ICCJ. Decizia nr. 2093/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2093/2004
Dosar nr. 332/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Harghita, prin sentinţa penală nr. 321 din 12 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul S.S. la:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- o lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, iar în baza dispoziţiilor art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 268 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 32/2002 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a contopit această pedeapsă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat şi s-a dispus ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) A dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la data de 25 iunie 2003 la zi, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dispus prelungirea acesteia cu încă 30 de zile pentru intervalul 18 noiembrie – 17 decembrie 2003 inclusiv. A fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri părţilor civile S.T. - 500.000 lei şi J.A. – 300.000 lei.
S-a reţinut, la pronunţarea acestei soluţii, de către instanţa de fond, următoarea stare de fapt:
În data de 23 iunie 2003, părţile vătămate S.T. şi J.A. şi-au stabilit la marginea satului Porumbenii Mari, locul, tabără de pescuit de pe malul râului Târnava Mare. În ziua următoare instalării lor în această locaţie, cele două părţi vătămate s-au întâlnit întâmplător cu inculpatul S.S., ei consumând împreună băuturi alcoolice în barul F. Seara, după lăsarea întunericului, cei trei au mers la cortul pe care părţile vătămate şi-l instalaseră pe malul râului Târnava Mare. Partea vătămată J.A. a intrat în cort şi s-a culcat, inculpatul şi cealaltă parte vătămată rămânând pe malul râului. În acest context inculpatul, a atacat-o pe partea vătămată S.T., pe care a prins-o de păr, a ameninţat-o cu un cuţit, pe care i l-a pus la gât şi i-a sustras un inel din aur de pe deget.
Reuşind să scape, partea vătămată a fugit din locul respectiv, iar în continuare inculpatul a despicat cu un cuţit cortul în care se odihnea partea vătămată J.A. şi după ce i-a aplicat mai multe lovituri, i-a sustras suma de 800.000 lei, De asemenea, inculpatul a mai luat un cuţit, un topor şi o brichetă, după care a părăsit locul faptei.
Asupra inculpatului s-au găsit suma de 80.000 lei şi bricheta sustrasă de la partea vătămată J.A., el indicând organelor judiciare, în cursul urmăririi penale, locul în care a ascuns verigheta sustrasă de la partea vătămată S.T.
Cu toate că cele două părţi vătămate au suferit leziuni, în urma acţiunii infracţionale desfăşurate de inculpat, nu s-au prezentat la medicul legist pentru a obţine un act din care să rezulte natura şi localizarea leziunilor suferite, nr. de zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea acestora. Cele două părţi vătămate s-au constituit fiecare, părţi civile cu c/valoarea pagubei încercate prin fapta inculpatului.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică, susţinând că pedeapsa aplicată este exagerată, deoarece a recunoscut şi regretat fapta pe care a comis-o.
Prin Decizia nr. 214/ A din 24 decembrie 2003, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Tg. Mureş, apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat recurs.
A solicitat casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei care este aspră, invocând şi situaţia familiară grea, concubina sa este bolnavă şi are în întreţinere 10 copii.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, au dat faptelor săvârşite încadrarea juridică legală, iar la dozarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a avut în vedere că inculpatul a avut o comportare procesuală oscilantă până la urmă recunoscând că a săvârşit infracţiunea, dar mai ales că este recidivist şi a comis două infracţiuni de tâlhărie la 2 luni de la eliberarea din executarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru furt. Având în vedere că între anii 1992 – 2002, inculpatul a fost condamnat la 5 ani pentru fapte de furt şi tâlhărie, pedeapsa de 7 ani închisoare situată la limita minimului special nu poate fi considerată aspră şi nu se justifică reducerea ei.
Aşa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 214 din 24 decembrie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 iunie 2003 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2091/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2101/2004. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs... → |
|---|
