ICCJ. Decizia nr. 208/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.208.
Dosar nr.2023/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 1 aprilie 2004 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. 803/2004, s-a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a apelanţilor inculpaţi A.M. şi. B.P.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive a inculpaţilor apelanţi subzistă, iar lăsarea lor în stare de libertate constituie pericol pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii, inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri, cale de atac motivată pe dispariţia temeiurilor care au impus luarea, faţă de ei, a măsurii arestării preventive, precum şi pe neintervenirea unor temeiuri sau indicii noi care să determine menţinerea lor în stare de arest.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Art.148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 44 din 10 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 2691/2003, inculpaţii, printre alţii, au fost condamnaţi A.M. la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare pentru infracţiunea de omor deosebit de grav şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, iar B.P., la câte 8 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (2 fapte).
În cursul judecării apelurilor declarate de cei doi inculpaţi împotriva hotărârii primei instanţe, la termenul din 1 aprilie 2004, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a apelanţilor inculpaţi, reţinându-se că aceştia au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate şi că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Referitor la motivele de recurs invocate, acestea nu relevă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Trecând la verificarea, din oficiu, a temeiniciei şi legalităţii încheierii recurate, Curtea constată că inculpaţii nu au invocat nici un motiv de casare a încheierii.
Or, în raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor reţinuteînsarcinainculpaţilor şi pentru a exista garanţia că ei nu se vor sustrage de la mersul normal şi operativ al procesului, Curtea apreciază că, într-adevăr, există în continuare temeiuri care justifică menţinerea lor în stare de arest preventiv.
Pentru considerentele arătate, recursurile declarate de inculpaţi urmează a fi respinse.
Conform art.192 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.M. şi B.P. împotriva încheierii din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr.803/2004.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 206/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 2089/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
