ICCJ. Decizia nr. 1972/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1972
Dosar nr. 1053/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.1232 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul minor B.M. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi 74, 76 C. pen. pentru ambele infracţiuni, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 iunie 2003 la zi, a confiscat suma de 600.000 lei în baza art. 118 lit. d) C. pen., a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile, prejudiciul fiind recuperat prin restituire şi l-a obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că inculpatul minor, împreună cu un alt inculpatul minor, în ziua de 3 iunie 2003, au acostat pe partea vătămată L.A., elev, în vârstă de 15 ani, care se întorcea de la şcoală şi i-au luat prin ameninţare un lănţişor din aur de la gât, pe care l-au amanetat cu suma de 1.040.000 lei, pe care apoi i-au împărţit.
În aceeaşi zi, folosind acelaşi mod de operare, inculpatula deposedat de un lănţişor din aur pe partea vătămată P.G., elev, în vârstă de 15 ani.
Bunurile sustrase au fost restituite părţilor vătămate.
Prin Decizia penală nr. 89 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (care viza pe inculpatul D.S.) şi de inculpatul B.M. care solicitase reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul B.M. a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art .72 C. pen. în care sens, a ţinut seama de gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor de tâlhărie comise, de starea de minorat a inculpatului şi conduita sa sinceră în cursul procesului, stabilind-i pedepse, prin reţinerea unor circumstanţe atenuante sub limita minimă prevăzută de lege, astfel că pedeapsa rezultantă este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni, nefiind cazul a mai fi redusă.
În consecinţă, se va respinge ca nefondat recursl declarat de inculpatul şi va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat,recursul declarat de inculpatul B.M.împotriva deciziei penale nr. 89 din 10 februarie2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 iunie 2003la14 aprilie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi14 aprilie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1960/2004. Penal. Recuzare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1977/2004. Penal. Art.289 c.pen. Recurs în... → |
|---|
