ICCJ. Decizia nr. 1678/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1678/2004
Dosar nr. 2551/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1125 din 21 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
I.T. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din acelaşi act normativ, art. 37 lit. b) şi art. 74 lit. c) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, privind arestarea preventivă, de la 7 februarie 2002, la zi.
- I.V.C. la 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru instigare la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cât şi a prevederilor art. 14 din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la aceeaşi infracţiune.
În baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa aplicată în cauză a fost contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 2202/2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada executată, de la 4 mai 2001, la zi.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul I.T., cantitatea de 0,4 gr. heroină.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cursul lunilor septembrie şi octombrie 2001, în timp ce se afla în executarea unei pedepse în Penitenciarul Jilava, inculpatul I.V.C., prin cereri repetate, a determinat pe tatăl său inculpatul I.T. să procure diverse cantităţi de heroină, pe care i le-a trimis apoi la locul de deţinere, în scop de consum.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 183 din 8 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile prin care cei doi inculpaţi solicitau redozarea pedepselor.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpaţii I.T. şi I.V.C. au declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în apel referitoare la greşita individualizare a pedepselor.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în cele două recursuri, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele verbale de constatare întocmite de organele poliţiei cu ocazia percheziţiei domiciliare şi a verificării coletelor expediate de inculpatul I.T. fiului său, coinculpatul I.V.C. la locul de deţinere, rapoartele subofiţerilor care asigurau paza deţinuţilor, raportul de constatare tehnico ştiinţifică a probelor de scris şi de analiză a drogurilor descoperite în coletele inculpatului I.C.C., dovada depunerii coletului de către inculpatul I.T., declaraţiile coinculpatei M.B. şi ale martorei M.C., care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu, că în perioada septembrie – octombrie 2001, în timp ce se afla în executarea unei pedepse în Penitenciarul Jilava, inculpatul I.V.C., prin cereri repetate, l-a determinat pe tatăl său, coinculpatul I.T., să procure diverse cantităţi de heroină pe care i le-a trimis apoi la locul de deţinere, în scop de consum.
Referitor la pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanţa de fond, respectând criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 56 C. pen.
S-a avut în vedere atât pericolul social concret al faptelor comise (procurarea unor droguri de mare risc şi introducerea lor într-un loc de deţinere în scop de consum) numărul actelor comise, cât şi împrejurările ce caracterizează persoana inculpaţilor, care au mai săvârşit fapte penale, aflându-se în stare de recidivă.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpaţii I.T. şi I.V.C., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se vor deduce din pedepsele aplicate, perioadele cât inculpaţii au fost arestaţi preventiv, pentru inculpatul I.T. de la 30 mai 2002 la 25 martie 2004, iar pentru inculpatul I.V.C. de la 7 februarie 2002, la zi.
Onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.V.C. şi I.T. împotriva deciziei penale nr. 183 din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive de la 7 februarie 2002 la 25 martie 2004, pentru inculpatul I.V.C. şi de la 30 mai 2002 la 25 martie 2004, pentru inculpatul I.T.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1676/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1679/2004. Penal → |
|---|
