ICCJ. Decizia nr. 2220/2004. Penal. Legea nr.52/1992. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2220/2004
Dosar nr. 965/2004
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Tg. Jiu, prin sentinţa penală nr. 1590 din 2 mai 2001, a condamnat pe inculpata G.E. la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) şi art. 81 C. pen.
S-a reţinut că, în ziua de 1 februarie 2000, inculpata împreună cu alte două persoane, a trecut fraudulos frontiera de stat din Bulgaria în Grecia, fiind reţinută de autorităţile greceşti.
Tribunalul Gorj, prin Decizia penală nr. 722 din 3 septembrie 2001 a admis apelul procurorului şi a majorat pedeapsa la un an închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Decizia a rămas definitivă prin nerecurare.
În baza art. 409 şi a art. 410 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. pen., a declarat recurs în anulare împotriva celor două hotărâri, pentru faptul că inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală.
S-a arătat că cele două hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea legii.
Potrivit art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992 privind frontiera de stat a României, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 80 din 4 iunie 1999, publicată în M. Of. nr. 396 din 27 august 2000, în vigoare la data judecării în fond a cauzei, constituia infracţiune intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, printre altele, de către două sau mai multe persoane împreună şi se pedepsea cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Actul normativ menţionat a reglementat doar regimul frontierei de stat a României, astfel că, „intrarea sau ieşirea din ţară" se referea numai la teritoriul naţional şi frontiera acestuia.
Din economia textului, rezultă că legiuitorul nu a încriminat şi fapta cetăţeanului român care trece ilegal frontiera unui stat străin.
Introducerea sau ieşirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia a fost încriminată prin art. 1 din OUG nr. 112 din 3 august 2001, publicată în M. Of. nr. 549 din 3 septembrie 2001, adoptată prin Legea nr. 252 din 29 aprilie 2002, publicată în M. Of. nr. 307 din 9 mai 2002, norme care produc efecte numai pentru viitor.
Ca atare, la 1 februarie 2000, fapta inculpatei nu era încriminată de legea penală.
În consecinţă, fapta nefiind prevăzută de legea penală, conform art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se impunea achitarea acesteia.
Procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei.
Recursul în anulare este întemeiat.
Într-adevăr, analiza actelor normative încriminatorii a faptei de trecere ilegală a frontierei de stat arată că la data de 1 februarie 2000 când inculpata a comis fapta ce i se impută, aceasta nu era încriminată, încriminarea intervenind mult mai târziu, la 3 septembrie 2001.
În atare situaţie, instanţele ar fi trebuit să achite pe inculpată, fapta sa nefiind prevăzută de legea penală.
Neprocedând aşa, Judecătoria Tg. Jiu şi Tribunalul Gorj au pronunţat hotărâri netemeinice şi nelegale, ceea ce va face Înalta Curte să privească recursul în anulare, de faţă, ca întemeiat şi să-l admită ca atare, casând hotărârile şi, rejudecând cauza, să achite, pe inculpata G.E., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992.
Văzând şi reglementarea privitoare la apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale 1590 din 2 mai 2001 a Judecătoriei Târgu Jiu şi deciziei penale nr. 722 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului Gorj, privind pe inculpata G.E.
Casează hotărârile sus-menţionate şi rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpata G.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2217/2004. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 2224/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
