ICCJ. Decizia nr. 2465/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2465/2004
Dosar nr. 2404/2004
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 39/I/ A din 27 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1785/P/2004, Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului D.C. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi viol în stare de recidivă postcondamnatorie.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale şi că temeiurile care au determinat arestarea subzistă, se impune menţinerea acestei măsuri în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru greşita menţinere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă, în opinia sa, motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, astfel că solicită revocarea arestării preventive.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică o astfel de privare, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., respectiv inculpatul este recidivist, şi pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Faţă de această situaţie urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice o astfel de cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva încheierii penale nr. 39/I/A/2004 din 27 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 1785/P/2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2464/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2466/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
