ICCJ. Decizia nr. 2430/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2430/2004
Dosar nr. 1379/2004
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 587 din 18 noiembrie 2003 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul M.A. la 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, şi la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită la 10 ani şi 2 luni închisoare, şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată M.P. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Din căsătorita inculpatului cu martora M.V., au rezultat copii: M.M., M.M., M.I. şi M.P.
Inculpatul fiind fără ocupaţie a început să consume băuturi alcoolice, astfel că relaţiile de familie s-au deteriorat, acesta în mod frecvent provocând scandaluri urmate de violenţe asupra soţiei, care era nevoită să se refugieze pe la vecini.
În luna ianuarie 2003, inculpatul a fost solicitat să-şi ajute soacra, împreună cu minora M.P., la unele treburi gospodăreşti.
După ce au servit masa de seară, inculpatul s-a culcat în pat cu minora, iar în celălalt pat martora N.P., soacra sa.
Inculpatul după ce a constatat că N.P. a adormit, a trezit-o pe partea vătămată M.P. şi i-a cerut să întreţină raport sexual. Datorită ameninţărilor părţii vătămate că va ţipa inculpatul a renunţat.
A doua zi, inculpatul şi partea vătămată au plecat spre locuinţa lor, iar pe drum inculpatul i-a propus părţii vătămate să întreţină raport sexual, însă aceasta l-a refuzat.
După ce au ajuns acasă, inculpatul i-a cerut soţiei să meargă la fiica sa pentru a aduce nişte fasole.
Imediat ce soţia inculpatului a plecat din locuinţă, acesta a luat un băţ, a intrat în casă, unde i-a solicitat părţii vătămate să se dezbrace, iar la refuzul acesteia a început să o lovească cu băţul peste corp. În aceste condiţii partea vătămată s-a dezbrăcat, inculpatul trântind-o pe pat şi a avut un raport sexual cu aceasta.
După consumarea raportului sexual, inculpatul i-a spus părţii vătămate să se îmbrace, ameninţând-o cu moartea dacă îi va spune mamei sale cele întâmplate.
În perioada ianuarie – 4 mai 2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în aceleaşi împrejurări, inculpatul a întreţinut relaţii sexuale normale, cu partea vătămată M.P., în mod repetat, prin constrângere.
Ulterior partea vătămată i-a spus inculpatului că a rămas însărcinată şi în cadrul unei discuţii avute cu mama sa, i-a relatat şi ei că în mod repetat a fost bătută de inculpat şi constrânsă să întreţină relaţii sexuale cu acesta.
Partea vătămată a fost transportată la spital, unde cu consimţământul acesteia şi a mamei ei, martora M.V., personalul medical de specialitate a întrerupt cursul sarcinii.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza plângerii şi declaraţiei părţii vătămate M.P., declaraţiile martorilor M.V., M.M., B.M. şi V.E. şi declaraţiilor inculpatului, care a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că partea vătămată M.P. a prezentat semnele unei deflorări vechi, a unui avort instrumentat recent, iar pe corp multiple semne de violenţă.
Prin Decizia penală nr. 92/ A din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Astfel, instanţa de control judiciar a considerat, că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită şi că sancţiunea aplicată este concordantă cu pericolul social al faptei săvârşite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a susţinut, în principal, că nu este vinovat, şi că hotărârea de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt, iar în subsidiar că pedeapsa aplicată este prea severă.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea probelor administrate, evocate anterior, se constată că instanţele au stabilit în mod corect vinovăţia inculpatului M.A. în săvârşirea prin constrângere în perioada ianuarie – 4 mai 2003, în mod repetat, de raporturi sexuale cu fiica sa minoră M.P., profitând de imposibilitatea ei de a se apăra.
Susţinerea formulată, în sensul că partea vătămată ar fi întreţinut raporturi sexuale cu alţi bărbaţi, a fost în mod justificat înlăturată, neexistând la dosar nici o probă care să ateste acest fapt.
Aşa fiind, soluţia de condamnare confirmată de instanţa de control judiciar este concordantă cu probele de vinovăţie administrate şi nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.
Referitor la pedeapsa de 10 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost individualizată conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei, cât şi persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale.
Această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenţia săvârşirii de noi infracţiuni şi integrarea în comunitate a inculpatului.
Întrucât ambele critici din recurs sunt neîntemeiate, iar din examinarea dosarului nu se constată existenţa vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 mai 2003 la 5 mai 2004 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 92/ A din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 mai 2003 la 5 mai 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2426/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2434/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
