu art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute această pedeapsă. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs susţinând că pedeapsa aplicată este prea aspră.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Faptele comise de inculpat, în împrejurările descrise în hotărârile pronunţate au fost dovedite cu probele administrate în cauză, ele fiind de altfel, recunoscute de inculpat.
La aplicarea pedepselor de 5 ani şi respectiv, de 7 ani închisoare, situate la limita minimă prevăzută de lege, s-a ţinut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite împotriva unei minore în vârstă de 14 ani nu este cazul să se micşoreze cuantumul pedepselor aplicate, care potrivit art. 52 C. pen., trebuie să asigure reeducarea făptuitorului şi prevenirea comiterii altei infracţiuni.
Recursul inculpatului se va respinge cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.P. împotriva deciziei penale nr. 385 din 22 decembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 aprilie 2003 la 5 martie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1313/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1320/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
