ICCJ. Decizia nr. 2412/2004. Penal. Art.288, 291; Legea nr.87/1994. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2412/2004
Dosar nr. 352/2004
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 şi pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 614 din 30 octombrie 2002 a Judecătoriei Lugoj şi deciziei penale nr. 117 din 14 martie 2003 a Tribunalului Timiş, definitivă prin nerecurare, motivând că faptei săvârşite de inculpatul M.N. i s-a dat o încadrare juridică greşită în infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., în loc de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. Totodată, s-a învederat că instanţele au omis aplicarea unor dispoziţii obligatorii din Legea nr. 26/1990 (M. Of. nr. 49/4.02.1998).
Judecătoria Lugoj, prin sentinţa penală menţionată, a condamnat pe inculpatul M.N. la pedepse de:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi
- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. art. 34 lit. b) şi art. 81 din acelaşi cod, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care a suspendat-o condiţionat pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a reţinut că, în perioada 3 mai 1993 – 7 septembrie 1999, în calitate de asociat unic şi administrator la S.C. M. SRL Buziaş, inculpatul nu a înregistrat în contabilitate toate veniturile realizate, având drept urmare prejudicierea statului cu suma totală de 385.177.931 lei, reprezentând impozitul pe profit şi TVA neachitat.
În perioada octombrie 2000 – aprilie 2001, a prezentat organelor de urmărire penală 3 borderouri de achiziţie şi 22 facturi fiscale falsificate, în scopul diminuării prejudiciului constatat.
Totodată, în luna august 2001, deşi avea calitatea de custode, a vândut autobena Roman asupra căreia s-a aplicat sechestru prin procesul verbal nr. 165/3033 din 11 ianuarie 2001 de către Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală Timiş.
Tribunalul Timiş a admis apelul procurorului şi, în baza art. 65 şi art. 64 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului de a fi administrator pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.
De asemenea, a respins apelul declarat de inculpat.
Prin recursul în anulare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate, deoarece au fost pronunţate cu încălcarea legii şi schimbarea încadrării juridice din art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., în art. 290 C. pen., urmând ca inculpatului să i se aplice o pedeapsă în limitele prevăzute de acest text de lege sancţionator.
De asemenea, s-a solicitat să se îndrepte omisiunea dispunerii de a se efectua înregistrarea hotărârii definitive în registrul comerţului Timiş.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 290 C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.
Pe de altă parte, conform art. 150 alin. (2) C. pen., înscris oficial este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparţine unei asemenea unităţi.
În sfârşit, art. 145 din acelaşi cod, stabileşte că prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
Întrucât, materialul probator administrat şi corect reţinut de către instanţele de judecată a dovedit că inculpatul a falsificat cele 3 borderouri de achiziţii şi 22 facturi fiscale, iar societăţile comerciale ce apar ca emitente sunt persoane juridice de drept privat, chiar dacă 9 din cele 15 nu există practic, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 145 C. pen.
În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţele de judecată trebuia să schimbe încadrarea juridică din art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., în art. 290 din acelaşi cod, şi să-i aplice inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de acest text de lege sancţionator.
În conformitate cu dispoziţiile art. 343 alin. (3) C. proc. pen., referitoare la obiectul deliberării, completul de judecată are obligaţia de a delibera şi asupra oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei.
De asemenea, în art. 357 alin. (2) lit. f) din acelaşi cod, se arată că dispozitivul hotărârii instanţei trebuie să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei.
Or, potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului (M. Of. nr. 49/4.02.1998), instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită Oficiului Registrului Comerţului, în termen de 15 zile de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive şi de pe încheierile ce se referă la acte şi menţiuni a căror înregistrare este cerută de lege [(alin. (1)], iar în aceste încheieri şi hotărâri instanţele judecătoreşti vor dispune şi efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului [(alin. (2)].
Conform art. 21 lit. g) din aceeaşi lege, în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare, printre altele, la hotărârea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care îl fac nedemn de a exercita această profesie.
În considerarea acestor dispoziţii legale imperative, condamnându-l pe inculpat pentru infracţiunea de evaziune fiscală la 2 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a mai fi administrator al unei societăţi comerciale pe timp de 3 ani, instanţele aveau obligaţia să dispună şi efectuarea înregistrării acestei hotărâri definitive în Registrul Comerţului Timiş.
Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi să caseze hotărârile judecătoreşti atacate numai sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen. şi omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990.
Dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., vor fi înlăturate şi se va dispune descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele componente:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- un an închisoare, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- un an închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., pedeapsa aplicată de 10 luni închisoare se va contopi cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 244 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind Registrul Comerţului, dispozitivul deciziei penale se va comunica la Oficiul Registrului Comerţului Timiş.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu.
Văzând dispoziţiile art. 4141 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 614 din 30 octombrie 2002, pronunţată de Judecătoria Lugoj şi a deciziei penale nr. 117/ A din 14 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Timiş, privind pe inculpatul M.N.
Casează hotărârile sus-menţionate numai sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen. şi omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990.
Înlătură prevederile art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- un an, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- un an, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi
- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de sustragere de sub sechestru, prevăzut de art. 244 alin. (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. şi-l condamnă pe inculpat la 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa aplicată, de 10 luni închisoare, cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi respectiv art. 244 alin. (2), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind Registrul Comerţului, dispune comunicarea dispozitivului deciziei penale la Oficiul Registrului Comerţului Timiş.
Obligă pe inculpatul M.N. să plătească statului suma de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2410/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2414/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... → |
|---|
