ICCJ. Decizia nr. 195/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.195.
Dosar nr.1905/2004
Şedinţa publică din 9 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 martie 2004 pronunţată în dosarulnr. 1024/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-a luat în discuţie din oficiu temeinicia arestării preventive a inculpatului F.S.M.
S-a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002şi art. 160b C. proc. pen. temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi în raport cu faza procesuală încare se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare ainculpatului, astfel că s-a dispus menţinerea stării de arest a acestuia.
Inculpatul a declarat recurs împotrivaacestei încheieri pe care nu l-a motivat în scris.
Recurentul a fost asistat de avocat, care şi-a întemeiat recursul pe cazul de casare prevăzut deart. 3859 pct. 171 C. proc. pen. A susţinut că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute învedere la luarea măsurii arestării preventive.
Curtea verificând actele şi lucrăriledosarului constată că prin sentinţa penală nr. 132 din 30 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 aniînchisoare pentru săvârşireainfracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c)cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) Conform art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentrurestul de pedeapsă de 285 zile rămas neexecutat din pedeapsastabilită prin sentinţa penală nr.2860/2001 a Judecătoriei sector 5Bucureşti, rest ce a fost contopit în pedeapsa de 5 ani închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Verificând motivul de recurs invocat de cătreinculpat, Curtea consideră că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1602 C. proc. pen. încursul judecăţii instanţa verifică periodic legalitateaşi temeinicia arestării preventive.
În conformitate cu dispoziţiile art.160b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanţa constată cătemeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuareprivarea de libertate a inculpatuluisau că există temeiuri noi care justificăaceastă măsură dispun menţinerea acesteia.
Cum în cauză temeiul arestării îlconstituiecel din dispoziţiile art. 148 lit. h), b) şi f) C. proc. pen. şi acesta nu a dispărut, iar în cursul judecăţii s-a stabilit vinovăţia inculpatului, urmează ase constata, aşa cum în mod corect a reţinut şiinstanţa de apel, că menţinerea arestării preventive de impune în continuare, având în vedereşi faptul că până în momentul de faţă nu auapărut alte împrejurări care să justifice revocarea acestei măsuri.
În consecinţă, conform dispoziţiilor art 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentulva fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat,recursuldeclarat de inculpatul F.S.M. împotriva încheierii din23 martie 2004pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-apenală, în dosar nr. 1024/2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumeide 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi9 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1951/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1960/2004. Penal. Recuzare. Recurs → |
|---|
