ICCJ. Decizia nr. 1916/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1916/2004
Dosar nr. 874/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 159 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Olt au fost condamnaţi inculpaţii:
- Ş.G.S. şi
- Şt.A.I. la câte 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată pentru pedeapsa anterioară de:
a) 3 ani închisoare aplicată inculpatului Ş.G.S. prin sentinţa penală nr. 1060 din 5 noiembrie 2002 a Judecătoriei Caracal care s-a cumulat aritmetic cu pedeapsa aplicată în cauză astfel încât inculpatul va executa în final 7 ani închisoare şi
b) un an şi 7 luni închisoare aplicată inculpatului Şt.A.I. prin sentinţa penală nr. 99 din 31 ianuarie 2001 a Judecătoriei Caracal, inclusiv graţiere prevăzută de Legea nr. 543/2002, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani şi 7 luni închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus arestarea preventivă a acestora de la 10 februarie 2003 la zi.
Pe latură civilă a fost respinsă cererea formulată de partea vătămată V.F.L. privind obligarea inculpaţilor la restituirea unui cercel din aur sau contravaloarea acestuia cu motivarea că nu s-a dovedit pierderea bunului cu ocazia săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în fapt că în seara zilei de 8 februarie 2003, în jurul orei 21,00, în timp ce se deplasa pe o alee către restaurantul C. din oraşul Caracal, partea vătămată V.F.L. a fost lovită în cap şi peste faţă de către inculpaţi, suferind leziuni ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale, în intenţia acestora de a-i sustrage o geantă pe care o avea asupra sa.
Inculpaţii nu au reuşit a-i sustrage geanta, deoarece la ţipetele părţii vătămate care a alertat locatarii din împrejurimi, au fugit printre blocuri.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost reţinute în baza procesului-verbal de cercetare a locului faptei, a planşelor fotografice, plângerea părţii vătămate, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor S.I.M., I.N.E., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 12 din 12 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi împotriva hotărârii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Şt.A.I. care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, solicitând reducerea ei prin admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea la 8 februarie 2003 în coautorat a tentativei la infracţiunea calificată de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., i-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare individualizată înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei cât şi persoana autorului aflat în stare de recidivă post-condamnatorie, pedeapsa de 5 ani şi 7 luni fiind pedeapsa rezultantă urmarea revocării suspendării condiţionate a pedepsei anterioare, de un an şi 7 luni închisoare.
Se constată că această pedeapsă este de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi integrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate cerinţele acestor texte legale, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei aşa cum a solicitat recurentul inculpat.
Întrucât motivul de recurs invocat este neîntemeiat şi neconstatându-se existenţa unor cazuri de casare din cele arătate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 februarie 2003 la 7 aprilie 2004 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Şt.A.I. împotriva deciziei penale nr. 12 din 12 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 10 februarie 2003 la 7 aprilie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1912/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1921/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
