ICCJ. Decizia nr. 2320/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2320/2004
Dosar nr. 1169/2004
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 374 din 9 octombrie 2003, Tribunalul Bacău a admis contestaţia la executare formulată de forul de executări penale a aceluiaşi tribunal şi în temeiul art. 461 lit. d) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată condamnatului Z.M., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, perioada executată în arest preventiv de la 7 iunie 2002 la zi, în loc de 7 iunie 2001, cum greşit s-a reţinut în hotărârea de condamnare.
Apelul declarat de condamnat a fost respins de Curtea de Apel Bacău prin Decizia nr. 34 din 3 februarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, cele două instanţe au constatat că, în mod eronat, în sentinţa penală nr. 372 din 17 octombrie 2002 a Tribunalului Bacău, definitivă prin Decizia nr. 3168 din 2 iulie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, s-a dedus din pedeapsa de 14 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor, arestul preventiv de la 7 iunie 2001, în loc de 7 iunie 2002, data reală a arestării, menţionată de altfel şi în mandatul de executare a pedepsei.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs în termen legal condamnatul Z.M. susţinând că cele două hotărâri sunt nelegale şi netemeinice data reală a arestării fiind 7 iunie 2001, invocând în sprijinul afirmaţiei împrejurarea că infracţiunea a fost comisă la 18 mai 2001, iar el nu s-a sustras urmăririi penale.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că infracţiunea de omor pentru care a fost condamnat Z.M. s-a comis la 18 mai 2001, dar cercetările au durat o perioadă mai mare de timp la poliţie, nefiind indicii care să conducă la stabilirea împrejurărilor în care a avut loc decesul victimei.
La 6 martie 2002, cauza a fost trimisă de I.P.J. Bacău, Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, care, prin ordonanţa nr. 184/ P din 7 iunie 2002, a dispus arestarea preventivă a inculpatului Z.M.
Împrejurarea că în anul 2002, s-a dispus arestarea sa la 7 februarie 2002, în executarea unei sancţiuni contravenţionale nu justifică deducerea din pedeapsa de executat a acestei perioade.
Faţă de acest motiv, în mod corect a fost admisă contestaţia la executare formulată de Biroul executări penale al Tribunalului Bacău, şi pe cale de consecinţă, a respins apelul acestuia.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. a) recursul condamnatului Z.M. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Z.M. împotriva deciziei penale nr. 34 din 3 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2313/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2328/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
