ICCJ. Decizia nr. 2089/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2089/2004
Dosar nr. 1117/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 8 din 6 ianuarie 2003, a condamnat inculpatul A.C. la 13 ani închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus prevenţia de la 13 ianuarie 2003 la pronunţare şi a menţinut starea de arest.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 30 ianuarie 2003, pe fondul consumului de alcool într-o altercaţie cu concubina E.F., i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, picioarele şi o coadă de topor, producându-i leziuni interne care au dus la deces.
Potrivit raportului de necropsie nr. A/3/J/2003 moartea numitei E.F., a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne consecutive unui traumatism toraco – abdominal cu fracturi costale, şi rupturi de organe interne (ficat).
Apelul declarat de inculpat care a criticat sentinţa pentru nelegalitate, susţinând că a comis fapta în condiţiile provocării de către victimă, circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a fost respins prin Decizia penală nr. 100 din 11 februarie 2004, pronunţată de secţia a I-a penală, de la Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar inculpatul a atacat-o cu recurs. A cerut casarea hotărârilor, rejudecarea cauzei şi prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare să se reducă pedeapsa.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei rezultă că instanţele au făcut o justă individualizare a pedepsei ţinând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de apel a motivat judicios că inculpatul a săvârşit omorul nu sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea concubinei sale, produsă prin violenţă aşa cum este reglementată scuza provocării de art. 73 lit. b) C. pen., ci datorită stării de ebrietate în care se afla, stare ce a determinat conflictul spontan apărut între el şi concubină, pe care a agresat-o violent.
Cererea inculpatului de a i se recunoaşte circumstanţe atenuante, motivat de faptul că a avut o conduită procesuală sinceră şi nu a mai fost condamnat este şi ea nefondată.
Prima instanţă a avut în vedere la stabilirea pedepsei orientată înspre minimul special tocmai conduita sinceră a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale situaţie care a dus la stabilirea unei pedepse apropiate de minimul special.
Aşa fiind, urmează ca recursul declarat să fie respins conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4), combinat cu art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa reţinerea şi arestarea preventivă de la 31 ianuarie 2003 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 100 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 31 ianuarie 2003 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 208/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2091/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
