ICCJ. Decizia nr. 1355/2004. Penal. Art.215 alin. 2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1355/2004
Dosar nr. 2435/2003
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 530 din 29 octombrie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii: F.S. şi Ş.F.I. la câte 5 luni închisoare, pentru instigare la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen., cu referire la art. 40 din Legea nr. 82/1991, combinat cu art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a), art. 74 şi a art. 76 lit. e) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu referire la art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre, a mai fost condamnată inculpata P.A. la 5 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu referire la art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a), a art. 74 şi a art. 76 lit. e) C. pen.
În temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, s-a constatat că pedepsele de câte 5 luni închisoare, aplicate acestor inculpaţi sunt graţiate în întregime şi condiţionat.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile de delapidare, prevăzute de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în ce-i priveşte pe inculpaţii F.S. şi Ş.F.I. şi de complicitate la delapidare, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2151 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 75 lit. a) din acelaşi cod, în ce o priveşte pe inculpata P.A. şi din infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., referitor la inculpaţii F.S. şi Ş.F.I., în infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia, în folosul propriu şi pentru a favoriza o altă societate, prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, devenit art. 266 alin. (2) după modificare, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a), art. 74, a art. 76 lit. e) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpaţii F.S. şi Ş.F.I. fiind condamnaţi la câte 2 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu referire la art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 [(art. 266 alin. (2) după modificare)], cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a), a art. 74, art. 76 lit. e) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpata P.A. a fost condamnată la 10 milioane lei amendă penală.
Inculpatei i s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 613 C. pen.
Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 1003 C. civ., inculpaţii, în solidar între ei şi în solidar şi cu coinculpatul T.O., au fost obligaţi să plătească părţii civile SC S. SA Cluj-Napoca, suma de 30 milioane lei despăgubiri civile.
Instanţa a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate la 29 decembrie 1997, între U.D., S.I. şi SC R.T. SA Cluj-Napoca, facturile nr. 133964 din 22 decembrie 1997, nr. 133963 din 22 decembrie 1997, nr. 133965 din 22 decembrie 1997, nr. 133966 din 22 decembrie 1997 şi nr. 1339 din 22 decembrie 1997 întocmite de SC R.T. SA Cluj-Napoca, inculpaţii fiind obligaţi în solidar, iar inculpatul Ş.F.I. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC R.T. SA Cluj-Napoca, să restabilească situaţia anterioară prin restituirea autovehiculelor care au făcut obiectul contractelor, respectiv, cele înmatriculate sau contravaloarea lor la data dobândirii folosinţei.
S-au respins celelalte pretenţii ale părţii civile SC S. SA Cluj-Napoca.
Totodată, s-au respins, ca nefondate, pretenţiile părţii civile Ministerul Finanţelor, D.G.F.P.C.F.S. Cluj-Napoca.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea ordinelor de deplasare falsificate şi a facturilor de reparaţii nr. 1236 din 2 octombrie 1996, nr. 1228 din 18 decembrie 1996, documente ce au stat la baza înregistrărilor neconforme, în contabilitate.
S-a mai dispus menţinerea sechestrului asigurator.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În anul 1993, s-a constituit SC S. SA Cluj-Napoca, capitalul social fiind de un milion lei, împărţit în 100 acţiuni a 10.000 lei fiecare, acestea fiind deţinute de F.S. - 20 acţiuni, 20% din capitalul social; L.Z.V. - 20 acţiuni; T.V. – 20 acţiuni; Ş.F.I. – 20 acţiuni, Z.N.V. – 20 acţiuni.
Societatea şi-a ales ca administrator pe perioada de 4 ani, pe L.Z.V., T.V. şi Ş.F.I.
Urmare decesului, la 2 iunie 1994, al lui T.V., în baza dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, a fost acceptat ca administrator provizoriu, fiul aceleia, T.O.
Z.N.V., F.S. şi F.F. au fost numiţi ca cenzori ai societăţii.
În anii 1994 şi 1995, intervenind neînţelegeri între unii administratori şi cenzori, F.S. nefiind de acord cu ţinerea evidenţei contabile a societăţii pe calculator, au convenit ca sumele încasate de L.Z.V. şi Z.N.V. să reprezinte partea lor de aport, iar după retragere, acţiunile aferente lor să fie vândute unor persoane alese de ceilalţi acţionari, înţelegerea având loc în anul 1995.
Pentru că, cei indicaţi mai sus nu s-au retras din societate, F.S. a hotărât, în acord cu Ş.F.I. şi T.O. să lichideze societatea şi, ca atare, să înstrăineze mijloacele fixe.
În consecinţă, cei de mai sus, în anul 1996, au înfiinţat SC R.T. SA Cluj-Napoca cu capital social de un milion lei, împărţit în 100 acţiuni în valoare de 10.000 lei acţiunea, cei care au subscris fiind F.S. – 20 acţiuni, Ş.F.I. – 20 acţiuni, F.F. – 20 acţiuni, T.O. – 20 acţiuni şi P.M. – 20 acţiuni.
Consiliul de administraţie era compus din Ş.F.I., P.M., F.F., iar cenzori au fost numiţi S.S., T.O. şi T.E.
P.A., soţia administratorului P.M., la 10 februarie 1995, a fost încadrată în funcţia de contabil, ea îndeplinind această atribuţie şi la nou înfiinţata societate.
În perioada ianuarie 1995 – decembrie 1997, inculpaţii au scos din patrimoniul societăţii, suma de 62.000 dolari S.U.A. şi 30 milioane lei, folosite în interes personal.
F.S., Ş.F.I. şi T.O., în perioada ianuarie 1995 – martie 1997, au dispus trecerea pe ştatele de plată pentru salarii a lui L.V., sumele cuvenite acestuia, deşi el părăsise societatea, fiind ridicate de ei.
Tot la îndemnul celor trei, P.A. în perioada ianuarie 1996 – februarie 1997, a întocmit ordine de deplasare care atestau nereal, primirea unor sume în dolari de către conducătorii auto angajaţi ai societăţii, cu titlu de avans pentru deplasări peste hotare.
În această manieră, s-au ridicat de la casieria societăţii, sumele de 58.700 dolari S.U.A. şi 6.500 mărci germane, restituite societăţii după un interval mare de timp.
Tot pentru interesul personal, inculpaţii au dispus nereal, decontări de sume reprezentând reparaţii la vehicule, neefectuate vreodată.
Pentru acoperirea, scriptică, a activităţii lor, au fost denaturate balanţele lunare şi bilanţurile pe anii 1996 şi 1997.
Pentru a scoate din patrimoniul SC S. SA Cluj-Napoca, mijloace fixe, autovehicule, la 22 decembrie 1997 au fost facturate cu preţuri simbolice, fără ca acesta să fie achitat şi au fost vândute către noua societate la preţuri mai mari, dar SC R.T. SA Cluj-Napoca nu a achitat nici o factură, astfel inculpaţii realizând, mascat transferul vehiculelor în patrimoniul nou înfiinţatei societăţi.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, partea responsabilă civilmente SC R.T. SA Cluj-Napoca, partea civilă D.G.F.P. a Judeţului Cluj şi inculpaţii F.S., Ş.F.I., P.A.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de delapidare şi infracţiunea de evaziune fiscală, într-o singură infracţiune, aceea de folosire cu rea-credinţă a bunurilor societăţii sau creditului acestuia şi condamnarea inculpaţilor pentru această din urmă infracţiune şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală, condamnarea inculpatei P.A., pentru infracţiunea de fals în acte contabile şi obligarea inculpaţilor la plata dobânzilor aferente prejudiciului de 62.000 dolari S.U.A.
Inculpaţii F.S. şi Ş.F.I. au criticat sentinţa pentru greşita stabilire a vinovăţiei lor, sens în care au cerut restituirea dosarului la procuror pentru completarea urmăririi penale sau achitarea.
Inculpata P.A. a criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita ei condamnare şi pentru negraţierea pedepsei de 10 milioane lei amendă penală.
Partea civilă D.G.F.P. Cluj, în apelul declarat, a cerut obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor în sumă totală de 1.134-093.758 lei impozit pe profit, TVA şi penalizări de întârziere, cât şi la majorările de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
Partea responsabilă civilmente SC R. SA Cluj-Napoca a considerat sentinţa nelegală sub aspectul anulării contractelor de vânzare-cumpărare autovehicule şi al dispunerii restabilirii situaţiei anterioare, motivând că legal a cumpărat cele 6 autovehicule de la persoanele fizice vânzători, ea plătind şi o parte a preţului acestora.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 81 din 23 aprilie 2003, a admis apelurile declarate de parchet, de inculpaţi şi de partea civilă, a desfiinţat sentinţa cu privire la încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor F.S. şi Ş.F.I., la neaplicarea legii de graţiere a pedepselor privind pe toţi inculpaţii şi cu privire la latura civilă a cauzei.
În baza art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 lit. e) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpaţii F.S. şi Ş.F.I., au fost condamnaţi la câte 2 luni închisoare.
Conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat graţierea în întregime şi condiţionat a pedepselor.
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 75 lit. a), a art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpaţii au mai fost condamnaţi la câte 5 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Privind aceste din urmă pedepse, s-a constatat că au fost executate.
Prin hotărâre, s-a mai constatat că pedeapsa de 10 milioane lei amendă penală aplicată inculpatei P.A. pentru complicitate la infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului societăţii, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu referire la art. 266 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, a fost graţiată integral şi condiţionat, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
S-a făcut aplicarea, privindu-i pe toţi inculpaţii, a art. 10 din Legea nr. 137/1997.
Inculpaţii F.S. şi Ş.F.I., în solidar între ei şi în solidar şi cu coinculpatul T.O. (faţă de care s-au extins efectele apelurilor), au fost obligaţi să plătească părţii civile, D.G.F.P. Cluj, despăgubiri civile în sumă de 1.134.093.758 lei, la această sumă adăugându-se dobânda legală şi penalităţi până la achitarea integrală.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC R.T. SA Cluj-Napoca a fost respins, ca nefondat.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, au declarat recursuri, în termenul legal, partea responsabilă civilmente SC R.T. SA Cluj-Napoca şi inculpaţii F.S., Ş.F.I. şi P.A.
Partea responsabilă civilmente şi-a motivat recursul de cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii, în opinia sa anularea contractelor de vânzare-cumpărare a autovehiculelor şi, implicit, restabilirea situaţiei anterioare fiind nelegală, întrucât spaţiile de vânzare-cumpărare au fost legale.
Inculpaţii, în esenţă, şi-au motivat recursurile pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o gravă eroare de fapt prin stabilirea vinovăţiei lor, sens în care au cerut trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă sau achitarea, cu consecinţa exonerării de la plata de despăgubiri civile.
Recursurile declarate în cauză nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului se reţine că în faza urmăririi penale şi a judecăţii (aceasta din urmă parcurgând, până la pronunţarea sentinţei penale nr. 530 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Cluj, încă un ciclu de judecare şi rejudecare) inculpaţii au recunoscut faptele, declaraţiile lor coroborându-se cu actul de control întocmit de Garda Financiară, cu depoziţiile conducătorilor auto care au susţinut că niciodată nu au efectuat deplasări cu care figurau în delegaţii şi nici nu au primit, ca avans pentru acestea, vreo sumă în valută sau lei.
Inculpaţii, de asemenea, au recunoscut ridicarea, de la casieria societăţii, cu complicitatea inculpatei P.A., de sume în valută, pe baza unor facturi fictive, provenind de la mai multe firme din Ungaria ce atestau efectuarea de lucrări de reparaţii la autovehicule, în realitate acestea nefiind niciodată executate.
Probatoriul administrat a dovedit şi că inculpaţii F.S., Ş.F.I. şi coinculpatul T.O., au derulat o operaţiune de transfer de mijloace fixe (autovehicule) de la SC S. SA la SC R.T. SA, în acest scop folosindu-i ca intermediari cumpărători pe U.D. şi S.I., în scopul ascunderii preţului de vânzare.
În modul arătat, autovehiculele au fost vândute celor doi cu suma totală de 92.343.000 lei, aceştia revânzându-le SC R.T. SA cu 680.000.000 lei.
Privind dispunerea restabilirii situaţiei anterioare referitor la obligarea inculpaţilor să readucă în patrimoniul SC S.T. SA, autovehiculele înstrăinate sau contravaloarea lor şi, în parte, şi a părţii responsabile civilmente SC R.T. SA, Ş.F.I. fiind, la acea dată, prepusul acesteia, măsura reparatorie este conformă dispoziţiilor art. 14 lit. a) C. proc. pen., transferul de autovehicule operat de inculpaţi fiind fraudulos.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate în cauză nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurenta parte responsabilă civilmente şi inculpaţii recurenţi, vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente S.C. R.T. S.A. Cluj Napoca şi de inculpaţii F.S., Ş.F.I. şi P.A. împotriva deciziei penale nr. 81 din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurenta parte responsabilă civilmente şi pe recurenţii inculpaţi F.S. şi Ş.F.I. la plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenta inculpată P.A., la plata, cu acelaşi titlu, a sumei de 1.600.000 lei din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1348/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1358/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
