ICCJ. Decizia nr. 2091/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2091/2004
Dosar nr. 5202/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 556 pronunţată la 6 iunie 2003 în dosarul penal nr. 3880/2002 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dat următoarea hotărâre:
În temeiul art. 208, alin. (1) – art. 209, alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnă pe inculpatul D.Şt.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, împotriva părţii vătămate SC P. SA Ploieşti, cu sediul social în jud. Prahova, oraş Ploieşti.
Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., deduce perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 17 aprilie 2002 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatului.
Ia act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul material fiind recuperat în parte, prin restituirea în natură a cantităţii de 1.200 litri motorină.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., dispune confiscarea specială de la inculpat a următoarelor bunuri:
- autoduba marca Volkswagen Transporter, culoare portocaliu;
- autoturism marca Opel Senator, de culoare argintiu;
- pompa electrică pentru propulsare lichid, marca italiană, conectată la un acumulator auto;
- pompa electrică, având la ambele capete bucăţi de furtun transparent, în lungime de aprox.20 cm.;
- instalaţie artizanală de stuţ şi robinet;
- două furtune PVC de culoare negru cu dungi albastre, unul în lungime de aproximativ 20 m, altul în lungime de aproximativ 50 m;
- furtun din plastic transparent, în lungime de aproximativ 10 m, cu stuţuri metalice la capete;
- 6 butoaie metalice, cu o capacitate de 200 litri fiecare;
- 6 bidoane plastic, cu o capacitate de 20 litri fiecare;
- telefon mobil
În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen., obligă pe inculpat să plătească părţii vătămate SC P. SA Ploieşti, suma de 7.093.685 lei, cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă pe inculpat la plata sumei de 7.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, onorarii apărători din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel s-a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
La data de 17 aprilie 2002, inculpatul D.Şt.M. a fost surprins în curtea imobilului situat în comuna Jilava, str. Gării, vânzând motorină martorului C.S.
La domiciliul său au fost găsiţi 1200 litri de motorină, furaţi din conducta SC P. SA, aflată în apropiere. Inculpatul a declarat că a fost cumpărată pentru încălzirea locuinţei, deşi cumpărătorului, îi spusese că a luat-o pe bonuri agricole. Tot în curte s-au găsit o dubă, 2 autoturisme (un Mercedes şi un Opel Senator avariat), butoaie pline şi goale, 2 pompe electrice, un furtun lung, mai multe furtune scurte, o instalaţie specială prevăzută cu robineţi (care se foloseşte la tras motorină din conductă). Furtunele, recipientele goale miroseau a motorină. Prin efectuarea unei analize s-a stabilit că sortimentul găsit cu cel care se transportă prin conducta societăţii este unul şi acelaşi: SO 2 Lip -15.
Deşi inculpatul a fost nesincer, din toate celelalte probe administrate, a rezultat că inculpatul este vinovat.
Probele avute în vedere au fost: procesul verbal de cercetare la faţa locului, procesul verbal de ridicare probe şi contraprobe, procesul verbal de percheziţie domiciliară, planşe foto, bonuri justificative, analize, declaraţiile martorilor: I.F. şi C.S.
Instanţa a încadrat în drept fapta inculpatului care, la data de 17 aprilie 2002, a fost surprins de poliţie la domiciliul său după ce vânduse 200 litri motorină din cei 1200 litri avuţi din sustragerea acesteia de la SC P. SA, în infracţiunea de furt calificat cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 663/ A din 4 noiembrie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 3121/2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului şi al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Instanţa de apel a considerat că în mod corect s-a stabilit fapta, vinovăţia şi s-a făcut încadrarea juridică, confiscarea, iar pedeapsa aplicată a fost bine individualizată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs invocând nevinovăţia [(art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)] iar în subsidiar cerând să i se reducă pedeapsa şi să se înlăture confiscarea autovehicului Opel Senator [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi pct. 17 C. proc. pen.)].
În principal a cerut să fie achitat pentru inexistenţa faptei [(art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.)].
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând hotărârea atacată şi sentinţa confirmată, în raport de criticile formulate constată că recursul este fondat numai sub aspectul greşitei confiscări a autoturismului Opel Senator şi a telefonului mobil Siemens.
Deşi a invocat nevinovăţia prin inexistenţa faptei, nu a fost prins în timpul sustragerii, inculpatul nu a putut oferi o explicaţie plauzibilă şi dovedită, cu privire la existenţa motorinei şi a tuturor mijloacelor necesare sustragerii de motorină, transportului acesteia, turnării dintr-un vas în altul.
Prezenţa în apropiere a conductei aparţinând SC P. SA, cât şi nesinceritatea inculpatului (a dat două variante pentru provenienţa motorinei, una poliţiei şi alta cumpărătorului de bună credinţă), cantitatea mare de motorină găsită, tipul acesteia, identic cu al aceleia din conductă, precum şi deţinerea tuturor instrumentelor necesare şi specifice activităţii de sustragere de combustibil, toate conduc la o singură concluzie, preexistenţa faptei, momentului descoperirii ei şi vinovăţia inculpatului.
Faţă de pericolul social concret al faptei astfel cum s-a săvârşit şi de poziţia de nesinceritate a inculpatului, Curtea apreciază, ţinând seama şi că inculpatul este recidivist, că pedeapsa aplicată a fost bine individualizată.
Singura apreciere greşită au făcut-o ambele instanţe atunci când pentru alte bunuri corect confiscate, au inclus şi autoturismul Opel Senator avariat şi telefonul mobil Siemens.
Măsura de siguranţă a confiscării speciale constă în trecerea silită şi gratuită în patrimoniul statului a anumitor lucruri aparţinând persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, a căror deţinere de către aceasta, dată fiind legătura lor cu fapta săvârşită ori din cauza naturii lor, prezintă pericolul săvârşirii unor noi fapte prevăzute de legea penală.
Luarea acestei măsuri îşi găseşte justificarea în existenţa unei stări de pericol ce decurge din dobândirea, deţinerea sau folosirea unor lucruri ce au legătură cu săvârşirea infracţiunii şi posibilitatea de a fi folosită în viitor, în mod obişnuit la săvârşirea altor fapte prevăzute de legea penală.
În literatura juridică este cunoscută şi sub denumirea de „periculozitate obiectivă", izvorul sursei de pericol fiind bunul (nu făptuitorul ca în celelalte măsuri de siguranţă).
Existenţa acestui pericol trebuie însă să rezulte dintr-o constatare bazată pe datele concrete ale cauzei.
Or, în cauza de faţă autoturismul Opel Senator nefuncţionând şi telefonul mobil Siemens nu prezintă caracterul descris mai sus.
Pentru ca un lucru să fie considerat ca fiind destinat să servească la săvârşirea unei infracţiuni, acele lucruri trebuie să fie produse în acest scop, adaptate lui sau procurate special pentru a fi folosite în mod obişnuit în acel scop.
Cum nu se poate spune că cele două bunuri s-ar afla în oricare dintre aceste ipostaze, rezultă că ele nu trebuiau să facă obiectul confiscării în temeiul art. 118 lit. b( C. pen.
Sub acest aspect urmează a se admite recursul inculpatului şi să se caseze ambele hotărâri, pentru a înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., celor două bunuri menţionate [(art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.)].
Se va deduce prevenţia la zi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.Şt.M. împotriva deciziei penale nr. 663 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 556 din 6 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia II penală, numai cu privire la dispoziţia de confiscare a telefonului mobil Siemens şi a autoturismului Opel Senator, măsură pe care o înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 aprilie 2002 la zi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2089/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2093/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
