ICCJ. Decizia nr. 2471/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2471/2004
Dosar nr. 1378/2004
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. nr. 207 din 3 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a fost condamnat inculpatul R.I.M. la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru infracţiunea de tentativă la omor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., i-a fost computată din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive, începând cu data de 13 noiembrie 2003 la zi şi menţinerea stării de arest.
A fost prelungit arestul preventiv cu încă 30 de zile, începând cu 9 decembrie 2003 şi până la 7 ianuarie 2004, inclusiv.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea sapei, corp delict.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
S-a constatat că Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca Bucureşti, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, a fost obligat inculpatul la 5.425.000 lei, plus dobânda legală către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vâlcea.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare statului, sumă în care se includ şi onorariile avocaţilor din oficiu, achitate în avans din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 2 august 2003, inculpatul împreună cu mama a fost la lucru cu ziua la o familie la săpat de vie. Seara au fost serviţi cu mâncare şi băutură.
În drum spre casă, inculpatul s-a oprit la un magazin alimentar, dar, gestionara constatând că este sub influenţa băuturilor alcoolice, nu l-a mai servit cu băutură.
Ajuns acasă i-a reproşat sorei sale, partea vătămată R.I.C. că nu a pregătit magiunul. Cei doi s-au certat şi s-au insultat reciproc.
Inculpatul a luat sapa pe care o rezemase lângă bucătărie şi a lovit-o pe partea vătămată o singură dată, puternic, cu sapa în cap.
Ca urmare a loviturii, părţii vătămate i-a fost produsă o fractură craniană, fiind transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca Bucureşti, unde a fost operată.
Din raportul de constatare medico-legală, rezultă că leziunea traumatică i-a fost produsă părţii vătămate prin lovire cu corpuri dure, fiindu-i pusă în primejdie viaţa.
Partea vătămată a rămas cu o infirmitate fizică permanentă prin lipsă de substanţă osoasă.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispoziţiile art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 lit. c) C. pen., respectiv tentativă la omor.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care o critică sub următoarele aspecte:
- greşita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată este prea mică în raport cu fapta comisă;
- greşita rezolvare a laturii civile, în sensul că s-a reţinut în mod eronat că Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, nu s-a constituit parte civilă, deşi din dosar există relaţii necesare sub aspectul constituirii şi al cuantumului cheltuielilor de spitalizare.
Şi inculpatul R.I.M. a declarat apel împotriva sentinţei criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea mare în raport cu fapta comisă.
Examinându-se hotărârea atacată în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371, art. 372 şi art. 378 C. proc. pen., se constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea este fondat, reţinându-se că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, făcând şi o încadrare juridică corectă a faptei săvârşite de acesta.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, se reţine că nu s-au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la limitele sancţiunii, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a apreciat că deşi corect prima instanţă a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, se impunea aplicarea unei sancţiuni mai ferme, deoarece numai în acest mod îşi va putea atinge finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. şi anume cea a prevenţiei generale şi speciale.
Pe de altă parte se constată că se afla cererea de constituire de parte civilă a C.A.S. a municipiului Bucureşti, cuantumul cheltuielilor de spitalizare, ridicându-se la 17.976.859 lei şi solicitarea de obligare la plata dobânzii legale aferente sumei.
În acest context, în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu a operat nici o constituire de parte civilă în cauză.
În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul parchetului a fost admis, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. nr. 207 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Vâlcea şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 4 ani la 5 ani închisoare. Totodată s-a admis cererea părţii civile C.A.S. a municipiului Bucureşti şi a obligat pe inculpat să plătească părţii civile suma de 17.976.859 lei, cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală.
Celelalte dispoziţii au fost menţinute.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei, iar în subsidiar menţinerea pedepsei aplicate prin sentinţă.
Recursul este nefondat.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere toate criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se totodată eficienţă şi circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., astfel că o reducere a pedepsei nu se mai impune.
Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I.M. împotriva deciziei penale nr. 37 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I.M. împotriva deciziei penale nr. 37 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti,
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 13 noiembrie 2003 la 6 mai 2004.
Obligă pe recurent să plătească 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2470/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2472/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
