ICCJ. Decizia nr. 1660/2004. Penal. Art.215 alin.4,5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1660/2004
Dosar nr. 2149/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 28 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost condamnată inculpata M.C.L. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a computat arestarea preventivă cu începere de la 20 iunie 2002 la zi.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că a fost acoperit în parte prejudiciul cauzat de inculpată părţii civile S.C. R.A.R. S.A. Ploieşti şi a obligat-o în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. K. S.R.L. Iaşisă plătească părţii civile suma de 1.075.279.187 lei plus dobânda legală calculată conform OG nr. 9/2000, de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 21 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, prima instanţă a dispus comunicarea sentinţei, după rămânerea definitivă a acesteia, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpata M.C.L. şi numitul P.C.A. au fost asociaţi la S.C. K. S.R.L. Iaşi, ambii având procent egal de participare la beneficii şi pierderi, dar, astfel cum rezultă din fişa specimenelor de semnături existente la B.P., sucursala Iaşi, dar inculpata avea drept de semnătură în numele societăţii, având calitatea de administrator.
În cursul lunii august 2001, inculpata s-a deplasat la S.C. R.A.R. S.A. Ploieşti unde a solicitat cumpărarea de combustibil lichid uşor tip I pentru societatea pe care o reprezenta şi a purtat discuţii cu directorul comercial S.B.L. Pentru a câştiga încrederea furnizorului, inculpata a achiziţionat în zilele 7 şi 10 august 2001, marfă în valoare de 1.696.817.107 lei, pe care a plătit-o în termenul stabilit de părţi.
La data de 14 august 2001, M.C.L. s-a deplasat din nou la sediul furnizorului şi a prezentat o comandă pentru cantitatea de 80 tone combustibil lichid uşor şi a eliberat fila C.E.C. seria P 308 nr. 01636736 pe care a semnat-o şi ştampilat-o. Comanda a fost aprobată şi s-au întocmit trei facturi în valoare totală de 932.105.352 lei, marfa fiind livrată beneficiarului.
La data de 20 august 2001 a fost întocmită comanda nr. 4 pentru care furnizorul a primit ca instrument de plată o altă filă C.E.C. seria P 308 nr. 01636738 care avea semnătura inculpatei şi ştampila firmei sale.
A doua zi au fost întocmite trei facturi fiscale pentru marfa livrată beneficiarului, în valoare totală de 1.086.974.535 lei.
S-a mai reţinut, pe baza raportului de constatare tehnico – ştiinţifică grafoscopică întocmit de I.P.J. Prahova, că semnăturile de pe cele două file C.E.C., cât şi comenzile menţionate aparţin inculpatei, iar marfa ridicată de aceasta nu a fost achitată întrucât filele C.E.C. emise au fost refuzate de bancă pentru lipsa totală de disponibil, B.N.R. comunicând că S.C. K. S.R.L. Iaşi se afla în interdicţie bancară.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părţii civile, raportului de constatare tehnico ştiinţifică grafoscopică, comenzilor, delegaţiilor, adresei B.N.R., rulajul contului societăţii, actelor S.C. K. S.R.L. Iaşi, depoziţiilor martorilor P.C.A., P.L., M.V., P.N., S.B., probe coroborate cu declaraţiile inculpatei date în faza de cercetare judecătorească.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 218 din 25 aprilie 2003, a respins apelul formulat de inculpată, apel ce a vizat nelegalitatea hotărârii atacate.
Împotriva acestei decizii inculpata a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., învederând că fapta nu constituie infracţiunea de înşelăciune, ea neavând intenţia de a induce în eroare partea civilă.
În subsidiar, inculpata a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este fondat, dar numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus menţionat.
Potrivit art. 215 alin. (4) C. pen., emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obţinerii unui folos material injust, şi dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune.
În cauză, inculpata, care la datele de 14 august şi 30 august 2001 în urma unor comenzi de livrare combustibil, a emis file C.E.C. fără acoperire, semnându-le şi ştampilându-le, producând o pagubă S.C. R.A.R. S.A. Ploieşti de 2.019.079.887 lei, a săvârşit infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Aşa cum rezultă din Raportul de constatare tehnico ştiinţifică grafoscopică nr. 356194 din 15 februarie 2002 întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova, Serviciul Criminalistic semnăturile de pe cele două file C.E.C. la rubrica „semnătura trăgătorului" şi de pe cele două comenzi în partea inferioară stângă au fost executate de M.C.L.
Inculpata, în calitate de asociat la S.C. K. S.R.L. Iaşi, era singura care avea drept de semnătură în numele societăţii, aşa cum rezultă din fila specimenelor de semnături existente la Banc Post, sucursala Iaşi.
Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, inculpata a acţionat cu intenţie directă, întrucât a ştiut că pentru valorificarea celor două cecuri nu exista provizia sau acoperirea necesară. Anterior emiterii facturilor fiscale pentru marfa livrată firma inculpatei a fost înregistrată în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi cu şase incidente de plată, din care două incidente cu cecuri transmise de către B.P. Iaşi, Agenţia Gara Internaţională Nicolina şi patru incidente de plată cu bilete la ordin transmis de către aceeaşi bancă, după care firma S.C. K. S.R.L. a fost pusă sub interdicţie bancară de a emite cecuri în perioada 23 august 2001 – 29 august 2002.
În consecinţă fapta comisă de inculpată, aşa cum a fost descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune motiv pentru care prima critică formulată de inculpată hotărârilor pronunţate nu este fondată.
Cu privire la individualizarea pedepsei, aspect invocat prin cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că se impunea să se dea o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi b), raportate la art. 76 lit. a) C. pen.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpata a avut anterior o comportare ireproşabilă, nu are antecedente penale, în prezent suferă de grave maladii iar prejudiciul cauzat este la limita inferioară a textului care sancţionează infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În raport de considerentele expuse, pedeapsa pentru infracţiunea comisă de inculpată va fi redusă la 6 ani închisoare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor şi se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata M.C.L. împotriva deciziei penale nr. 218 din 25 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 27 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, pe care o reduce de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 20 iunie 2002 la 25 martie 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1658/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1662/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
